Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3755/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3755/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 3755/2014
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
---------------*---------------
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3755
Ședința publică de la data de 29.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. P.
GREFIER: FLORENȚA B.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul pârât Ș. D. D. în contradictoriu cu pârâta reclamantă Ș. D. si pârâta M. E., având drept obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25.03.2014, pentru a da posibilitatea pârâtelor să depună concluzii scrise. La data de 25.03.2014, instanța a amânat din nou pronunțarea succesiv, din lipsă de timp pentru a delibera pentru data de 01.04.2014, la 08.04.2014, la 15.04.2014, la 22.04.2014 si la 29.04.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.02.2012 cu dosar nr._, legal timbrată, ulterior precizată (fila 19), reclamantul Ș. D. D. a chemat în judecată pe pârâtele M. E. și Ș. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța – în contradictoriu cu pârâta M. E. – să se constate existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului și a pârâtei Ș. D. în sumă de 30.700 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului proprietatea pârâtei de către reclamant și fosta sa soție, Ș. D. și să fie obligată pârâta M. E. să-i plătească suma de 15.350 lei, reprezentând jumătate din valoarea creanței anterior menționate, iar în contradictoriu cu pârâta Ș. D. să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la următoarele bunuri: apartamentul nr.58, situat în București, ., ., sector 4, terenul în suprafață de 315 mp situat în .. I., . număr cadastral al parcele 2115/2/1, creditul în sumă de 42.460,88 euro rămas de achitat către Volksbank Romania în temeiul contractului de credit nr._, creanța în sumă de 30.700 lei pe care foștii soți o au împotriva pârâtei M. E. și următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie – 2.000 lei, mobilier baie – 700 Lei, mobilier dormitor – 2.500 lei, mobilier dormitor – 2.000 lei, mobilier living – 2.000 lei, colțar – 2.500 lei, polițe suspendate și masă cafea – 300 lei, covoare – 1.000 lei, perdele, draperii și galerii – 800 lei, TV Samsung plasmă – 1.500 lei, cuptor microunde – 200 lei, espresor cafea – 250 lei, hota – 200 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta Ș. D., căsătorie desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr.8110/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2010, definitivă și irevocabilă.
În timpul căsătoriei sale cu pârâta, arată reclamantul, au dobândit bunurile indicate în petit, iar la insistențele acesteia, foștii soți au contractat două împrumuturi bancare, de 20.000 euro și respectiv de 75.000 euro, la Piraeus Bank și Volksbank, acordate în considerarea veniturilor realizate de reclamant. Aceste sume de bani au fost destinate finanțării construirii unei locuințe pe terenul indicat în petit, sens în care fosta sa soție a contractat o firmă de construcții în condiții extrem de dezavantajoase, respectiv edificarea locuinței pentru suma de 100.000 euro. În temeiul acestui contract a fost achitată suma de 30.000 euro, 10.000 euro cu titlu de avans și 20.000 euro pentru începerea lucrărilor, iar în anul 2009, pe fondul crizei economice, a solicitat soției să-l susțină în vederea restituirii împrumuturilor, lucru pe care aceasta l-a refuzat, motivând că nu realizează venituri suficiente, reclamantul achitând singur, din veniturile proprii, suma de 1.000 euro lunar. Mai arată că din aceste credite pârâta și-a însușit suma de 9.000 euro, motivând că îi împrumută unei prietene, bani ce însă nu au mai fost restituiți, astfel că reclamantul a achitat exclusiv din veniturile sale creditul de 20.000 euro contractat cu Piraeus Bank și a rambursat 30.000 euro din creditul contractat cu Volksbank, efort financiar ce i-a afectat îndeplinirea unor obligații fiscale. Arată că începând cu luna octombrie 2010 a achitat exclusiv ratele împrumutului Volksbank, în această lună producându-se separarea în fapt a soților.
În ceea ce privește dreptul de creanță solicitat în contradictoriu cu pârâta M. E., reclamantul susține că împreună cu fosta sa soție au locuit în timpul căsătoriei, până la separarea în fapt, la locuința mamei pârâtei, aceasta constituind domiciliul lor comun, unde foștii soți au realizat ample lucrări de îmbunătățire din fonduri comune, cu acordul proprietarei M. E.. După plecarea reclamantului din acest domiciliu conjugal, situat în București, . au continuat să locuiască cele două pârâte, care beneficiază în mod direct de întreg confortul oferit de această locuință amenajată în cele mai mici detalii, reclamantul fiind nevoit să se mute în apartamentul din . află într-o stare deplorabilă. Mai arată reclamantul că toate bunurile mobile achiziționate în timpul căsătoriei au rămas în posesia pârâtei Ș. D., în fostul domiciliu conjugal.
Reclamantul mai susține că în tot timpul căsătoriei a realizat venituri considerabile pe care le-a direcționat exclusiv satisfacerii necesităților căsătoriei, investind importante sume de bani în amenajarea locuinței proprietatea pârâtei M. E., în achiziționarea bunurilor comune și a achitării ratelor creditului Volksbank.
Deși a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, acest lucru nu a fost acceptat de pârâta Ș. D..
În drept au fost invocate dispozițiile art.111 C pr civ, art.355 alin.1, 356 și 357 C civ, fiind solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică în construcții.
Prin precizările ulterioare (filele 34, 213, 232, 304, 319, 320), reclamantul a solicitat majorarea câtimii obiectului cererii în sensul obligării pârâtei Ș. D. la plata în favoarea sa a sumei de 5.950 euro, reprezentând 50% din cuantumul sumelor pe care reclamantul le-a achitat până în prezent pentru restituirea împrumutului contractat la Volksbank Romania în temeiul contractului de credit nr._. A mai arătat că suma pe care foștii soți o mai au de achitat către această bancă este de 68.745,96 euro, solicitând a se constata că această datorie are caracterul unei datorii comune, fiind contractată în timpul căsătoriei cu pârâta Ș. D., convenția de credit fiind semnată de ambii foști soți.
Pârâta Ș. D., legal citată, prin întâmpinare și cerere reconvențională (fila 20), a invocat excepția netimbrării acțiunii, la susținerea căreia a renunțat în ședința publică din 09.10.2012 (fila 31), excepția de tardivitate a introducerii cererii de partaj, respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 20.11.2012 (fila 107), și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. E., unită cu fondul cauzei, prin aceeași încheiere. În motivarea acestei din urmă excepții, pârâta a arătat că, în cazul în care există un drept de creanță împotriva acestei pârâte, acesta trebuie solicitat pe calea dreptului comun. Pârâta nu are nici un debit față de reclamant, îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea acesteia, dacă s-au făcut, au profitat foștilor soți care au avut domiciliul comun în apartamentul proprietatea pârâtei M. E., iar reclamantul nu a contribuit la amenajarea acestuia.
Pe cale reconvențională, precizată ulterior (fila 317), pârâta a solicitat partajul cu privire la următoarele bunuri: apartamentul nr.58, situat în București, ., ., terenul în suprafață de 315 mp situat în .. I., . număr cadastral al parcele 2115/2/1, mobilier bucătărie – 2.000 lei, mobilier baie – 700 Lei, mobilier dormitor – 2.500 lei, mobilier dormitor – 2.000 lei, mobilier living – 2.000 lei, colțar – 2.500 lei, polițe suspendate și masă cafea – 300 lei, covoare – 1.000 lei, perdele, draperii și galerii – 800 lei, TV Samsung plasmă – 1.500 lei, cuptor microunde – 200 lei, espresor cafea – 250 lei, hota – 200 lei, contractul de credit de consum CCNPG 046/_/19.02.2010 contractat de la Garanti Bank International NV Sucursala Romania, creanța în cuantum de 40.332,56 lei achitată de pârâtă pentru reclamant conform contractului de antrepriză încheiat cu ..
În motivare, pârâta a arătat că a participat în cotă maximă la achiziționarea bunurilor comune, lucrând în perioada 2000 – 2003 pe un vas de croazieră, unde câștiga aproximativ 3.000 dolari/lună, în timp ce reclamantul a avut, în cursul căsniciei lor, mai multe întreruperi de activitate în care nu a realizat venituri, acesta solicitând cu rea credință niște bunuri la achiziția cărora nu a participat.
Mai arată pârâta că foștii soți au contractat credite bancare, însă plata lor s-a făcut și se efectuează în continuare de pârâtă. Aceste sume de bani au fost solicitate pentru a se efectua construcția pe terenul din Popești Leordeni, achiziționat din banii pârâtei. Mai arată că a achitat . de 40.332,56 lei reprezentând lucrări turnare fundație locuință, iar cu privire la această sumă există un litigiu între societatea menționată și reclamant pentru restituirea sumei. Afirmațiile reclamantului în sensul că pârâta refuză achitarea ratelor sunt tendențioase. Mai susține pârâta că la momentul renovării apartamentului proprietatea mamei sale, reclamantul nu avea de un an serviciu, astfel că pârâta a suportat toate cheltuielile, reclamantul doar a supravegheat lucrările de construcții.
În drept au fost invocate dispozițiile art.356, 357, 360, 364 C civ, art.115 – 118 C păr civ, art.119 – 120 C pr civ, fiind solicitate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
Pârâta M. E., legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Reclamantul, prin întâmpinare la cererea reconvențională (fila 35), a arătat că mutarea sa și a fostei soții în apartamentul proprietatea pârâtei M. E. s-a făcut la insistențele acesteia din urmă, care se plângea că nu poate întreține singură din pensia modică pe care o încasa un apartament cu trei camere. Mai arată că a investit sume considerabile în fostul apartament conjugal, proprietatea acestei pârâte, suportate în cea mai mare parte de către reclamant, care realiza venituri. Susține că sunt nereale afirmațiile pârâtei Ș. D. în sensul că nu a realizat în mod constant venituri din muncă, a existat perioade de timp în care avea chiar două locuri de muncă, realizând venituri considerabile, bani folosiți în totalitate în familie. Cu privire la contractele în străinătate ale pârâtei, arată că aceasta a fost plecată de 4 ori, perioadă în care realiza 300 USD/lunar, și în care reclamantul s-a ocupat de creșterea și îngrijirea fiicei lor. Referitor la creditele bancare, arată că în vederea construirii unei case în valoare de 100.000 euro, foștii soți au achiziționat două credite, de 20.000 euro, achitat integral și de 75.000 euro, în curs de achitare, ambele acordate în considerarea veniturilor realizate de reclamant. Din septembrie 2010, data separării în fapt a foștilor soți, reclamantul a plătit exclusiv din veniturile personale ratele la creditul ipotecar Volkbank. Mai arată reclamantul că terenul în litigiu a fost achiziționat din veniturile comune ale familiei.
În legătură cu contractul încheiat cu ., arată că acesta a fost încheiat la insistențele fostei soții și a fost extrem de dezavantajos pentru părți, suma totală achitată firmei fiind de 20.000 euro, lucrările efectuate rezumându-se la construirea unei fundații. Soții, de comun acord, în anul 2009 au încercat renegocierea clauzelor contractuale cu reprezentanții societății, fără însă a se ajunge la un acord, astfel încât, în final, soții au renunțat la construirea casei cu asumarea pierderii celor 20.000 euro și a celorlalte sume – cheltuieli autorizare, dobânzi - investite.
Cu privire la lucrările de îmbunătățiri la apartamentul proprietatea pârâtei M. E., susține că economiile pentru realizarea acestora au început din anul 2008, reclamantul participând în mod substanțial la realizarea lucrărilor cu banii proveniți din salarii și din cele două credite contractate în anul 2008. Mai susține că a efectuat personal lucrările de schimbare a instalației electrice și sanitare, montări și demontări mobilier, montare parchet, iar mobila din dormitoare și covoarele au fost cumpărate de mama sa.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul și pârâta Ș. D. s-au căsătorit la data de 28.09.1989, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr.8110/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2010, definitive și irevocabilă (fila 33).
Potrivit dispozițiilor art.30 C fam, aplicabile în speță, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Acest text instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. C. propriu zisă ce se cuvine în devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică în gospodărie sau creșterea și educarea copiilor minori. Această contribuție nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.
În aplicarea principiului comunității de bunuri a soților, statuat prin dispozițiile art.30 C fam, contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu și nu se stabilește prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.
În ceea ce privește cota de contribuție a reclamantului și pârâtei Ș. D. la dobândirea bunurilor comune, instanța reține că pe acest aspect foștii soți au ajuns la un conses în ședința publică din data de 09.04.2013 (fila 236), ambii declarând în fața instanței că au avut cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune, de câte 50% fiecare, context în care instanța apreciază că nu se mai impune analizarea aspectelor privind cuantuml veniturilor realizate de soți în cursul căsătoriei lor, continuitatea acestora și modul în care au fost folosite.
În ceea ce privește bunurile dobândite împreună de părți, se reține că în timpul căsătoriei lor, la data de 06.11.1997, prin contractul autentificat sub nr.1195/06.11.1997 de BNP C. P. (fila 7), foștii soți au cumpărat imobilul situat în București, ., .,., compus din două camere și dependințe, în schimbul unui preț de 70.000.000 lei vechi, obținut prin contractarea unui credit CEC.
Prin raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză de expert V. E. (fila 252), s-a stabilit că valoarea de circulație a acestui imobil este în sumă de 139.653 lei. Conform propriilor susțineri ale reclamantului, necontestate de pârâtă, se reține că acesta se află în posesia și folosința acestui imobil, pârâta rămânând să locuiască în aparatmentul fost domiciliu conjugal din . mamei sale.
Prin contractual autentificat sub nr.2204/11.07.2005 de BNPA M. G. O. și A. A. Jean (fila 282), foștii soți au dobândit în proprietate, în indiviziune cu alte părți, în cote egale, un teren în suprafață de 699,70 mp situat în . care l-au partajat voluntar prin contractul autentificat cu nr.1635/06.12.2006 de BNP D. R. (fila 113), în sensul că soților Ș. le-a revenit suprafața de teren de 315 mp cu nr. Cadastral 2115/2/1 înscris în favoarea lor în CF nr.5284 a . 112). Prin raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în cauză de expert V. E. (fila 252), s-a stabilit că valoarea de circulație a acestui imobil este în sumă de 103.403 lei.
De asemenea, în cursul căsătoriei lor, foștii soți au dobândit următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie – 2.000 lei, mobilier baie – 700 Lei, mobilier dormitor – 2.500 lei, mobilier dormitor – 2.000 lei, mobilier living – 2.000 lei, colțar – 2.500 lei, polițe suspendate și masă cafea – 300 lei, covoare – 1.000 lei, perdele, draperii și galerii – 800 lei, TV Samsung plasmă – 1.500 lei, cuptor microunde – 200 lei, espresor cafea – 250 lei, hota – 200 lei, bunuri a căror existență, valoare și calitate de bunuri comune au fost recunoscute de ambii foști soți, atât prin cererea de chemare în judecată, prin cererea reconvențională, cât și prin răspunsurile pârâtei la întrebarea nr.5 din interogatoriu (fila 204). Se mai reține că bunurile mobile indicate au rămas în totalitate în posesia și folosința exclusivă a pârâtei Ș. D., în apartamentul din . recunoscut de pârâtă prin răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriu (fila 204).
Referitor la lucrările de îmbunătățirile efectuate de foștii soți la apartamentul pârâtei M. E., mama pârâtei Ș. D., situat în București, ..17, ., ., sector 4, se reține că acestea constau în pardoseală din gresie în hol, bucătărie, baie, S., pardoseală din parchet laminat în camera de zi și cele două dormitoare, placarea pereților cu faianță în baie și bucătărie, înlocuirea tâmplăriei exterioare din lemn cu tâmplărie din profile din PVC cu geam termopan la feresterele din camera de zi, cele două dormitoare, baie și bucătărie, înlocuirea corpurilor radiante inițiale din fontă cu corpuri radiante din oțel în camera de zi și cele două dormitoare, înlocuirea ușii de acces în apartament cu ușă metalică, lucrări efectuate de foștii soți în perioada 2207 – 2009, în cursul căsătoriei lor, acestea fiind în valoare totală de 9.038 lei, stabilită prin raportul de expertiză anterior menționat (fila 252). Efectuarea acestor lucrări de către foștii soți a fost confirmată de martorul R. M. (fila 233), dar și de către pârâta M. E. prin răspunsul la interogatoriu (fila 201). Deși această pârâtă a declarat că ferestrele termopan au fost montate din banii obținuți din vânzarea unei case, aspect relatat și de martorii I. A. și D. V. (filele 234-235), instanța va înlătura această susținere, având în vedere că nu a fost probată și prin prezentarea în instanță a unor înscrisuri care să confirme o astfel de vânzare, declarațiile martorilor indicate nefiind suficiente în acest sens. Pe de altă parte, instanța va înlătura ca nesincere declarațiile celor doi martori menționați, care au afirmat că lucrările de îmbunătățire s-au efectuat doar din banii pârâtei Ș. D., câștigați prin muncă în străinătate, câtă vreme ambii soți și-au recunoscut reciproc cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, iar pârâta Ș. D. a recunocut la interogatoriu efectuarea acestor lucrări de către ambii soți în cursul căsătoriei lor.
Prin urmare, câtă vreme aceste lucrări de îmbunătățire au fost efectuate în cursul căsătoriei lor de către foștii soți, din bani comuni, dar ele profită în mod direct pârâtei M. E., care este proprietară a imobilului la care s-au efectuat investițiile menționate, aspect necontestat în cauză, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, câtă vreme patrimoniul acesteia s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantului, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea în restituire formulată, împotriva pârâtei M. E., urmând a o admite în parte și a o obliga la plata sumei de 4.519 lei în favoarea reclamantului. Excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte este evident neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, câtă vreme aceasta este proprietara apartamentului la care reclamantul și fosta sa soție au efectuat lucrări de îmbunătățire, iar prin aceste investiții i s-a mărit patrimonial în detrimentul reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art.355 C civ, la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial, iar conform art.357 C civ, în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. În cauză acest aspect a fost tranșat, așa cum s-a arătat anterior, în ședința publică din 09.04.2013 foștii soți recunoscând că au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune.
Din punct de vedere procedural, conform dispozițiilor art. 673 ind 1 C pr civ, judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au drept de proprietate comună se face cu procedura prevăzută în capitolul VII ind 1 C pr civ, în afara cazurilor în care legea stabilește o altă procedură, urmând ca la stabilirea cotelor din dreptul de proprietate să se țină seama de contribuția părților la dobândirea bunurilor și la suportarea cheltuielilor comune, în timpul căsătoriei.
Față de dispozițiile legale menționate, ținând seama de criteriile prevăzute de art.673 ind. 9 C pr civ, de acordul părților manifestat în ședința publică din 09.04.2013 (fila 236) privind atribuirea imobilului apartament din București, . reclamantului, având în vedere că acesta nu este comod partajabil în natură (fila 246 raport expertiză V.) și se află în posesia reclamantului, și a imobilului teren din . favoarea pârâtei Ș. D., împrejurarea că bunurile mobile se află în posesia acestei pârâte, așa cum a recunoscut la interogatoriu, instanța urmează a dispune partajarea bunurilor comune dobândite de părți în cursul căsătoriei lor în sensul că va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în București, ., ., sector 4, în valoare de 139.653 lei în favoarea reclamantului și a imobilului teren în suprafață de 315 mp situat în .. I., având număr cadastral 2115/2/1, înscris în CF nr.5284 al . și bunurile mobile menționate anterior în favoarea pârâtei.
În temeiul art.673 ind.10 alin.4 C pr civ, va fi obligat reclamantul să plătească pârâtei Ș. Danilea suma de 10.150 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Referitor la regularizarea datoriilor comune ale foștilor soți, contractate în cursul căsătoriei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.32 lit.b și c din C. fam., constituie datorii comune ale soților obligațiile ce au contractat împreună și obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
În acest context, se reține că prin contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.420102G_/09.01.2008 încheiat între reclamant și Piraeus Bank România SA (fila 94), cel dintâi a contractat un credit în sumă de 19.999,35 euro, credit integral restituit, așa cum arată reclamantul în cererea de chemare în judecată, astfel încât acest împrumut nu mai poate fi luat în considerare la regularilzarea datoriilor, câtă vreme reclamantul nu a formulat nicio pretenție cu privire la acest credit.
La data de 01.04.2008, ambii foști soți au încheiat cu . convenția de credit nr._/01.04.2008 (fila 123), prin care, în timpul căsătoriei, au împrumutat suma de 75.000 euro, credit aflat în derulare. Astfel, potrivit adeverinței nr._/14.03.2014 emisă de bancă (fila 323), suma necesară închiderii creditului la data de 13.03.2014 era de 39.020,86 euro. Din recunoașterile pârâtei Ș. D. la întrebările nr.7 și 8 din interogatoriu (fila 204), coroborate cu chitanțele de depunere numerar de la dosar și cu susținerile pârâtei exprimate în cererea precizatoare de la fila 317, instanța reține că de la data separării și până în prezent, pârâta nu a participat în niciun fel la achitarea ratelor datorate Volksbank în temeiul contractului nr._/01.04.2008, singurul care a achitat în mod exclusiv aceste rate fiind reclamantul. Având în vedere că reclamantul a achitat singur ratele de la momentul separării părților, în cuantum de 10.400 euro la data de 17.09.2013, conform chitanțelor de depunere în numerar și graficului de rambursare și precizării de la fila 304, instanța apreciază că pârâta Ș. D. trebuie obligată la restituirea cuantumului de 5.200 euro în favoarea reclamantului, echivalentă cu partea sa din împrumutul contractat în cursul căsătoriei, atât în temeiul contractului de împrumut anterior menționat, cât și în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză. Referitor la diferența până la suma de 5.950 euro solicitată prin precizarea de la fila 319, instanța urmează a o anula ca netimbrată în temeiul art.20 din Legea nr.146/1997, reclamantul nefăcând dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru această diferență.
În ceea ce privește achitarea viitoare a creditului contractat prin convenția de credit nr._/01.04.2008 încheiată cu Volksbank SA, instanța reține că ambii soți rămân în continuare obligați față de bancă. La acest moment, câtă vreme creditul nu a fost integral achitat, nu este posibilă obligarea pârâtei Ș. D. la plata către reclamant a sumelor viitoare, ci doar la plata sumei de 5.200 euro achitată efectiv de către reclamant de la separare și până la data de 17.09.2013. Preluarea creditului de către reclamant nu poate fi dispusă în condițiile în care părțile nu au înțeles să formuleze o astfel de cerere prin acțiunea principală și cea reconvențională și în lipsa consimțământului băncii care a acordat creditul.
Referitor la creditul în sumă de 14.900 euro contractat de pârâta Ș. D. la Garanti Bank International NV Sucursala România prin contractul de credit de consum nr.CCNPG 046/_/19.02.2010 (fila 116), instanța apreciază că, prin probele administrate, pârâta nu a făcut dovada faptului că acesta ar constitui o obligație contractată împreună de soți și nici că a fost contractat pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei. Mai mult, la întrebarea nr.22 din interogatoriu (fila 207), pârâta a declarat că destinația sumei contractate prin credit la Garanti Bank a fost aceea de a servi pentru efectuarea amenajărilor din apartamentul mamei sale. Instanța apreciază ca nesinceră și nedovedită această declarație, câtă vreme în cauză s-a reținut că lucrările de îmbunătățire menționate au fost efectuate în perioada 2007 – 2009, aspect relatat chiar și de martorii propuși de pârâtă (filele 234 – 235). Se mai reține și faptul că acest credit a fost contractat în februarie 2010, iar părțile au introdus acțiunea de divorț în august 2010, fiind greu de crezut că, între soți existând neînțelegeri și având deja un credit consistent de achitat la Volksbank, pârâta ar mai fi contractat un credit pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei. Pe de altă parte, nu poate fi reținută susținerea pârâtei la cuvântul asupra fondului cauzei în sensul că a folosit suma de bani împrumutată de la Garanti Bank Internațional NV Sucursala România pentru a achita o parte din creditul de la Volksbank România, nefăcându-se vreo probă în acest sens printr-o chitanță de plată sau vreo cerere de achitare anticipată a creditului, însăși pârâta recunoscând la interogatoriu că de la data separării soților doar reclamantul a achitat ratele creditului la Volksbank. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere reconvențională, reținând că acest credit constituie o datorie personală a pârâtei, la plata căreia reclamantul nu poate fi obligat.
În ceea ce privește partajul creanței în sumă de 40.332,56 lei solicitat de pârâta Ș. D. prin cererea reconvențională, instanța reține că foștii soți au contractat cu . construirea de către aceasta din urmă a unei locuințe (fila 132). Conform susținerilor reclamantului, recunoscute de pârâtă la interogatoriu – întrebările 13 – 17 – instanța reține că foștii soți au achitat constructorului suma de 20.000 euro, suportând și alte cheltuieli, iar contractul devenind prea oneros, soții au renunțat la acesta și au pierdut suma de 20.000 euro achitată . cu titlu de avans și pentru construirea fundației. În cauză nu s-a dovedit că suma de 40.332,56 lei pe care pârâta o pretinde a fi inclusă la partaj și pe care susține că a achitat-o pentru reclamant conform procesului verbal de conciliere nr.1/17.03.2009 (fila 138) și facturilor de la filele 140 – 148 ar fi fost achitată către ., singurul instrument prin care o astfel de plată poate fi probată fiind chitanța fiscală. Pe de altă parte, este ilogic ca în ipoteza în care pârâta ar fi achitat suma de 40.332,56 lei către ., aceasta din urmă să-l mai acționeze în judecată pe reclamant pentru restituirea aceleași sume, așa cum a susținut pârâta în motivarea cererii reconvenționale. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere reconvențională.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite în parte acțiunea principală și în parte acțiunea reconvențională, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art.274 – 276 C pr civ, față de admiterea în parte a cererii principale, dar și a celei reconvenționale, având în vedere faptul că partajul profită ambelor părți, se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în cursul procesului până la concurența sumei de 7.562 lei, urmând a fi obligată pârâta M. E. la plata sumei de 372 lei și pârâta Ș. D. la plata sumei de 1.641 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. E..
Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamantul Ș. D. D., cu dom. ales la C.. AV. P. A. - sector 2, București, ., ., . Ș. D. - sector 4, București, .. 17, ., .>M. E. - sector 4, București, .. 17, ., ..
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta Ș. D. împotriva reclamantului Ș. D. D..
Constată că în cursul căsătoriei lor reclamantul și pârâta Ș. D. au dobândit, cu contribuții egale, în valoare de 129.503 lei fiecare, următoarele bunuri comune:
- imobilul situat în București, ., ., ., în valoare de 139.653 lei;
- imobilul teren în suprafață de 315 mp situat în .. I., având număr cadastral 2115/2/1, înscris în CF nr.5284 al . valoare de 103.403 lei;
- mobilier bucătărie – 2.000 lei, mobilier baie – 700 Lei, mobilier dormitor – 2.500 lei, mobilier dormitor – 2.000 lei, mobilier living – 2.000 lei, colțar – 2.500 lei, polițe suspendate și masă cafea – 300 lei, covoare – 1.000 lei, perdele, draperii și galerii – 800 lei, TV Samsung plasmă – 1.500 lei, cuptor microunde – 200 lei, espresor cafea – 250 lei, hota – 200 lei, în valoare totală de 15.950 lei.
Constată că valoarea totală a bunurilor comune anterior menționate este de 259.006 lei.
Dispune partajarea bunurilor comune menționate, în sensul că atribuie reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ., ., ., iar pârâtei Ș. D. imobilul teren în suprafață de 315 mp situat în .. I., având număr cadastral 2115/2/1, înscris în CF nr.5284 al . totalitatea bunurilor mobile.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei Ș. D. suma de 10.150 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Obligă pârâta Ș. D. să plătească reclamantului suma de 5.200 euro reprezentând rate credit Volksbank SA.
Obligă pârâta M. E. să plătească reclamantului suma de 4.519 lei cu titlu de despăgubiri.
Anulează ce netimbrată cererea precizatoare din data de 18.02.2014.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în cursul procesului până la concurența sumei de 7.562 lei, și obligă pârâta M. E. la plata sumei de 372 lei și pârâta Ș. D. la plata sumei de 1.641 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2014.
Președinte, Grefier,
D. P. FLORENȚA B.
Red. jud. D.P/tehnored. D.P și F.B/ 5 ex
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 977/2014. Judecătoria... → |
|---|
