Pensie întreţinere. Sentința nr. 57/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

Sentința nr. 57/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 57/2016

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI

....

Dosar nr._

Sentința Civilă nr. 57

Ședința publică din data de 06.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: R. A. D.

GREFIER: C. P.

Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A. S., în contradictoriu cu pârâta R. A. M., având ca obiect pensie întreținere – sistare

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns pârâta, personal, identificată cu CI, ., nr._, având CNP._, lipsind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 09.12.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, după care,

Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod pr.civ. procedează, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Instanța, în temeiul art. art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților estimarea duratei procesului.

Pârâta, lasă la aprecierea instanței estimarea duratei procesului.

Instanța, estimează durata necesară cercetării procesului, astfel încât acesta să fie soluționat întru-un timp optim și previzibil, la un termen de judecată

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Pârâta, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți, proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.

Pârâta, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Solicită să fie avute în vedere dispozițiile legale privind acordarea pensiei de întreținere pentru cei care sunt în continuarea studiilor, până la terminarea acestora dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani. Menționează că este în continuarea studiilor, iar înscrierea la programul de master vine ca o specializare pe o anumită ramură a urbanismului. Mai mult, arată că potrivit legii 1/2011, masterul este unul din cele trei cicluri de studiu, alături de licență și doctorat, sub forma cărora sunt organizate programele de studii. Precizează că din cauza orarului efectiv alocat cursurilor, cumulat și cu orele pe care trebuie să le aloce studiului individual, se află în imposibilitatea de a se angaja. Solicită să fie avute în vedere înscrisurile depuse la dosar.

Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, apreciază terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

După rămânerea cauzei în pronunțare se prezintă și reprezentantul convențional al reclamantului, doamna avocat A. R., care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită ca instanța să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar precum și cele menționate în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.10.2015, reclamantul A. S., în contradictoriu cu pârâta R. A. M., a solicitat instanței, sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin Sentința civilă nr. 2722/28.03.2012.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința mai sus menționată s-a stabilit în sarcina sa plata unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei, pensie care ulterior a fost majorată la suma de 715 lei, până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani. S-a arătat că pârâta a terminat cursurile Facultății de Urbanism, în vara anul 2015 și s-a înscris la master. S-a mai precizat că pârâta are posibilitatea de a se și angaja pentru a se putea întreține, având în vedere că programul de desfășurare al cursurilor este de doar câteva ore pe săptămână. S-a menționat că pârâta nu se află în imposibilitate de a desfășura o activitate din care să se întrețină.

În susținerea cererii a fost au fost depuse copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe: sentința civilă nr. 2722/28.03.2012 și încheierea de poprire (fila 4, 5 și 8-10), adeverințe pârâtă (filele 6, 7), structura anului universitar (filele 11-12).

În drept au fost invocate dispozițiile art. 351 alin. 1 din Codul civil.

La data de 24.11.2015, pârâta a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că susținerea pârâtului potrivit căreia absolvirea Facultății de Urbanism și programul studiilor de master i-ar permite să lucreze nu este întemeiată, întrucât legea îi conferă dreptul să primească pensie de întreținere, dacă se află în continuarea studiilor.

Totodată, pârâta a învederat că programul de master vine ca o specializare pe o anumită ramură a urbanismului, acest fapt contribuind în mod semnificativ cu privire la posibilitatea de angajare în domeniu la finalizarea celor 2 ani aferenți acestui ciclu de învățământ.

Referitor la susținerea reclamantului conform căreia orarul i-ar permite să muncească, pârâta a specificat că, astfel cum rezultă din copia orarului de masterat, depus la dosar la fila 11, cursurile se desfășoară luni - în intervalul orar 14.30-16.30, marți și miercuri - în intervalul orar 15.30-20.30, joi - în intervalul orar 16.30-20.30.

În continuare, pârâta a adăugat că pregătirea pentru cursurile de masterat nu se realizează exclusiv în orele indicate în program, ci implică și studiu individual, iar angajarea ar presupune o restrângere nejustificată a dreptului constituțional la învățătură.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 499 alin. 3 C.Civ., art. 524 C.Civ., art. 531 alin. 1 C.Civ., art. 32 din Constituția României, art. 11 din Regulamentul privind transferul rezultatelor formative între programe de studiu, art. 137 din Legea nr. 1/2011.

În dovedire, pârâta a anexat la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: adeverința de master ATDR nr. 7390/23.11.2015 (fila 21), copie orar master (fila 22), înscris reprezentând Regulamentul privind transferul rezultatelor formative între programe de studii (filele 23-24), înscris reprezentând scurtă prezentare a programului de master și obiective (fila 25).

La data de 09.12.2015, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat, în esență, că, pentru a avea dreptul la întreținere, pârâta trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții: să se afle în stare de nevoie și să se afle în incapacitate de a munci, la care se adaugă o condiție prevăzută de doctrină și jurisprudență - comportamentul corespunzător al creditorului întreținerii.

Reclamantul a învederat că pârâta nu a făcut dovada stării de nevoie, ci a probat doar faptul că urmează studii de masterat. De asemenea, a precizat că pârâta nu a dovedit obligativitatea acestor studii.

În privința incapacității de a munci, reclamantul a specificat că, din faptul că pârâta își dedică întreaga zi studiului nu reiese o incapacitate de a lucra, apreciind că, dacă pârâta ar desfășura o activitate lucrativă aducătoare de venituri de numai 4 ore zilnic, ar putea studia și totodată să se întrețină din veniturile obținute.

În privința comportamentului pârâtei, reclamantul a menționat că, în afara pretențiilor de natură pecuniară, pârâta nu are și nu a avut legături cu tatăl său, neincluzându-l în viața sa personală.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 201 C.proc.civ. și art. 499 C.Civ.

Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele considerente:

În fapt, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 8696/16.11.1998, pronunțată de Judecătoria sectorului 4, București, s-a dispus obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea pârâtei, până la majoratul acesteia și la plata unei pensii de aceeași valoare, până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

De asemenea, pe rolul aceleiași instanțe, a fost înregistrată și soluționată la data de 28.03.2012, prin sentința civilă nr. 2722 (filele 4-5), pronunțată în dosarul nr._/4/2012, cererea pârâtei, fiica reclamantului, de majorare a pensiei de întreținere. Prin această hotărâre, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere de la suma de 500 de lei, la suma de 715 lei, instanța apreciind că suma anterioară devenise insuficientă față de nevoie creditoarei întreținerii.

Instanța reține că pârâta se află în continuarea studiilor, astfel cum reiese din cuprinsul adeverinței nr. 4856/22.09.2015, eliberată de Universitatea de Arhitectură și Urbanism I. M. (fila 7), care se coroborează cu adeverința depusă de pârâtă, cu nr. 7390/23.11.2015 (fila 21).

Din copia orarului de masterat (fila 11, respectiv fila 22), instanța constată că, referitor la orarul cursurilor programului de masterat cu specializarea Administrarea Teritoriului și Dezvoltare Regională, activitatea universitară propriu-zisă se desfășoară în zilele de luni - în intervalul orar 14.30-16.30, marți și miercuri - în intervalul orar 15.30-20.30, iar joi - în intervalul orar 16.30-20.30.

În drept, conform art. 516 C.civ., obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Instanța constată că pârâta este subiect al obligației de întreținere, fiind fiica reclamantului.

În privința condițiilor pentru a solicita, respectiv pentru a beneficia de pensia de întreținere, potrivit art. 524 C.civ., are drept la întreținere numai cel ce se află în stare de nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale, iar din dispozițiile art. 527 C.civ., poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele de a o plăti sau care are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 527 C.civ. starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite cu orice mijloace.

În continuare, instanța constată că, așa cum reiese din dispozițiile art. 499 alin. 3 C.civ., părinții sunt obligați să îl întrețină și pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

Totodată, astfel cum prevede art. 531 alin. 1 C.civ., dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.

Instanța apreciază că rațiunea edictării prevederii potrivit căreia o persoană majoră are dreptul la întreținere numai dacă, aflându-se în nevoie, nu are posibilitatea de a se întreține, din cauza unei incapacități de a munci, rezidă în aceea că legiuitorul a dorit să înlăture posibilitatea ca o persoană capabilă de muncă să solicite, în mod abuziv, o pensie de întreținere, împrejurare care nu se poate susține că ar exista în cazul copilului devenit major, care solicită în mod firesc întreținere de la părinții săi, pentru continuarea studiilor.

Așadar, prin incapacitate de muncă, instanța nu are în vedere o incapacitate absolută, datorată unor cauze de ordin fiziologic, medical, ci și o incapacitate ce derivă din satisfacerea unor exigențe de ordin social. La această concluzie duce interpretarea sistematică a prevederilor art. 524 C.civ. coroborat cu art. 499 alin. 3 C.civ.

D. urmare, părinții sunt aceia cărora le revine îndatorirea să furnizeze copilului mijloacele necesare traiului pe timpul desăvârșirii învățăturii și pregătirii profesionale a acestuia. Această îndatorire decurge din art. 499 alin. 3 coroborat cu alin. 1 al aceluiași articol din C.civ., potrivit cărora părinții sunt obligați să dea întreținere copilului mjaor, aflat în continuarea studiilor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația învățătura și pregătirea sa profesională.

În spiritul și litera textului de lege menționat, această îndatorire nu poate înceta decât prin finalizarea pregătirii profesionale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Astfel, instanța apreciază că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului, potrivit cărora pârâta nu se află în incapacitate de a munci și nici în stare de nevoie.

Pentru a solicita sistarea pensiei de întreținere, conform art. 531 alin. 1 C.Civ., reclamantul trebuie să facă dovada unei schimbări în privința mijloacelor celui care prestează întreținerea, ceea ce nu este cazul și nici reclamantul nu a argumentat pe această teză, și nevoia celui care o primește. În cauză, instanța constată că studiile de masterat reprezintă o desăvârșire, o completare, sub aspectul pregătirii profesionale desfășurate pe parcursul anilor în care pârâta a urmat cursurile facultății pentru obținerea unei diplome de licență.

Instanța nu poate reține susținerea reclamantului potrivit căreia studiile de masterat nu sunt obligatorii, iar pârâta s-ar fi putut angaja după obținerea diplomei de licență. Instanța observă că inclusiv studiile universitare de licență sunt facultative, iar legea nu îngrădește dreptul unei persoane de a beneficia de pensie de întreținere ca urmare a continuării studiilor, ci dimpotrivă. În consecință, nu se impune stabilirea unui tratament diferențiat în privința studiilor de masterat, față de cele de licență.

Referitor la argumentul potrivit căruia că aceste cursuri de masterat se desfășoară de luni până joi, și numai în cursul amiezii, de la ora 16.30, de regulă, iar pârâta are suficient timp pentru a desfășura o activitate remunerată, cel puțin part-time, pentru a-și asigura veniturile necesare întreținerii, instanța reține că este de notorietate faptul că pregătirea pentru cursurile de masterat nu se realizează exclusiv în orele indicate în program, ci implică și studiu individual, realizare de teme, proiecte, practică de specialitate.

Astfel, îndatorirea părintelui de a presta întreținere copilului său nu poate înceta în funcție de orarul acestuia din urmă și nu i se poate impune pârâtei să se angajeze, nici măcar part-time. Instanța are în vedere și faptul că părinții sunt cei care i-au stabilit pârâtei, în cursul minorității, felul învățăturii și pregătirii profesionale, astfel că reclamantul și-a asumat implicit obligația de a răspunde nevoilor fiicei sale până la terminarea pregătirii profesionale, dar nu mai târziu de împlinirea de aceasta a vârstei de 26 de ani.

Cu privire la susținerea reclamantului că pârâta ar avea un comportament necorespunzător, întrucât nu l-a inclus în viața sa, iar în afara pretențiilor de natură pecuniară, pârâta nu are și nu a avut legături cu tatăl său, instanța reține că aspectul privind comportamentul creditorului întreținerii, pe lângă faptul că a fost o creație a doctrinei și jurisprudenței, este reglementat și de lege. Astfel, potrivit art. 526 alin. 1 C.Civ., nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.

În consecință, instanța apreciază că, faptul că părțile nu au o viață de familie sau că pârâta nu dă dovadă de afecțiune, nu are incidență asupra obligației reclamantului de a plăti pensie de întreținere, deoarece legea nu distinge după cum relațiile dintre copil și părintele său sunt sau nu cordiale, iar pârâta nu s-a făcut vinovată față de reclamant de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.

În concluzie, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada unei schimbări în privința mijloacelor sale și a nevoii pârâtei de întreținere, astfel că urmează a respinge cererea pârâtului privind sistarea pensiei de întreținere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE

Respinge cererea formulată de reclamantul A. S., cu domiciliul în București, .. 103, .. 3, ., sector 4 și cu domiciliul ales la C..av. R. A. din București . nr. 39, sector 4 în contradictoriu cu pârâta R. A. M., cu domiciliul în București, ., .. B, ., sector 4, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 06.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.R.A.D./Dact.C.P./4 ex/2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pensie întreţinere. Sentința nr. 57/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI