Ordin de protecţie. Sentința nr. 1129/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1129/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1129
Camera de Consiliu de la 28 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamantul T. I.-V. împotriva pârâtului M. L.-C..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, la ordine, au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat D. F., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 36), și pârâtul, personal și asistat de avocat Ș. L., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 38).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 21.01.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, ce a fost comunicată reclamantului, după care:
Instanța procedează la legitimarea pârâtului, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCLEP Pitești la data de 17.08.2009, CNP_.
Avocatul reclamantului depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârât și comunică un exemplar al acestuia și avocatului pârâtului și reprezentantului Ministerului Public.
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată de pârât prin întâmpinare:
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Având cuvântul, avocatul reclamantului solicită respingerea excepției, arătând că, față de dispozițiile art. 91 alin. 1 din Noul Cod Civil, reclamantul domiciliază la adresa indicată în cartea sa de identitate, respectiv pe ., sector 4, București, astfel că Judecătoria sectorului 4 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București.
Deliberând, instanța respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București ca neîntemeiată, motivat de faptul că dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată stabilesc competența de soluționare a cererii de emitere a ordinului de protecție în favoarea judecătoriei pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima, în speță Judecătoria sectorului 4 București, câtă vreme domiciliul reclamantului se află, potrivit cărții sale de identitate, aflată la dosar, la adresa din București, ., ., ., sector 4, la aceeași adresă aflându-se și domiciliul fiului minor al acestuia, ce i-a fost încredințat spre creștere și educare prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În continuare, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003 republicată, care definesc noțiunea de membru de familie, instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, pe care o pune în discuția părților:
Având cuvântul, avocatul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003 nu prevăd în mod limitativ care sunt persoanele care au calitatea de membru de familie și că, în plus, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului asigură protejarea vieții private a persoanei.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită admiterea excepției inadmisibilității, arătând că între pârât și mama minorului nu s-a dezvoltat o relație de concubinaj, aceștia fiind în prezent prieteni și nelocuind permanent împreună, în cauză neexistând, prin urmare, relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, așa cum prevede art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003.
Având cuvântul, reprezentatul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii, arătând că părțile nu au calitatea de membru de familie în înțelesul art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Având cuvântul în replică, avocatul reclamantului arată că pârâtul locuiește în prezent cu mama minorului, sens în care depune la dosar, în copie, listă de întreținere pe luna noiembrie 2014.
Având cuvântul în replică, avocatul pârâtului arată că reclamantul și fosta sa soție au avut un proces de exercitare a autorității părintești cu privire la minor, în urma soluționării dosarului dispunându-se ca minorul să locuiască alternativ câte o săptămână la fiecare părinte. Mai arată că minorul nu a fost lăsat să stea la mama sa de către reclamant.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, excepție invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 16.12.2014, reclamantul T. I.-V. a formulat în contradictoriu cu pârâtul M. L.-C. cerere de emitere a unui ordin de protecție în condițiile Legii nr. 217/2003 republicată, reclamantul solicitând luarea împotriva pârâtului a următoarelor măsuri: obligarea pârâtului de a păstra o distanță de minim 50 de metri față de reclamant, față de copilul reclamantului, T. V.-Eric, și față de mama reclamantului, T. L., față de domiciliul reclamantului, din București, ., ., ., și față de reședința reclamantului, din Popești-Leordeni, .. 18C, județul I.; obligarea pârâtului de a păstra o distanță de minim 50 de metri față de școala copilului reclamantului – Școala Generală nr. 133 „I. D.”, din București, ., sector 4; interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamantul, cu copilul acestuia și cu mama reclamantului, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod; interzicerea pentru pârât de a se afla în preajma copilului reclamantului în momentul în care acesta se află în vizită la mama sa, P. L. M., domiciliată în Popești Leordeni, ., ..
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 5859/14.09.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._, căsătoria sa cu numita P. L. M. a fost desfăcută prin divorț, prin aceeași sentință minorul T. V.-Eric, născut la data de 24.05.2006, fiind încredințat tatălui spre creștere și educare. A mai arătat reclamantul că prin sentința civilă nr. 4080/2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012 s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul T. V.-Eric să se exercite în comun de către părinți, copilul urmând să locuiască alternativ câte o săptămână cu fiecare părinte.
A susținut reclamantul că pârâtul M. L.-C. este actualul concubin al fostei sale soții și că aceasta l-a introdus intempestiv pe pârât în viața minorului T. V.-Eric începând cu sfârșitul lunii septembrie 2014.
A mai arătat reclamantul că în data de 04.10.2014, aflându-se cu fiul său la locul de joacă din curtea Oratoriului Sf. Murialdo din Popești-Leordeni, a fost agresat și amenințat fără motiv de către pârât, pe care nu îl cunoștea la acel moment, actele de agresiune fiind exercitate în fața minorului T. V.-Eric, care s-a speriat și a început să plângă.
Reclamantul a învederat că ulterior acestui eveniment, minorul T. V.-Eric a fost luat de către mama sa pentru a petrece câteva zile în apartamentul acesteia din Popești Leordeni, ., ., județul I., unde și-a făcut apariția și pârâtul, care, având un comportament deviant, a rupt o jucărie nouă a minorului.
A mai arătat reclamantul că în prezent pârâtul îl amenință telefonic cu bătaia.
Reclamantul a susținut că fosta sa soție și pârâtul manifestă o atitudine iresponsabilă în fața copilului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu martori și a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, certificatul de naștere al minorului T. V.-Eric, certificat medico-legal, corespondență purtată prin intermediul poștei electronice cu numita P. L. M., detalii convorbiri telefonice, proces-verbal de contravenție, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, cereri adresate Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Popești-Leordeni și răspunsurile acestei instituții și extras din caietul școlar al minorului T. V.-Eric, precum și o fotografie.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.
La data de 21.01.2015, pârâtul M. L.-C. a depus la dosar, prin serviciul arhivă, întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, motivat de faptul că domiciliul minorului T. V.-Eric se află la părinții săi, adică în orașul Popești-Leordeni.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție ca nefondată; cu cheltuieli de judecată. A învederat pârâtul că nu este membru de familie în sensul art. 5 din Legea nr. 217/2003, nestabilind nici o relație, de genul celor enumerate în legea menționată, nici cu reclamantul și nici cu minorul. A mai arătat pârâtul că nu a stabilit cu mama minorului relații asemănătoare acelora dintre soți.
Pârâtul a susținut că nu a exercitat acte de violență nici asupra reclamantului, nici asupra minorului și nici asupra mamei reclamantului și că la data de 04.10.2014 a existat un incident, provocat însă de reclamant, care a fost nemulțumit că a intervenit în discuția acestuia cu fosta sa soție. A mai arătat pârâtul că a vorbit la telefon cu reclamantul o singură dată, când reclamantul i-a solicitat explicații cu privire la o jucărie stricată a copilului.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile Legii nr. 217/2003 și ale Codului de procedură civilă.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și cu martori și a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate.
La termenul de judecată de la 28.01.2015, reclamantul T. I.-V. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată de pârât, motivat de faptul că domiciliul său se află, conform cărții sale de identitate, în sectorul 4 București.
Pe fondul cauzei, reclamantul a susținut că pârâtul întreține o relație de concubinaj cu fosta sa soție, locuind fără forme legale în apartamentul acesteia, astfel că are calitatea de membru de familie.
A mai arătat reclamantul că pârâtul, prin comportamentul său, îi inspiră o stare de teamă permanentă pentru sine și pentru copilul său.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 217/2003 și ale art. 201 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea și a probei cu interogatoriul pârâtului și a depus la dosar, în copie, listă de întreținere.
S-au depus la dosar, din oficiu, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
La termenul de judecată de la 28.01.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată de pârât, motivele fiind arătate în practicaua prezentei hotărâri. Totodată, instanța a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, excepție invocată din oficiu.
După rămânerea în pronunțare, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, iar pârâtul înscrisuri (sentința civilă nr. 4080/16.04.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012 și soluția dată în apel în dosarul menționat) cu privire la excepția inadmisibilității.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se poate manifesta sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 din Legea nr. 217/2003 republicată, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale. După cum se poate observa, enumerarea membrilor de familie din cuprinsul articolului menționat este limitativă.
Reclamantul T. I.-V. a formulat cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtului M. L.-C., care întreține în prezent o relație cu fosta soție a reclamantului, numita P. L. M., reclamantul solicitând ca măsurile de protecție să îl vizeze atât pe acesta, cât și pe fiul său și al numitei P. L. M. - minorul T. V.-Eric, născut la data de 24.05.2006, precum și pe mama reclamantului, numita T. L.. Conform susținerilor reclamantului, acesta nu mai locuiește împreună cu fosta sa soție, ce s-a stabilit în orașul Popești-Leordeni.
Este evident față de calitatea pârâtului, de actual prieten al fostei soții a reclamantului, calitate învederată chiar de reclamant, că acesta nu este membru de familie, în sensul dat acestei noțiuni de art. 5 din Legea nr. 217/2003 republicată, nici în raport de reclamantul T. I.-V., nici în raport de fiul minor al acestuia și nici în raport de mama reclamantului.
Nici între reclamant și pârât și nici între mama reclamantului și pârât nu există relații de natura celor menționate la literele a)-e) ale art. 5 din Legea nr. 217/2003 republicată. Astfel de relații nu există nici între minorul T. V.-Eric și pârât. Chiar dacă pârâtul ar locui în prezent împreună cu mama minorului în apartamentul acesteia din urmă, unde vine periodic și copilul, aspect contestat de pârât, între pârât și minor nu s-au stabilit relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii, aspect ce rezultă de altfel din chiar motivarea cererii de chemare în judecată a reclamantului, neexistând timpul necesar în acest sens, câtă vreme atât potrivit reclamantului, cât și potrivit pârâtului, copilul îl cunoaște pe pârât abia de la finalul lunii septembrie 2014.
Prin urmare, reclamantul, copilul acestuia și mama reclamantului nu pot obține protecție prin intermediul procedurii reglementate de Legea nr. 217/2003 republicată, ci trebuie să se adreseze în acest scop organelor de poliție în condițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, excepție invocată din oficiu, și va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție ca inadmisibilă.
În baza art. 453 și art. 451 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va obliga reclamantul, aflat în culpă procesuală, la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ales. Având în vedere complexitatea redusă a cauzei și faptul că aceasta a implicat doar două termene de judecată, instanța, considerând că onorariul avocațial în cuantum de 2.000 lei, plătit de pârât avocatului angajat de acesta în dosar conform facturii fiscale . nr. 728/28.01.2015 și chitanței . nr. 507/28.01.2015, ambele eliberate de S.C.A. „Ș., G. & Asociații”, este nejustificat de mare în raport cu munca prestată de acest avocat în cauza de față, a hotărât că din acest onorariu poate fi pusă în sarcina reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată numai suma de 600 lei.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, instanța va obliga reclamantul la plata către Stat a sumei de 50 lei, reprezentând onorariul definitiv al avocatului din oficiu desemnat pentru a acorda asistență juridică obligatorie pârâtului în cursul judecății cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordinului de protecție, excepție invocată din oficiu.
Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantul T. I.-V., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul M. L.-C., CNP_, cu domiciliul în Pitești, ., ., . și cu domiciliul ales la S.C.A. „Ș., G. & Asociații”, din București, Splaiul Independenței nr. 3, ., ., sector 3, ca inadmisibilă.
În baza art. 453 și art. 451 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ales.
Onorariul definitiv al avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 50 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă reclamantul la plata către Stat a sumei de 50 lei, reprezentând onorariul definitiv al avocatului din oficiu desemnat pentru a acorda asistență juridică obligatorie pârâtului în cursul judecății cauzei.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./6 ex./02.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4282/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4719/2014. Judecătoria... → |
|---|
