Ordin de protecţie. Sentința nr. 2025/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2025/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 2025/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2025
Camera de Consiliu de la 24 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta J. C. împotriva pârâtului M. M.-C..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu au răspuns părțile, cauza judecându-se fără citarea acestora conform art. 27 din Legea nr. 217/2003, republicată. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Ținând cont de faptul că locuința reclamantei se află în localitatea T. M., unde locuiește, de altfel, și pârâtul, instanța, față de prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, pe care o pune în discuție:
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T. M..
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 24.02.2016, reclamanta J. C. a formulat în contradictoriu cu pârâtul M. M.-C., fostul său concubin, cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă și față de minora M. K. A. B., fiica părților, născută la data de 11.04.2008; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 500 de metri față de locuința fratelui reclamantei, din localitatea Popești Leordeni, ., ., județul I., față de centrul de consiliere al fundației de asistență socială frecventat de reclamantă, din București, .. 4, ., ., sector 3, și față de Școala Gimnazială „B. D.”, din București, .. 28-30, sector 3, unde va fi înscrisă fiica minoră a părților; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 50 de metri față de locuința părinților reclamantei, din localitatea T. M., .. 54A, județul Teleorman; interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod; încredințarea către reclamantă a minorei M. K. A. B. și stabilirea locuinței minorei la mamă; obligarea pârâtului de a urma ședințe de consiliere psihologică.
În motivare, reclamanta a arătat că a locuit cu pârâtul din anul 2007 și până în luna noiembrie 2015 în localitatea T. M., județul Teleorman, din relația lor de concubinaj rezultând minora M. K. A. B., născută la data de 11.04.2008.
A menționat reclamanta că în luna noiembrie 2015 a părăsit domiciliul comun al părților împreună cu fiica sa minoră și a venit la București, adăpostindu-se într-un centru special pentru victimele violenței domestice, situat în București, .. 4, ., ., sector 3.
Reclamanta a susținut că pârâtul are un comportament violent, agresând-o emoțional, fizic și verbal, iar pe fiica lor minoră emoțional și verbal. A învederat reclamanta că după părăsirea domiciliului comun, pârâtul a amenințat-o în mod repetat cu bătaia și cu moartea, i-a amenințat membrii familiei și prietenele, i-a spart contul de facebook și a urmărit-o la București, hărțuind-o.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 217/2003, republicată.
La primul termen de judecată acordat în cauză, de la 24.02.2016, instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.”
În cauza de față, conform susținerilor reclamantei J. C. înseși, aceasta s-a născut și a locuit până în luna noiembrie 2015 în localitatea T. M., județul Teleorman.
În perioada 2007-noiembrie 2015, reclamanta a întreținut o relație de concubinaj cu pârâtul M. M.-C., domiciliul lor comun fiind în localitatea T. M., ., județul Teleorman, unde pârâtul locuiește și în prezent.
În luna noiembrie 2015, reclamanta a părăsit domiciliul comun și a venit la București, luând cu aceasta și pe fiica minoră a părților, M. K. A. B., născută la data de 11.04.2008, și adăpostindu-se împreună într-un centru special pentru victimele violenței domestice, situat în București, .. 4, ., ..
În raport de cele arătate anterior, instanța reține că prezenta cauză nu are nici o legătură teritorială cu Judecătoria sectorului 4 București, în raport de prevederile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, competența de soluționare a cauzei aparținând Judecătoriei T. M., județul Teleorman, pe raza teritorială a căreia domiciliază reclamanta.
De altfel, așa cum se observă din datele cererii de chemare în judecată, depunerea sa la Judecătoria sectorului 4 București a fost rezultatul unei greșeli, cererea în discuție fiind adresată de fapt Judecătoriei sectorului 3 București.
Instanța nu va putea declina însă competența de soluționare a cauzei către Judecătoria sectorului 3 București, câtă vreme reclamanta nu își are nici domiciliul și nici reședința în circumscripția acestei judecătorii. Faptul că reclamanta este găzduită temporar într-un centru de ajutor al victimelor violenței în familie situat în sectorul 3 București nu este de natură să atragă competența teritorială a Judecătoriei sectorului 3 București, un asemenea centru neîncadrându-se nici în noțiunea de domiciliu și nici în cea de reședință, astfel cum acestea sunt definite de art. 87 și respectiv de art. 88 din Noul Cod Civil.
Față de cele expuse, văzând și dispozițiile art. 132 raportat la cele ale art. 129 alin. 2 pct. 3 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T. M., județul Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei, având ca obiect emitere ordin de protecție, privind pe reclamanta J. C., CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 4, ., ., sector 3, și pe pârâtul M. M.-C., CNP_, cu domiciliul legal în localitatea T. M., ., județul Teleorman și locuind în fapt în localitatea T. M., ., județul Teleorman, în favoarea Judecătoriei T. M., județul Teleorman.
Fără cale de atac.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 24 Februarie 2016..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./6ex./25.02.2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
