Contestaţie la executare. Încheierea nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2199/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. F.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. B. SA în contradictoriu cu intimata S. L. E., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2199
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.02.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea C. B. SA în contradictoriu cu intimata S. L. E., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2014 sub nr._ și la data de 10.04.2014 sub nr._/4/2014 și conexate, contestatoarea C. B. SA a solicitat în contradictoriu cu intimata S. L. E., anularea în parte a încheierii de încuviințare a executării silite din 05.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei sector 4, anularea în parte a somației nr. 2169/06.01.2014 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 06.01.2014 în privința cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr. 2169/2013 al B. D. G., L. G. și M. P., suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr._/07.12.2011 a fost obligată să dispună nominalizarea antecesorului reclamantei, respectiv S. O. în baza de date ca depunător de bani în vederea achiziționării unui autoturism Dacia și la plata în solidar cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 29,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata despăgubirilor bănești cuvenite conform OUG 156/2007.
A susținut că prin încheierea de încuviințare a executării silite a fost admisă cererea privind obligația de a da creanța stabilită conform OUG 156/2007 și în sarcina sa deși prin titlu executoriu nu s-a recunoscut acest fapt.
Au fost criticate și cheltuielile de executare apreciindu-se că onorariul executorului stabilit pentru obligația de a face în cuantum de 5200 lei este disproporționat față de activitatea prestată, iar celelalte cheltuieli de executare în cuantum de 1240 lei nu sunt dovedite.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 427 lei (f. 23) și 477 lei (f. 39 din dosarul_/4/2014).
Intimata S. L. E. a depus întâmpinare (f. 93) prin care a invocat excepția lipsei obiectului și a interesului întrucât executarea a fost finalizată prin poprirea conturilor bancare ale debitorului Ministerul Finanțelor Publice și că onorariul executorului pentru obligația de a face a fost legal stabilit la 5200 lei cu atât mai mult cât cu cât a notificat-o de debitoarea anterior începerii executării silite.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 119) prin care a arătat că la data de 21.01.2014 și-a îndeplinit obligația stabilită în titlul executoriu, prin reactivarea contului clientului S. O. în baza de date, creându-se astfel posibilitatea calculării despăgubirii cuvenite în baza OUG 156/2007 și a încasării efective a acesteia și că pentru îndeplinirea obligației sale a fost suficientă emiterea doar a somației de către executorul judecătoresc, astfel că activitatea acestuia nu a atins un grad de complexitate deosebit, nefiind întâmpinată nicio dificultate în realizarea procedurii, motiv pentru care a apreciat că nu se justifică un onorariu și niște cheltuieli de executare așa de mari.
A fost atașat dosarul de executare nr. 2169/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..
Analizând excepția lipsei de obiect și de interes a contestatoarei C. B. SA în susținerea acestei contestații în situația finalizării executării silite, instanța le apreciază ca fiind nefondate întrucât chiar și în ipoteza încetării executării silite prin aducerea la îndeplinire a obligațiilor puse în executare, contestatorul debitor justifică interesul reglementat de art. 711 C.proc.civ., de a solicita instanței de executare verificarea modului de aducere la îndeplinire a titlului executoriu.
Se apreciază că o cererea având ca obiect contestație la executare are valoarea unei acțiuni de tip special întrucât nu urmărește recunoașterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza executării silite.
Astfel, contestatoarea justifică interesul susținerii acestei cereri prin prisma verificării de către instanță a legalității actelor de executare efectuate în cauză, iar admiterea acestor excepții ar echivala cu o confirmare de către instanță a unor acte de executare posibil nelegale.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/07.12.2011 a fost obligată pârâta debitoare C. B. SA să dispună nominalizarea antecesorului reclamantei, respectiv S. O. în baza de date ca depunător de bani în vederea achiziționării unui autoturism Dacia și la plata în solidar cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 29,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata despăgubirilor bănești cuvenite conform OUG 156/2007.
La data de 04.11.2013, creditoarea S. L. E. a formulat cerere de punere în executare a sentinței civile menționate, formându-se dosarul de executare nr. 2169/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..
Prin încheierea din 05.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei sector 4, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 06.01.2014, au fost emise încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și somația.
Prin adresa nr. 781/21.01.2014 (f. 60), debitoarea C. B. SA a înștiințat executorul judecătoresc că și-a îndeplinit obligația de a nominaliza pe antecesorul reclamantei S. L. E., respectiv S. O. în baza de date a băncii ca depunător de bani în vederea achiziționării unui autoturism Dacia.
- Analizând primul motiv al contestației la executare constând în faptul că în mod greșit a fost încuviințată executarea silită împotriva sa și pentru obligația de a face, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat întrucât din lecturarea încheierii de încuviințare din 05.12.2013 (f. 51) reiese că s-a încuviințat executarea silită împotriva ambilor debitori, C. B. SA și Ministerul Finanțelor Publice, fără a se indica separat, pentru fiecare debitor în parte obligația pentru care s-a încuviințat executarea silită, dar acest fapt nu i-a produs o vătămare debitorului C. B. SA de vreme ce împotriva sa s-a pus în executare sentința civilă sub aspectul obligației de a face așa cum rezultă și din somația din 06.01.2014 (f. 52).
- În privința onorariului executorului judecătoresc stabilit pentru obligația de a face cu caracter intutitu personae, se reține că prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligație de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire decât personal de către persoana obligată.
Prin urmare, în aceste cazuri, îndeplinirea în natură a obligației se realizează doar prin executarea prin faptul personal al debitorului, neputându-se considera că se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinse în titlul executoriu în sensul de a fi posibilă executarea prin “mâna” (puterea) executorului, cum se întâmplă, de pildă, în situația predării unui bun din mâna deținătorului nelegitim către creditorul obligației.
De altfel, chiar prin Decizia nr. 3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursului în interesului legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 580 ind. 3 C.p.civ., s-au stabilit următoarele:
“Există și obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii pentru a-l determina pe debitorul unei obligații intuitu personae să o execute în natură.”
Astfel, pentru a se crea un instrument juridic de constrângere a debitorului să-și execute obligația în natură, s-a pus la îndemâna creditorului posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect aplicare penalități prevăzută de art. 905 C.p.civ., prin care debitorul să fie obligat la plata unei sume de bani cu titlu de daune interese creditorului.
Este indubitabil că obligația contestatorului de a dispune nominalizarea antecesorului nu poate fi îndeplinită decât de către acesta, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul său (al executorului.) încheindu-se aici și neputând să folosească forța de constrângere a statului, cu care este învestit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face.
Astfel, se reține că nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc între cele efectuate în cadrul executării silite directe prin puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri și altele, astfel cum se prevede la pct. 2 subpunctul 4 din Ordinul 2550/2006 al MJ, motiv pentru care nu se justifică onorariul perceput de 5200 lei.
În atare situație, instanța apreciază că activitatea efectuată de către executorul judecătoresc care a emis doar o somație prin care i-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu cu privire la obligația de face, poate fi încadrată la pct. 1 din Ordinul 2550/2006 și anume ”notificarea sau comunicarea actelor de procedură”, pentru care onorariul cuvenit este de 400 lei, la care se adaugă TVA de 24%.
- În ceea ce privește celelalte cheltuieli necesare desfășurării executării silite în cuantum de 1240 lei, se poate observa cu ușurință că acestea nu au fost detaliate neputându-se aprecia în constau acestea și modul lor de stabilire pentru a fi supus unor verificări din partea instanței, motiv pentru care vor fi înlăturate.
În temeiul art. 711 C.proc.civ., instanța va admite în parte contestațiile la executare conexate și va anula în parte somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 06.01.2014, precum și somația din 26.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 2169/2013 al B. D. G., L. G. și M. P. în sensul că reducerii onorariul executorului judecătoresc la suma de 496 lei și a înlăturării sumei de 1240 lei ce reprezintă cheltuieli de executare.
Întrucât suspendarea executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 al. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
În temeiul art. 45 al. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, față de admiterea contestației la executare și a cererii de întoarcere a executării silite, instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 904 lei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes.
Admite în parte contestațiile la executare conexate privind pe contestatoarea C. B. SA cu sediul în București, Calea V., nr.13, sector 3 în contradictoriu cu intimata S. L. E. cu domiciliul în Timișoara, ., nr.14, ., . și cu domiciliul ales în Timișoara, ..99, jud.T..
Anulează în parte somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 06.01.2014, precum și somația din 26.03.2014 emise în dosarul de executare nr. 2169/2013 al B. D. G., L. G. și M. P. în sensul că reducerii onorariul executorului judecătoresc la suma de 496 lei și a înlăturării sumei de 1240 lei ce reprezintă cheltuieli de executare.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 904 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru după rămânerea definitivă a hotărârii.
Numai cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./5ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3822/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4731/2015. Judecătoria... → |
|---|
