Ordin de protecţie. Sentința nr. 4716/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4716/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 4716/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4716
Camera de Consiliu de la 27 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror D. T..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta F. N.-D. împotriva pârâtului C. C.-V..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, la ordine, au răspuns reclamanta personal, pârâtul, prin avocat din oficiu S. D., cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei (fila 29), și martorul A. Resos-Maracis, propus de reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 19.05.2014, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în dublu exemplar, după care:
Instanța comunică avocatului pârâtului un exemplar al înscrisurilor depuse de reclamantă.
În continuare, instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ religios a martorului A. Resos-Maracis, propus de reclamantă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Reclamanta mai depune la dosar, în copie, postare de pe blog-ul pârâtului.
Având cuvântul, reclamanta solicită audierea și a martorului D. L. A., arătând că aceasta a asistat la situațiile în care pârâtul o amenința.
Având cuvântul pe cererea de suplimentare a probatoriului, avocatul pârâtului arată că nu este de acord cu aceasta.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de suplimentare a probatoriului, arătând că înscrisurile de la dosar și declarația martorului A. Resos-Maracis sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța se declară lămurită cu privire la situația existentă între părți, motiv pentru care respinge cererea reclamantei de audiere în cauză a unui al doilea martor.
La solicitarea instanței de a lămuri măsurile pe care le solicită pe calea prezentei acțiuni, reclamanta arată că solicită obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de aceasta și față de fiicele sale minore și față de locațiile arătate prin cererea de chemare în judecată, precum și interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact cu reclamanta. Susține că a fost urmărită de pârât cu o zi înainte, motiv pentru care a chemat poliția. Precizează că pârâtul a amenințat-o de față cu organele de poliție că își va pune planul în aplicare. Menționează că pârâtul poartă în permanență un cuțit asupra sa, așa justificându-se cererea sa de obligarea a pârâtului la predare a armelor deținute.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, reclamanta solicită admiterea cererii și emiterea ordinului de protecție, așa cum a fost solicitat.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție, neexistând probe care să susțină cele solicitate de reclamantă.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii reclamantei ca neîntemeiată, arătând că între părți au existat neînțelegeri, dar că pârâtul nu reprezintă un pericol pentru reclamantă, câtă vreme aceasta a deschis ușa și a ieșit după pârât când acesta a venit la locuința ei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 23.04.2014, reclamanta F. N.-D. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. C.-V., concubinul său, cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, față de fiicele acesteia, minorele F. G.-N. și F. A.-G., față de locuința reclamantei - București, ., ., ., sector 4, față de locul de muncă al reclamantei - Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru, din București, Piața V. nr. 1, sector 1, față de unitatea de învățământ frecventată de copiii reclamantei - Școala primară și gimnazială cu clasele I – VIII, din București, ., sector 4, față de locuința părinților reclamantei - București, .. 83, sector 5 și față de Parcul „Orășelul Copiilor”, interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, și obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 07.04.2014 a încheiat relația de concubinaj pe care a întreținut-o cu pârâtul C. C.-V., rugându-l să părăsească imobilul proprietatea ei, din București, ., ., după o perioadă de 4 luni în care au locuit aici împreună cu cele două fetițe minore ale reclamantei. A susținut reclamanta că după acest moment reclamantul a început să o amenințe, inclusiv prin mesaje telefonice, în sensul că se va răzbuna, că el nu are nimic de pierdut, că dacă va ucide, nu va păți nimic, că o vă lăsa fără serviciu și fără un copil.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul i-a spart parola de la adresa de gmail și de facebook, postând în numele său tot felul de mesaje la adresa colegilor și șefilor ei de la serviciu.
A învederat reclamanta că începând cu data de 09.04.2014, pârâtul îi urmărește pe ea și pe copiii săi peste tot, mama sa întâlnindu-l în Piața Rahova, precum și că acesta i-a extras bani în numerar de pe cardul de cumpărături, sumele de bani lipsă fiindu-i comunicate de bancă la data de 03.04.2014. A susținut reclamanta că în data de 22.04.2014, pârâtul a stat toată ziua în fața ușii apartamentului său.
Cu referire la locul de muncă al pârâtului, reclamanta a arătat că acesta joacă un rol în emisiunea „Te vreau lângă mine”, de la postul de televiziune Kanal D.
Reclamanta a depus la dosar cererea de emitere a ordinului de protecție întocmită potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, dovezi de înregistrare plângere la poliție, cartea sa de identitate, transcrieri mesaje telefonice, cartea de identitate a pârâtului și certificatele de naștere ale minorelor F. G.-N. și F. A.-G..
Cererea este scutită de plata timbrajului conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.
Pârâtul C. C.-V. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în cursul judecății în fața instanței.
La solicitarea instanței, s-au depus la dosar de către Secția 16 Poliție informații cu privire la plângerile penale formulate de reclamantă împotriva pârâtului.
La termenul de judecată de la 13.05.2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu martorul A. Maracis.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, cerere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., postări de pe contul de facebook al reclamantei, ordinul nr. 92/03.03.2014 al Guvernului României – Secretariatul General, mesaje transmise prin intermediul poștei electronice și informații transmise reclamantei de ERB Retail Services.
La termenul de judecată de la 27.05.2014, instanța a procedat la audierea martorului A. Resos-Maracis, propus de reclamantă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La același termen de judecată, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, postare de pe blog-ul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform certificatelor de naștere . nr._, eliberat de Primăria sectorului 3 București la data de 12.03.2004, și . nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 3 București la data de 28.09.2006, minorele F. G.-N., născută la data de 11.03.2004, și F. A.-G., născută la data de 20.09.2006, sunt fiicele reclamantei F. N.-D. și ale numitului F. G.-V..
Reclamanta și fiicele sale minore locuiesc la adresa din București, ., ., ., sector 4, unde a locuit o perioadă și pârâtul C. C.-V., cu care reclamanta a întreținut o relație de concubinaj. La începutul lunii aprilie 2014, reclamanta a pus capăt acestei relații, cerându-i pârâtului să părăsească apartamentul proprietatea sa.
Conform Ordinului nr. 92/03.03.2014 al Guvernului României – Secretariatul General, reclamanta este angajată în cadrul Guvernului României – Cancelaria Primului Ministru.
La data de 23.04.2014, reclamanta F. N.-D. a sesizat Judecătoria sectorului 4 București cu cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. C.-V..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din același act normativ, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. c din același act normativ, au calitatea de membru de familie și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
Deși părțile din cauza de față nu mai locuiesc împreună de la începutul lunii aprilie 2014, întrucât faptele pe care reclamanta pretinde că pârâtul le-a săvârșit s-au petrecut imediat după despărțirea lor și sunt în legătură directă cu relația părților, instanța consideră că pârâtul are calitatea de membru de familie în sensul art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 republicată.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție, formulată de reclamanta F. N.-D., instanța o consideră întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, potrivit probelor administrate în cauză, neputând accepta hotărârea reclamantei de a rupe relația de concubinaj pe care părțile au întreținut-o și măcinat de resentimente față de fosta sa concubină, resentimente care l-au făcut să nu mai gândească rațional, pârâtul a ales o cale greșită pentru a o face pe aceasta să se răzgândească, în sensul că a început să o hărțuiască pe reclamantă, urmărind-o atât pe ea, cât și pe fetițele minore ale acesteia, amenințând-o că îi va face rău ei și copiilor ei, spărgându-i parola de la contul de facebook și postând în numele acesteia mesaje denigratoare, conform cărora reclamanta, angajată a Guvernului României, ar fi o prostituată de lux, ar suferi de o boală transmisibilă și ar divulga amanților secrete de serviciu, de natură să pericliteze siguranța locului de muncă al acesteia, trimițând de pe contul său personal de poștă electronică atât reclamantei, cât și altor persoane mesaje defăimătoare la adresa reclamantei, cu un conținut similar celor anterior amintite, spărgând adresa de poștă electronică a reclamantei și trimițând de pe contul acesteia către diverse persoane mesaje de același gen și anunțând pe blog-ul său comiterea unei fapte abominabile, de neînțeles pentru ceilalți, ca urmare a iubirii sale neîmpărtășite pentru reclamantă.
În sensul celor de mai sus stau atât transcrierile mesajelor telefonice transmise de pârât reclamantei, din conținutul cărora rezultă că pârâtul le urmărește îndeaproape pe reclamantă și pe fetițele acesteia și le supraveghează locuința, cunoscându-le activitățile zilnice și locurile frecventate, precum și că pârâtul proferează amenințări la adresa reclamantei, respectiv cu săvârșirea unor fapte grave, pentru care ar putea merge chiar și la închisoare, cât și mesajele transmise prin intermediul poștei electronice, de pe contul reclamantei și de pe cel al pârâtului, postările de pe contul de facebook al reclamantei și postările de pe blog-ul pârâtului, depuse la dosar de reclamantă și necontestate de către pârât. Toate aceste probe se coroborează cu declarația martorului A. Resos-Maracis, care l-a găzduit pe pârât timp de 2-3 săptămâni după despărțirea acestuia de reclamantă, martor care a arătat că deși inițial pârâtul a negat că ar hărțui-o pe reclamantă și că ar amenința-o pe aceasta, în final a recunoscut că vrea să îi facă rău reclamantei, în sensul de a o aduce în incapacitate de a avea grijă de ea, ceea ce l-a determinat pe martor să sesizeze organele de poliție, precum și că vorbind la telefon cu pârâtul și imediat după aceea și cu reclamanta, și-a dat seama că pârâtul, care îi spusese că se află în Centrul Vechi al Bucureștiului, se afla de fapt în fața apartamentului reclamantei.
Atitudinea adoptată de pârât după despărțirea de reclamantă, astfel cum a fost descrisă mai sus, ce reprezintă o intruziune nepermisă în viața privată a acesteia și denotă o tulburare de comportament în ceea ce îl privește pe pârât, a fost aptă să îi inducă reclamantei o stare de panică și să îi afecteze libertatea psihică, aceasta temându-se în prezent pentru viața sa și a fetițelor sale minore. Faptul că, așa cum a declarat martorul A. Resos-Maracis, văzându-l pe pârât pe vizorul locuinței sale, reclamanta a deschis ușa și a strigat după acesta, ce fugise pe scări, nu înseamnă că reclamanta nu îl consideră pe pârât un pericol, ci doar că a vrut să înlăture primejdia reprezentată de acesta pentru copiii săi, vrând să le confere siguranță fetițelor sale minore. Câtă vreme a formulat plângeri la poliție împotriva pârâtului, este evident că reclamantei îi este frică de ceea ce acesta ar putea întreprinde împotriva sa și a copiilor săi.
Raportat la cele expuse anterior, instanța consideră că amenințările proferate de către pârât la adresa reclamantei și postările efectuate de acesta cu privire la reclamantă prin intermediul internetului au fost apte să producă reclamantei o stare de presiune, de teamă și de disconfort psihic, cauzându-i suferințe psihice și emoționale și împiedicând-o în prezent să ducă o viață normală.
Prin urmare, constatând că integritatea psihică, dar și fizică a reclamantei și a copiilor săi sunt puse în prezent în pericol de actele de violență verbală și psihologică săvârșite de către pârât, cu potențial de a se transforma în viitorul apropiat și în acte de violență fizică, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, instanța va admite cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta F. N.-D. împotriva pârâtului C. C.-V., dar numai în parte. Astfel, prin prezentul ordin de protecție, instanța va institui în sarcina pârâtului C. C.-V., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de fiicele acesteia, minorele F. G.-N. și F. A.-G., față de locuința reclamantei (București, ., .), față de locul de muncă al reclamantei (Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru, din București, Piața V. nr. 1, sector 1), față de locuința părinților reclamantei, unde prin natura relațiilor de familie existente, reclamanta merge frecvent (București, .. 83, sector 5) și față de unitatea de învățământ frecventată de copiii reclamantei (Școala primară și gimnazială cu clasele I – VIII, din București, ., sector 4);
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, instanța va obliga pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului de a preda poliției armele deținute, instanța constată că în cauză nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar deține arme. De asemenea, instanța consideră că obligația de a păstra o distanță de minim 300 de metri față de Parcul „Orășelul Copiilor” nu poate fi impusă pârâtului, câtă vreme nu s-a probat că reclamanta și fiicele sale ar frecventa acest parc. Pentru motivele arătate, instanța va respinge pentru rest cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Instanța va obliga pârâtul, care se află în culpă procesuală și a manifestat dezinteres pentru procedura judiciară desfășurată în acest dosar, la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care i-a acordat asistență juridică în cursul judecății cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta F. N.-D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, împotriva pârâtului C. C.-V., cu domiciliul în București, . nr. 11, ., ..
Prin prezentul ordin de protecție instituie în sarcina pârâtului C. C.-V., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunțării hotărârii, următoarele obligații și interdicții:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă, față de fiicele acesteia, minorele F. G.-N. și F. A.-G., față de locuința reclamantei (București, ., ., ., sector 4), față de locul de muncă al reclamantei (Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru, din București, Piața V. nr. 1, sector 1), față de locuința părinților reclamantei (București, .. 83, sector 5) și față de unitatea de învățământ frecventată de copiii reclamantei (Școala primară și gimnazială cu clasele I – VIII, din București, ., sector 4);
- interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Pe lângă măsurile anterior menționate, obligă pârâtul să urmeze, pe aceeași perioadă de 6 luni, consiliere psihologică în ceea ce privește relația sa cu reclamanta.
Respinge pentru rest cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtului.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pârâtul la plata către Stat a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu care i-a acordat asistență juridică în cursul judecății cauzei.
Executorie.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 Mai 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./7 ex./2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4719/2014. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6769/2014. Judecătoria... → |
|---|
