Contestaţie la executare. Sentința nr. 1618/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1618/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 1618/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. M. C. în contradictoriu cu intimații S. S. și . ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în publică, a răspuns contestatoarea prin apărător, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu a fost atașată la dosar copia deciziei nr.912/2015 pronunțată în dosarul nr._/299/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța invocă din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sector 4.
Apărătorul contestatoarei arată că lasă la aprecierea instanței
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetentă teritorială.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
P. cererea adresată instanței contestatoarea C. M. C., în contradictoriu cu intimatele K. SA prin mandatar . și S. S.a.R.L. prin mandatar ., a formulat contestație la executare privind dosarul execuțional nr. 486/E/2014 al B. C. G., înțelegând să conteste titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4711/14.09.2007 încheiat între aceasta Banca Comercială Română SA.
- P. sentința civilă nr. 3358/10.11.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată contestația la executare în favoarea Judecătoriei sector 4, reținându-se următoarele:
Conform dispozițiilor art.714 alin.1 c.p.civ. contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art.651 alin.1 c.p.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, din cererea de chemare în judecată și din fișa de evidență a persoanei (fila 304) se reține că domiciliul debitoarei este în București, ..22, ., ., sector 4, atât la momentul sesizării instanței, cât și la momentul sesizării organului de executare, domiciliu ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Deși executarea silită a fost demarată la data de 10.04.2014 (fila 201), prin Decizia nr. 348/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 650 alin.1 din codul de procedură civilă conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, sunt neconstituționale, arătând explicit în cuprinsul considerentelor că, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului ori locul unde urmează să se facă executarea.
Se constată că efectele Deciziei Curții Constituționale în raport cu cauza de față sunt reglementate de dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție și de art.31 alin.3 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.
De asemenea, sunt aplicabile și dispozițiile art. 147 alin.4 din Constituție, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
P. urmare, având în vedere că Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014, iar, în intervalul de 45 de zile de la publicare, Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituționale (art. 650 alin. 1 C.proc.civ.) cu dispozițiile Constituției, rezultă că aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate.
Conform dispozițiilor art.714 alin.1 c.p.civ. contestația se introduce la instanța de executare.
Or, instanța de executare conform art.651 alin.1 C.proc. civ. este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, deoarece dispozițiile art.651 alin.1 C.pr.civ. în forma în vigoare anterior declarării neconstituționalității acestora nu mai pot fi aplicate, încetându-și efectele juridice.
În acest sens, instanța mai reține că declararea ca neconstituțională a unei legi ori a unei prevederi dintr-o lege nu are aceleași efecte juridice ca și abrogarea unui act normativ ori a unor dispoziții dintr-un act normativ. Chiar dacă ambele produc efecte pentru viitor, abrogarea nu aduce atingere efectelor juridice produse de principiul tempus regit actum, în timp ce declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale produce efecte depline inclusiv în privința litigiilor în curs de judecată. Diferența dintre cele două noțiuni este esențială. Abrogarea unui act normativ este rodul manifestării voinței supreme a legiuitorului care, însă, nu poate retroactiva. Declararea ca neconstituțională a unei legi ori a unei norme juridice dintr-o lege are drept consecință încetarea producerii oricăror efecte juridice ale acelei norme, după o perioadă de suspendare de 45 de zile, pe considerentul că norma juridică incriminată s-a născut nevalabilă, datorită lipsei conformității sale cu principiile constituționale. Practic, efectul declarării neconstituționalității unui text de lege (care, în speță, vizează competența de soluționare a unor cereri) îl constituie imposibilitatea invocării lui de către instanță.
A reține ultraactivitatea textului de lege în discuție, respectiv neretroactivitatea Deciziei Curții Constituționale ar însemna a fi lăsată fără finalitate o instituție juridică de o deosebită importanță într-un stat de drept, consacrată constituțional, cu atât mai mult cu cât, prin Legea nr. 138/15.10.2015, prevederile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. au fost puse în acord cu decizia Curții Constituționale susmenționate, chiar dacă acest lucru s-a realizat ulterior expirării termenului de 45 de zile. P. urmare, efectelor deciziilor Curții Constituționale nu le pot fi aplicabile principiile de aplicare în timp prevăzute de art.25 C.proc.civ. pentru modificările legislative dispuse de legiuitor.
Față de dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr. 47/1992, de la momentul publicării deciziei arătate anterior, în Monitorul Oficial al României, nu mai este posibilă aplicarea prevederilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ. în stabilirea competenței teritoriale, instanța fiind datoare să-și verifice competența conform normelor generale în materie care asigură, totodată, și respectarea deciziei Curții Constituționale.
Așadar, se apreciază că instanța de executare și, implicit, instanța competentă în soluționarea prezentei contestații la executare este Judecătoria Sectorului 4 București, în raza de competență a căreia se află domiciliul debitoarei.
Necompetența este de ordine publică, potrivit art. 129 alin.(2) pct. 3 C.proc. civilă, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Excepția necompetentei teritoriale este o excepție de procedură, reprezentând mijlocul juridic prin care se invoca nerespectarea normelor de competența în procesul civil, absolută, putând fi invocată de orice persoană în cursul procesului și este o excepție dilatorie, având ca efect trimiterea cauzei la instanța competentă.
- Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 la data de 30.12.2015 sub nr._ unde a fost invocată excepția de necompetență teritorială ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Legea aplicabilă întregii executări silite este legea în vigoare la data începerii acestei faze a procesului civil, respectiv la data înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, după cum rezultă din art. 24 și art. 25 alin.1 NCPC, respectiv din art. 622 alin.2 NCPC.
În doctrină și în jurisprudență s-a reținut că legea aplicabilă executării silite, ca fază a procesului civil (subsecventă celei de judecată, dacă titlul pus în executare este o hotărâre judecătorească, ori, după caz, ca primă fază, dacă titlul pus în executare este alt înscris ce constituie titlu executoriu, potrivit legii), privește și toate incidentele ivite în cursul procesului civil, inclusiv (ori mai ales) contestațiilor la executare și altor cereri de competența instanțelor judecătorești, care nu vor fi tratate ca procese de sine stătătoare – și astfel supuse legilor succesive de la data începerii lor – ci ca incidente ivite în cursul executării silite, fiind astfel supuse deopotrivă unicei legi aplicabile, respectiv legii de la data începerii executării silite.
Astfel, se asigură determinarea facilă a legii aplicabile executării silite, sub toate aspectele, prevenindu-se eventuale discordanțe, nepotriviri între legea care guvernează executarea silită și eventuale legi ulterioare care ar guverna cererile adresate instanțelor judecătorești.
P. Decizia nr. 348/17.06.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 529/16.07.2014, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin.1 NCPC, în redactarea inițială, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc, neconstituționalitatea privind criteriul de determinare a competenței teritoriale.
În raport de vidul de reglementare astfel creat, în temeiul art. 5 alin.3 NCPC, doctrina și jurisprudența au optat, cel puțin majoritar, pentru interpretarea că instanța de executare a devenit judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, în virtutea aplicării prin analogie a dispozițiilor generale ale art. 107 NCPC, soluție consacrată normativ prin modificările aduse art. 650 NCPC (devenit art. 651 NCPC după republicare) prin Legea nr. 138/2014.
Se constată însă că Legea nr. 138/2014, ca lege de competență și de procedură nouă, nu poate fi aplicată decât executărilor silite începute după . (art. 25 NCPC), ori în cauză executarea silită a început la data de 10.04.2014, deopotrivă înaintea publicării în M.Of. a deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 și înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014.
Se poate observa că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanța de executare ce a încuviințat executarea silită prin încheierea din 18.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (f. 242 din dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin).
Ca urmare, instanța apreciază că dacă instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, competența acestei instanțe este legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere a cărei admitere constituie o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită, precum contestația la executare.
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art. 147 alin.(4) din Constituție), nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite și rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite,indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.
Așa fiind, în temeiul art. 25 cu referire la art. 650 alin. 1 NC.proc.civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin ce este instanță de executare, conform dispozițiilor în vigoare la momentul începerii executării silite, 10.04.2014.
Se poate observa că și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul arătat, respectiv instanța de executare este cea care a fost stabilită astfel în raport de data începerii executării silite ( a se vedea decizia civilă nr. 912/2015 pronunțată în dosarul nr._/299/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție f. 43 din dosar).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. 1 pct. 3 și art. 132 C.proc.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În temeiul art. 133 C.proc.civ., instanța va constata ivit conflictul negativ de competență, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență și va constata suspendată judecata cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cauza privind pe contestatoarea C. M. C. cu domiciliul ales la C..Av. C. și Asociații din București, Complex Rin Grand Residence, Corp B, ..7D, ., sector 4 și intimatele S. S. prin reprezentant K. Romania SRL cu sediul în București, ., . și . mandatar K. Romania SRL cu sediul în București, ., ., spre competentă soluționare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție Secție civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Constată suspendată judecata cauzei.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./5ex/ 2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1775/2016. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 60/2016.... → |
|---|
