Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2498/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2498/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 2498/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2498
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.03.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta K. E. C., având ca obiect „partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 22.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.03.2016, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.05.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub numărul_, reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta C. E. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună lichidarea comunității de bunuri dintre părți prin partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta, în cote egale pentru fiecare; atribuirea în natură către reclamant a imobilului situat în București, ., nr. 13, .; atribuirea în natură către pârâtă a imobilului situat în București, ., ., ., sector 4; atribuirea în natură către reclamant a autoturismului marca Opel; obligarea pârâtei la plata unei sulte echivalente cu ½ din valoarea capitalului social de constituire a S.C. E&C ..L. și a dividendelor primite de aceasta după desfacerea căsătoriei, respectiv după data de 17.11.2011. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că, prin certificatul de divorț nr. 7875/17.11.2011, încheiat la BNPA M. A. și N. M., s-a constatat desfacerea căsătoriei dintre părți. În anul 1995, a precizat că părțile au cumpărat un apartament cu 3 camere situat în București, ., nr. 13, ., ., care a fost achitat în proporție de 50% de către soți, iar 50% a fost achitat din banii primiți de la tatăl său, bani pe care soții nu i-au restituit acestuia. În anul 2001, reclamantul a învederat că soția sa a dorit înființarea unei firme pentru a avea un loc de muncă mai lejer, iar datorită faptului că reclamantul era prea ocupat cu serviciul său, soția sa a devenit acționar unic la această firmă. A menționat că aprovizionarea cu marfă, constituirea firmei, amenajarea magazinului, precum și alte activități necesare s-au făcut prin aportul comun al părților.
De asemenea, a mai învederat că, în anul 2005, părțile au achiziționat un autoturism marca Opel, fabricat în anul 2001, iar în luna martie 2011, au mai cumpărat un apartament cu 4 camere situat în București, ., ., ., sector 4, fiind achitat în proporție de 100% de către părți. A precizat că aceste realizări materiale s-au efectuat ca urmare a faptului că reclamantul a lucrat în toată această perioadă de timp, având un salariu îndestulător, iar în intervalul 2007-2011 a lucrat în străinătate unde a avut câștiguri foarte bune. A învederat că valoarea autoturismului este de 6000 lei, valoarea părților sociale este de 100 lei, iar valoarea dividendelor este de 500 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 355, 357 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, probei testimoniale privind audierea a trei martori și a probei cu expertize tehnice de specialitate.
Cererea a fost timbrată cu suma de 11.453,70 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei (f. 28) și a fost ulterior completată taxa judiciară de timbru cu suma de 4343,43 lei (f. 299).
La data de 29.07.2014, pârâta K. E. C. (fostă C.), a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 77-80). În ceea ce privește întâmpinarea, pârâta a învederat că este de acord în parte cu cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, în sensul că solicită atribuirea imobilului situat în București, ., nr. 13, . către reclamant, cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte în cuantum de 50% din valoarea apartamentului și solicită să-i fie atribuit reclamantului autoturismul marca Opel, cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte în cuantum de 50% din valoarea acestuia. Privitor la plata sultei echivalente cu ½ din valoarea capitalului social al S.C. E&C ..L., pârâta a învederat că reclamantul nu are niciun drept asupra societății la care este asociată și asupra dividendelor primite după desfacerea căsătoriei.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat instanței să se constate că apartamentul situat în București, ., ., ., sector 4, deși este cumpărat în timpul căsătoriei, a fost cumpărat de către aceasta prin contribuție exclusivă, soții fiind despărțiți în fapt, iar reclamantul nu a avut nicio contribuție la achiziționarea acestuia. Totodată, a solicitat introducerea în masa partajabilă a autoturismului marca Audi 80 cumpărat în timpul căsătoriei, a bunurilor mobile existente în apartamentul situat în București, ., nr. 13, ., . și a chiriei obținute de către reclamant pentru acest apartament, care este închiriat unei societăți, deși bunul este comun iar întreaga chirie a fost încasată de către reclamant.
În motivare, pârâta-reclamantă reconvențională a arătat, în esență, că reclamantul a plecat definitiv din casă în ianuarie 2011, în urma certurilor și neînțelegerilor dintre părți, venind doar în iulie pentru a-și lua bagajul, părțile stabilind totodată și modalitatea civilizată de desfacere a căsătoriei prin acord. În ianuarie 2011, a precizat că a început o relație oficială cu K. Erkan, căsătorindu-se cu acesta ulterior. A menționat că, în martie 2011, a cumpărat imobilul situat în București, ., ., ., sector 4, cu fonduri provenind de la actualul soț și de la doi prieteni care au împrumutat-o, apartament în care s-a mutat cu mama sa, actualul soț și cei doi copii.
De asemenea, pârâta-reclamantă reconvențională a învederat că apartamentul situat în București, ., . a fost renovat și mobilat de către aceasta și actualul soț, întrucât acesta nu ar fi investit într-o locuință care nu ne aparținea. A arătat că nu a luat nimic din locuința conjugală, toate bunurile fiind în acest apartament, fostul soț încasând o chirie în cuantum de 250 de euro lunar și că nu a avut reprezentarea că reclamantul ar putea emite pretenții cu privire la acest apartament. A mai evidențiat că reclamantul nu s-a implicat niciodată în societate, întrucât nu cunoaște faptul că nu a înființat firma ca asociat unic, ci împreună cu o prietenă C. E., devenind ulterior asociat unic, iar solicitarea privind dividendele primite după desfacerea căsătoriei este absurdă.
În drept, a invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă.
În apărare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale privind audierea a trei martori și interogatoriul reclamantului.
La data de 29.09.2014, reclamantul-pârât reconvențional a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată (f. 101-103). Astfel, a solicitat respingerea solicitării pârâtei-reclamante reconvenționale de a se constata că a avut o contribuție exclusivă la achiziționarea apartamentului părților situat în București, ., ., ., sector 4. A învederat, în esență, că mari sume de bani care prin care s-a achiziționat acest imobil proveneau din munca sa, inclusiv cea din străinătate, dar care nu sunt evidențiați în conturi bancare, deoarece erau trimiși foste soții prin circuite private, astfel că susținerile pârâtei sunt neadevărate. A mai menționat că, în vara anului 2011, după cumpărarea apartamentului, a angajat muncitori pentru renovarea acestui apartament, deoarece era foarte degradat.
Cu privire la introducerea autoturismului Audi 80 în masa partajabilă, reclamantul-pârât reconvențional a învederat că l-a predat la fier vechi, depunând documente doveditoare în acest sens, obținând suma de 50 lei.
În ceea ce privește bunurile mobile rămase în apartamentul situat în București, ., nr. 13, ., ., reclamantul-pârât reconvențional a arătat că au rămas obiecte de mobilier cumpărate de părți după căsătorie: o canapea, două fotolii, o bibliotecă și o mobilă de bucătărie, toate destul de uzate, astfel că pârâta-reclamantă reconvențională le poate ridica oricând din apartament.
Referitor la introducerea în masa partajabilă a chiriei obținute prin închirierea apartamentului situat în București, ., nr. 13, ., ., sector 4, a arătat că pârâta nu a fost de acord ca reclamantul să locuiască în acest imobil, apartamentul a rămas nelocuit, acumulându-se datorii la întreținere, motiv pentru care părțile, de comun acord, au hotărât închirierea acestui apartament pentru a putea achita cotele la întreținere.
Prin răspunsul la întâmpinarea la cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențională a solicitat respingerea susținerilor reclamantului-pârât reconvențional ca neîntemeiate, reiterând, în esență, susținerile din cererea reconvențională. Cu privire la autoturismul marca Audi 80, a precizat că nu a cunoscut ce s-a întâmplat cu acesta până la acest moment (f. 128-129).
La data de 12.02.2015, pârâta-reclamantă reconvențională a învederat că valoarea chiriei solicitate este de 8000 lei, respectiv jumătate din suma de 16.000 lei (f. 139).
Prin încheierea din data de 11.03.2015, instanța a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1300 lei reprezentând 5% din valoarea bunurilor mobile și valoarea chiriei solicitată de către aceasta și a dispus eșalonarea pentru aceasta a taxei judiciare de timbru în 4 rate lunare, în valoare de 325 lei fiecare (f. 160).
În ședința publică din data de 30.03.2015, pârâta-reclamantă reconvențională și-a precizat cererea reconvențională învederând că renunță la capătul de cerere privitor la partajarea bunurilor mobile, astfel că instanța a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională are de achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 800 lei (f. 161-162).
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 800 lei (f. 232-233).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtei-reclamantă reconvențională, propusă de către reclamantul-pârât reconvențional (răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la f. 177-178 din dosar), proba cu interogatoriul reclamantului-pârât reconvențional, propusă de către pârâta-reclamantă reconvențională (răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la f. 179-180 din dosar), proba testimonială privind audierea martorilor N. I. R. (propus de către pârâta-reclamantă reconvențională, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 230 din dosar) și N. M. (propus de către reclamantul-pârât reconvențional, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 231 din dosar), proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții, propusă de către reclamantul-pârât reconvențional (raportul de expertiză tehnică întocmit de către inginer E. M. R. fiind depus la filele 187-228 din dosar, răspunsul la obiecțiunile formulate fiind atașate la filele 295-296 din dosar, iar completarea la raportul de expertiză solicitată de către pârâta-reclamantă reconvențională fiind depusă la filele 309-311 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 27.04.1991, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 5 București, sub nr. 506. Ulterior, la data de 17.11.2011, căsătoria dintre părți a fost desfăcută în baza acordului dintre soți, potrivit certificatului de divorț nr. 7875 din 17.11.2011 emis de notar public N. M. (f. 7).
Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea aplicabilă regimului matrimonial al soților, instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, însă bunurile comune au fost dobândite de către soți anterior datei de 01.10.2011, motiv pentru care regimului matrimonial al soților îi vor fi aplicabile dispozițiile Codului Familiei. În acest sens, instanța reține, de asemenea, dispozițiile legale ale Legii de punere în aplicare o noului cod civil cu referire la regimul comunității legale care prevăd la art. 33 că dispozițiile art. 340 și 341 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, ori de câte ori actul juridic sau faptul juridic în temeiul căruia a fost dobândit bunul intervine după această dată, iar la art. 34 prevăd că dispozițiile art. 345-350 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul sau faptul juridic cu privire la un bun comun a intervenit după această dată.
Cu privire la bunurile ce fac obiectul cererii de partaj, potrivit art. 30 din Codul Familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Categoriile de bunuri proprii sunt prevăzute expres și limitativ de către art. 31. Conform art. 30, alin 3 C.fam. legea instituie o prezumție relativă de comunitate cu privire la bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei, prezumție ce poate fi înlăturată prin proba contrară.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 31.10.1995 și autentificat de către notariatul de Stat Sector 4 București, părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 30 compus din 3 camere și dependințe situat în .. 15, . (f. 16).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1255/09.03.2011 de BNP M. Ș. și Asociații, părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., etaj 2, .. Susținerile pârâtei-reclamante referitoare la faptul că acest imobil reprezintă bunul său propriu, întrucât a fost achiziționat prin contribuția sa exclusivă deoarece părțile erau despărțite în fapt sunt neîntemeiate cât timp nu sunt confirmate de materialul probator. Instanța a încuviințat pentru fiecare parte proba testimonială privind audierea a câte un martor față de considerentele că singurul aspect contestat de părți este natura de bun comun sau propriu a acestui apartament.
Martorul propus de către pârâta-reclamantă a declarat că în anul 2011 a împrumutat-o pe aceasta cu suma de 10.000 euro, pe care i-a restituit în următorii 2 ani și pentru care nu au întocmit act cu privire la această sumă, întrucât o cunoștea de mult pe pârâta-reclamantă. Martorul a mai învederat că, la acel moment, aceasta era însoțită de un cetățean de origine turcă și se afișa foarte des cu acesta. Martorul propus de către reclamantul-pârât, prieten de familie cu părțile, a învederat, într-adevăr, că în anul 2010-2011, fiecare dintre soți s-a afișat în public cu o altă persoană decât respectivul soț, însă aceste aspecte nu sunt de natură a dovedi că imobilul achiziționat în martie 2011, cu 8 luni înainte de a interveni desfacerea căsătoriei, este bun propriu al pârâtei-reclemante achiziționat prin contribuție exclusivă. Mai mult, deși contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat doar de către pârâta-reclamantă, s-a indicat expres în conținutul acestuia că pârâta-reclamantă este căsătorită cu reclamantul-pârât la data achiziționării imobilului. Chiar dacă martorul propus de către pârâta-reclamantă a învederat că a împrumutat-o pe aceasta cu suma de 10.000 euro pe care i-a restituit în următorii doi ani, acest aspect nu este de natură a demonstra contribuția exclusivă a pârâtei-reclamante la achiziționarea apartamentului, având în vedere că prețul acestuia a fost de 64.000 euro, achitat integral cumpărătorului la data perfectării contractului.
Totodată, instanța mai reține că martorul propus de către reclamantul-pârât a învederat că, în anul 2007 sau 2008, reclamantul-pârât a plecat în Spania să lucreze, făcea curse externe și știe de la un prieten comun, care este nașul copilului părților, că acesta câștiga bine în Spania, peste 3000 euro. A mai precizat că și pârâta-reclamantă i-a spus că soțul său câștiga bine. Totodată, a arătat că știe că cel de-al doilea apartament a fost cumpărat de pârâta-reclamantă, știe că strângea bani pentru a-și face o vilă pe terenul mamei acesteia, însă nu s-au înțeles cu privire la construcția vilei și au cumpărat un apartament. De asemenea, martorul a mai învederat că știe că pârâta-reclamantă deținea un chioșc și avea două tarabe și un stand în magazinul V., iar reclamantul-pârât îi trimitea bani din străinătate pentru ca pârâta-reclamantă să meargă în Turcia să cumpere marfă, aspecte pe care le cunoaște din discuțiile părților. Astfel, declarațiile acestui martor se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv state de plată care confirmă veniturile mari realizate de către reclamantul-pârât în Spania, precum și cu privire la societatea în care pârâta-reclamantă a avut calitatea de acționar împreună cu C. E..
De asemenea, instanța observă că la întrebarea nr. 8 la interogatoriu, pârâta-reclamantă a afirmat că este adevărat că cel de-al doilea apartament din . atunci când părțile l-au cumpărat și a necesitat renovări importante, ceea ce dovedește faptul că reclamantul-pârât era interesat de starea degradabilă a acelui bun și duce la concluzia că bunul îi aparținea, de asemenea.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse apartamentului din . a învederat că acestea au fost făcute prin contribuția sa exclusivă, potrivit facturilor atașate.
Din facturile depuse la dosarul cauzei la filele 174-176 rezultă că îmbunătățirile aduse apartamentului din . efectuate în timpul căsătoriei dintre soți, pârâta-reclamantă nedovedind contribuția sa exclusivă. Faptul că facturile sunt emise pe numele pârâtei-reclamante și că reclamantul-pârât nu a cunoscut numele vreunui muncitor angajat la renovarea apartamentului nu au relevanță având în vedere că ambele părți au recunoscut că reclamantul-pârât se afla în Spania cu locul de muncă în acea perioadă. Pârâta-reclamantă a precizat că aceste îmbunătățiri au fost efectuate din resursele materiale ale viitorului soț, însă, din facturile atașate la filele 94-96 rezultă că acesta a achiziționat doar o saltea și o masă pliabilă. Fără a reitera considerentele expuse la analizarea calității de bun comun a apartamentului din . că și îmbunătățirile aduse acestui imobil reprezintă bun comun al soților.
Având în vedere că cele două bunuri imobile au fost achiziționate în timpul căsătoriei și că nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui caz prevăzut de art. 31 C. fam. cu privire la acestea, instanța va reține calitatea de bunuri comune ale bunurilor imobile enumerate mai sus.
Conform susținerilor părților coroborate cu înscrisurile de la dosar, tot în timpul căsătoriei a fost achiziționat autoturismul marca Audi 80 pe care reclamantul-pârât l-a predat la fier vechi și a obținut suma de 50,00 lei, conform adeverinței nr._/17.08.2012, și autoturismul marca Opel Astra C. având numărul de înmatriculare_ .
Referitor la obligarea pârâtei-reclamante la plata unei sulte echivalente cu ½ din valoarea capitalului social de constituire a S.C. E&C .. și a dividendelor primite de aceasta după desfacerea căsătoriei, respectiv după data de 17.11.2011, instanța reține că, deși părțile sociale deținute de către un soț la o societate comercială nu sunt bunuri comune, celălalt soț are un drept de creanță ce se constituie din valoarea acestor părți, în speță, respectiv suma de 200 lei, astfel că reclamantul-pârât are un drept de creanță asupra sumei de 100 lei.
Cu privire la contravaloarea dividendelor primite de către pârâta-reclamantă după desfacerea căsătoriei, respectiv 17.11.2011, instanța reține, pe de-o parte, că reclamantul-pârât nu a făcut dovada existenței acestora și, pe de altă parte, că acestea nu i se mai cuvin începând cu data divorțului, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește includerea în masa partajabilă a sumei de 16.000 lei reprezentând contravaloarea chiriei încasată de către reclamantul-pârât în urma închirierii imobilului situat în .. 15, ., bun comun al părților, instanța constată că prin contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013, apartamentul antemenționat a fost închiriat contra unei sume de 1100 lei lunar. Reclamantul-pârât a fost de acord cu includerea acestei sume în masa partajabilă arătând că imobilul a fost închiriat, de comun acord cu pârâta-reclamantă, potrivit declarației aflate la f. 90 și răspunsurile la întrebările nr. 14 și 15, pentru a putea fi plătite datoriile cu cotele de întreținere, taxe și impozite acumulate. Reclamantul a depus la dosarul cauzei chitanțe de plată a cotelor de întreținere și a impozitelor și taxelor pentru cele două apartamente (f. 109-110, 115-123). Deși părțile s-au înțeles în vederea închirierii apartamentului din . a achita datoriile cu cotele de întreținere, taxe și impozite acumulate, instanța reține că acestea nu pot fi scăzute din cuantumul chiriei, întrucât, în procesul de partaj, activul și pasivul patrimoniului comun al soților trebuie indicate și împărțite în mod distinct. Or, instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere de către reclamantul-pârât, acesta arătând doar în cadrul concluziilor scrise că solicită ca datoriile comune ale soților să se scadă din contravaloarea chiriei solicitată de către pârâta-reclamantă, motiv pentru care instanța nu va avea în vedere această solicitare. În consecință, având în vedere că părțile au fost de acord cu contravaloarea chiriei solicitată de către pârâta-reclamantă, va include în masa partajabilă suma de 16.000 lei reprezentând contravaloarea chirie.
În ceea ce privește bunurile mobile aflate în apartamentul din . observă că ședința publică din data de 30.03.2015, pârâta-reclamantă reconvențională și-a precizat cererea reconvențională învederând că renunță la capătul de cerere privitor la partajarea bunurilor mobile.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța va constata că masa partajabilă în valoare totală de 551.720,20 lei este compusă din imobilul situat în București, .. 15, ., ., imobilul situat în București, ., ., autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_, suma de 50 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Audi 80, predat la remat conform adeverinței nr._/17.08.2012 emisă de Rematholding Co. SRL, suma de 200 lei reprezentând contravaloarea părților sociale achiziționate de către pârâta-reclamantă constituind capitalul social al S.C. E&C .., suma de 16.000 lei reprezentând contravaloare chirie potrivit contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013.
Cu privire la valoarea masei partajabile, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic specializat în evaluarea bunurilor imobile E. M. R., aflat la filele 187-228 din dosar și răspunsul la obiecțiunile formulate aflate la filele 295-296 din dosar, s-a constatat că imobilul situat în București, .. 15, ., ., sector 4, are o valoare de piață de 210.663 lei.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic specializat în evaluarea bunurilor imobile E. M. R., aflat la filele 187-228 din dosar și răspunsul la obiecțiunile formulate aflate la filele 295-296 din dosar, s-a constatat că imobilul situat în București, ., ., ., are o valoare de piață de 315.908 lei (inclusiv cu îmbunătățirile efectuate).
Autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_ a fost evaluat de către ambele părți, de comun acord, în ședința publică din 25.05.2015 la suma de 2.000 euro (respectiv, 8899,20 lei, adică 2000 euro X 4,4496 lei/euro la data de 25.05.2015).
De asemenea, la valoarea masei partajabile se mai adaugă suma de 50 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Audi 80, predat la fier vechi conform adeverinței nr._/17.08.2012 emisă de Rematholding Co. SRL, suma de 200 lei reprezentând contravaloarea părților sociale achiziționate de către pârâta-reclamantă constituind capitalul social al S.C. E&C .. și suma de 16.000 lei reprezentând contravaloare chirie potrivit contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, întrucât din probele administrate în cursul judecății nu a rezultat o cotă mai mare de contribuție în favoarea vreunuia dintre foștii soți, în temeiul art. 30 și art. 2 C.Fam instanța urmează să rețină pentru părți cote egale de contribuție. Instanța arată că stabilirea cotelor de contribuție se face raportat la întreaga masă a bunurilor comune și nu pentru fiecare bun în parte și că, sub acest aspect, prezintă relevanță nu numai veniturile realizate de soți în timpul căsătoriei ci și modul cum aceștia le-au utilizat pentru susținerea sarcinilor căsătoriei precum și participarea acestora la treburile gospodărești, neaducătoare de venit.
Instanța reține că martorii audiați relevă faptul că ambii soți au avut loc de muncă în timpul căsătoriei. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamantul-pârât obținea venituri net superioare celor obținute de pârâta-reclamantă, însă pârâta-reclamantă se ocupa de treburile casnice și de îngrijirea copiilor în perioadele în care reclamantul-pârât se afla la locul de muncă din Spania.
În consecință, în temeiul art. 979 urm. Cod procedură civilă și art. 30 C.Fam instanța urmează să constate că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare, masa de bunuri comune partajabile, astfel cum a fost detaliată mai sus.
Potrivit art. 355, alin. 1 Cod civil, la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act notarial.
Conform art. 989 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-păți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.
Potrivit constatărilor expertului tehnic și susținerilor părților, niciunul dintre bunurile imobile și mobile ale părților nu este comod partajabil în natură.
Instanța reține că potrivit art. 990 Cod procedură civilă, în cazul în care bunul nu este comod partajabil în natură acesta poate fi atribuit unuia dintre coproprietari, la cererea acestuia, obligându-l la plata sumei corespunzătoare cotelor părți ce revin celorlalți coproprietari.
Instanța constată că pârâta-reclamantă a solicitat atribuirea imobilului apartament situat în București, . vedere că aceasta locuiește împreună cu cei doi copii, iar reclamantul-pârât a solicitat atribuirea imobilului apartament situat în .>
De asemenea, părțile au solicitat atribuirea în natură către reclamantul-pârât a autoturismului marca Opel.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va dispune formarea a 2 loturi de bunuri: lotul I format din imobilul apartament situat în București, .. 15, ., ., sector 4, autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 219.560,20 lei și lotul II format din imobilul apartament situat în București, ., ., în valoare de 315.908 lei.
În temeiul art. 990 Cod procedură civilă, instanța va dispune sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea lotului I de bunuri către reclamantul-pârât și a lotului II de bunuri către pârâta-reclamantă.
Instanța va constata că pârâta-reclamantă reconvențională are un drept de creanță în cotă de ½ din suma de 50 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Audi 80, predat la remat conform adeverinței nr._/17.08.2012 emisă de Rematholding Co. SRL și din suma de 16.000 lei reprezentând contravaloare chirie potrivit contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013, astfel că va obliga reclamantul-pârât reconvențional să achite pârâtei-reclamante reconvenționale, cu titlu de sultă, suma de 8025 lei.
De asemenea, instanța va constata că reclamantul-pârât reconvențional are un drept de creanță în cotă de ½ din suma de 200 lei reprezentând contravaloarea părților sociale achiziționate de către pârâta-reclamantă constituind capitalul social al S.C. E&C .., astfel că va obliga pârâta-reclamantă reconvențională să achite reclamantului-pârât reconvențional suma de 100 lei.
Având în vedere inegalitatea valorică a loturilor atribuite părților, precum și drepturile de creanță pe care foștii soți le au unul față de celălalt, pentru restabilirea echilibrului corespunzător contribuției avute la dobândirea bunurilor comune, instanța va compensa datoriile reciproce ale părților, până la limita sumei de 235.610,20 lei, pârâta-reclamantă reconvențională urmând a achita în final reclamantului-pârât reconvențional suma de 40.249,90 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamantul-pârât reconvențional a suportat următoarele cheltuieli de judecată: taxă judiciară de timbru în cuantum de 15.797,13 lei (f. 28, 299), timbru judiciar în cuantum de 5 lei (f. 28), onorariu de expert în sumă de 1500 lei (f. 166) și onorariu avocat în cuantum de 3000 lei (f. 320), iar pârâta-reclamantă reconvențională a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 800 lei (f. 232-233), onorariu de expert pentru completare raport de expertiză în cuantum de 300 lei (f. 332) și onorariu avocat în cuantum de 3000 lei (f. 321).
Reclamantului-pârât reconvențional i-au fost admise în integralitate capetele de cerere pentru care a achitat taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și a plătit onorariul de expert pentru expertizele încuviințate în cauză, astfel că reclamantul-pârât este îndreptățit să primească de la pârâta-reclamantă suma de 20.302,13 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Prin încheierea pronunțată la 11.03.2015 pârâta-reclamantă a beneficiat de eșalonarea taxei judiciare de timbru de 1300 lei, precizată ulterior la suma de 800 lei, întrucât pârâta-reclamantă a renunțat la partajarea bunurilor mobile aflate în apartamentul din .>
Până la data pronunțării, pârâta-reclamantă a achitat în integralitate taxa de timbru eșalonată (f. 232-233).
În plus, pârâta-reclamantă a suportat următoarele cheltuieli de judecată cu prezentul proces: onorariu de expert pentru completare raport de expertiză în cuantum de 300 lei (f. 332) și onorariu avocat în cuantum de 2000 lei (f. 321). În ceea ce privește taxa judiciară de timbru în cuantum de 800 lei, instanța constată că pârâtei-reclamante i-a fost admis în integralitate capătul de cerere pentru care a achitat această sumă, însă, în ceea ce privește onorariul de expert pentru completare raport de expertiză în cuantum de 300 lei, acesta va fi suportat în integralitate de către pârâta-reclamantă, întrucât această completare nu i-a folosit la soluționarea cauzei. De asemenea, reține că pârâta-reclamantă a achitat onorariu de avocat în cuantum de 2000 lei. Astfel, instanța constată că pârâta-reclamantă este îndreptățită să primească de la reclamantul-pârât suma de 2800 lei.
Potrivit art. 455 Cod procedură civilă, dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.
Instanța reține că în procesul de partaj de bunuri comune, fiecare dintre soți are atât calitatea de reclamant, cât și calitatea de pârât, astfel că cheltuielile de judecată efectuate de către aceștia vor fi suportate proporțional cu cota ce revine fiecărui soț în urma partajului. Astfel, reclamantul-pârât a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 20.302,13 lei, iar pârâta-reclamantă a efectuat cheltuieli utile în cuantum de 2800 lei. Văzând că s-a stabilit o cote egale de contribuție pentru fiecare dintre părți, instanța apreciază că părțile trebuie să suporte cheltuielile de judecată proporțional cu cota dobândită în urma partajului.
În consecință, părțile au efectuat cheltuieli utile soluționării cauzei în cuantum de 23.102,13 lei, astfel că fiecare dintre soți va suporta jumătate din aceste cheltuieli, respectiv suma de 11.551,065 lei.
Ținând cont că și pârâta-reclamantă a efectuat cheltuieli în sumă de 2800 lei, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de către părți până la limita sumei de 2800 lei, urmând ca pârâta-reclamantă reconvențională să fie obligată să achite reclamantului-pârât reconvențional suma de 8751,065 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât reconvențional C. M., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat “T. M.” situat în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională K. E. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Admite în parte cererea reconvențională astfel cum a fost formulată și precizată de pârâta-reclamantă reconvențională K. E. C., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional C. M..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare masa partajabilă în valoare totală de 551.720,20 lei, compusă din imobilul situat în București, .. 15, ., ., imobilul situat în București, ., ., ., sector 4, autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_, suma de 50 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Audi 80, predat la remat conform adeverinței nr._/17.08.2012 emisă de Rematholding Co. SRL, suma de 200 lei reprezentând contravaloarea părților sociale achiziționate de către pârâta-reclamantă constituind capitalul social al S.C. E&C .., suma de 16.000 lei reprezentând contravaloare chirie potrivit contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013.
Dispune formarea a două loturi de bunuri: lotul I format din imobilul apartament situat în București, .. 15, ., ., autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 219.560,20 lei și lotul II format din imobilul apartament situat în București, ., ., în valoare de 315.908 lei.
Dispune sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea lotului I de bunuri format din imobilul apartament situat în București, .. 15, ., ., sector 4, autoturismul marca Opel Astra C. cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 219.560,20 lei, în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului-pârât reconvențional și a lotului II de bunuri format din imobilul apartament situat în București, ., ., sector 4, în valoare de 315.908 lei, în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei-reclamantă reconvențională.
Constată că pârâta-reclamantă reconvențională are un drept de creanță în cotă de ½ din suma de 50 lei reprezentând contravaloarea autoturismului marca Audi 80, predat la remat conform adeverinței nr._/17.08.2012 emisă de Rematholding Co. SRL și din suma de 16.000 lei reprezentând contravaloare chirie potrivit contractul de închiriere înregistrat la DGFPMB sub nr._/30.09.2013, astfel că obligă reclamantul-pârât reconvențional să achite pârâtei-reclamante reconvenționale, cu titlu de sultă, suma de 8025 lei.
Constată că reclamantul-pârât reconvențional are un drept de creanță în cotă de ½ din suma de 200 lei reprezentând contravaloarea părților sociale achiziționate de către pârâta-reclamantă constituind capitalul social al S.C. E&C .., astfel că obligă pârâta-reclamantă reconvențională să achite reclamantului-pârât reconvențional suma de 100 lei.
Compensează datoriile reciproce ale părților, până la limita sumei de 235.610,20 lei, pârâta-reclamantă reconvențională urmând a achita în final reclamantului-pârât reconvențional suma de 40.249,90 lei cu titlu de sultă către reclamantul-pârât reconvențional, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către părți până la limita sumei de 2800 lei, pârâta-reclamantă reconvențională urmând a achita reclamantului-pârât reconvențional suma de 8751,065 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.03.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG/ Martie 2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1159/2016. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 7448/2015. Judecătoria... → |
|---|
