Pensie întreţinere. Sentința nr. 737/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 737/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 737/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 737
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.01.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul S. C., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 11.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.01.2016, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâtul S. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, în mod exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorei la mamă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și întreținere a minorei. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în Italia, iar din această relație a rezultat minora S. I. – N., născută la data de 05.07.2010. A mai învederat că veniturile și condițiile de trai din Italia nu le permiteau să crească copilul acolo, fapt pentru care au fost nevoiți să ducă copilul în România la mama sa spre a o crește în bune condiții. A menționat că relația cu pârâtul a încetat, întrucât acesta a devenit irascibil și violent, agresând-o de nenumărate ori. În cursul lunii iulie, pârâtul a sunat-o și a amenințat-o că va veni să ia copilul și să o ducă în Italia, unde pârâtul nu are loc de muncă și încasează indemnizație cuvenită minorei în cuantum de 130 euro. Totodată, a precizat că minora este înscrisă la o grădiniță privată, că suportă singură cheltuielile de creștere și educare ale minorei, iar pârâtul este total dezinteresat de minoră și se află în imposibilitate de a-l contacta pe acesta atunci când este necesar a se lua decizii cu privire la minoră.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398, art. 400, art. 402 cod civil și Legea nr. 272/2004.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, anchetă socială și proba cu interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 60 lei (f. 40).
Curatorul special desemnat pentru pârât a solicitat admiterea în parte a acțiunii.
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului proba testimonială privind audierea martorei G. L. (propusă de către reclamantă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la f. 158 din dosar). Proba cu interogatoriul pârâtului nu a putut fi administrată, întrucât pârâtul nu a fost găsit la reședința sa din Italia.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul minorei (f. 53-54).
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
În timpul relației de concubinaj dintre părți s-a născut minora S. I. – N., la data de 05.07.2010, fiica părților conform certificatului de naștere . nr._ (f. 18).
Potrivit articolului 505, alin 1 Cod civil “în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit alin. 2 dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.”
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către aceasta.
A. părintească reprezintă ansamblul de drepturi și obligații pe care părinții le exercită cu privire la minor și la bunurile sale. În concret autoritatea părintească se exercită numai în interesul superior al copilului prin luarea deciziilor cu privire la modalitatea de creștere a minorului, la educația acestuia, la pregătirea profesională, etc. În cauza Nielsen contra Danemarcei, pronunțată de CEDO s-a statuat cu titlu de principiu faptul că exercitarea drepturilor părintești reprezintă un drept fundamental al vieții de familie.
Potrivit art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Din concluziile referatului de anchetă socială, instanța observă că minora locuiește în prezent cu bunicii materni, aceasta fiind înscrisă la Grădinița IQ-Est – grupa mijlocie (f. 54).
Totodată, din depoziția martorei audiate la propunerea reclamantei, instanța reține că pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că o să-i dea de cap și ei și minorei și că acesta nu a căutat-o pe minoră, nu i-a trimis bani, îmbrăcăminte, nu s-a interesat de aceasta. Martora a mai învederat că reclamanta este cea care muncește pentru a întreține minora la o grădiniță particulară, pentru a o îngrijini. Totodată, a mai precizat că reclamanta a făcut multe demersuri pentru a o înscrie pe fetiță la grădiniță, la medicul de familie și la spital, întrucât pe certificatul de naștere este trecut numele tatălui și era necesar consimțământul acestuia. Pârâtul nu a dorit să o ajute pe reclamantă cu privire la minoră, spunându-i „să te speli cu ea pe cap”.
De asemenea, instanța are în vedere că minora se află în grija bunicilor materni, locuiește la domiciliul mamei, mama fiind plecată temporar în Italia pentru a face cursuri pentru calificare, astfel cum a învederat martora, mama fiind cea care se ocupă îndeaproape de îngrijirea și creșterea acesteia.
Față de vârsta minorei, concluziile raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul mamei, și faptul că tatăl este total dezinteresat de minoră, instanța apreciază că interesul superior al copilului va fi mai bine realizat prin exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă.
Pentru aceste considerente instanța va dispune, în baza art. 398 din Codul civil, exercitarea autorității părintești cu privire la minora S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, în mod exclusiv de către mamă.
În ceea ce privește locuința minorului, din referatul de ancheta socială, precum și din afirmațiile martorei reiese că minora locuiește în prezent cu bunicii materni și cu mama, când aceasta se află în România, beneficiind de condiții normale de creștere si educare. Interpretând dispozițiile art. 505 alin 2 raportate la art. 400 alin 1 Cod civil, instanța de tutelă stabilește locuința minorilor, ținând seama de înțelegerea părților și de interesul superior al copiilor.
Reclamanta are în prezent o locuință stabilă, ce acoperă necesitățile locative ale minorei și ale mamei.
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 505 alin 2 raportat la art. 400 alin 1 Cod civil urmează sa admită acest capăt de cerere din acțiune, stabilind locuința minorei S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, la mamă.
Instanța reține că potrivit art. 505, alin 2 raportat la art. 402, alin 1 C.civ., instanța de tutelă hotărăște și asupra contribuției datorată de fiecare părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copiilor.
Potrivit art.516, 525 Cod Civil “obligația de întreținere există între [...]rudele în linie dreaptă”, iar art. 529, alin 1 arată că “întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
Potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
De asemenea, conform art. 527 alin. 1 Cod civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În aceste condiții, din probele existente la dosar rezultă că în prezent reclamantul nu realizează venituri cu caracter de continuitate din muncă.
Astfel, nevoile minorei reprezintă numai unul dintre criteriile de care trebuie să se țină seama la stabilirea conținutului obligației de întreținere. Existența nevoilor minorei este prezumată de lege, conform art. 525, alin 1 Cod civil, iar prezumția nu a fost răsturnată prin probatoriile administrate.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere faptul că pârâtul nu realizează venituri din muncă, cât și criteriul prevăzut de dispozițiile art. 529 alin. 2 Cod civil, potrivit căruia întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime la doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, în speță nedovedindu-se că petentul ar mai avea alți copii în întreținere. Astfel, cuantumul maxim al pensiei de întreținere la care poate fi obligat pârâtul este de o pătrime din venitul său net lunar.
Totodată, instanța reține că pârâtul nu a depus la dosar dovezi în sensul că nu ar avea capacitatea de muncă sau că aceasta ar fi diminuată. Or, în condițiile în care este apt de muncă, se prezumă că pârâtul se poate angaja și realiza venituri, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie. Tocmai acesta este și motivul pentru care acest venit va fi avut în vedere pentru stabilirea pensiei de întreținere, ținând cont de îndatorirea părinților prevăzută de art. 499 alin. 3 Cod civil.
Pentru aceste motive, în baza art. 525 și art. 539 Cod civil, instanța va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorei S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 25.09.2013 și până la majoratul beneficiarei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 260 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu curator special (f. 40 și 132).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul S. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Filipești, ., și prin curator special G. D. din București, ., ., sector 5.
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minora S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, în mod exclusiv de către mamă.
Stabilește locuința minorei S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, la mamă.
Obligă pârâtul să plătească în favoarea minorei S. I. – N., născută la data de 05.07.2010, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 25.09.2013 și până la majoratul beneficiarei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 260 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG./Ianuarie 2016/5 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 534/2016.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
