Pretenţii. Hotărâre din 22-12-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 15578/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: GABRIELA CRISTINA MAZILU
GREFIER: D. O. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. S. R. în contradictoriu cu pârâtul R. A. și T. T. - decedatși cu intervenienta T. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta prin avocat S. I. M. cu împuternicire avocațială la dosar (fila 24), pârâtul și intervenienta prin avocat D. A. care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar prin serviciul registratură la data de 20.11.2015 de către pârâți, obiecțiuni formulate la raportul de expertiză.
Avocatul reclamantei solicită instanței să constate că obiecțiunile pârâților sunt tardiv formulate, având in vedere ca raportul de expertiză a fost depus la dosar in data de 26.10.2015, iar obiecțiunile la data de 20.11.2015.
Avocatul pârâților susține oral obiecțiunile formulate și depuse in scris prin serviciul arhivă.
Avocatul reclamantei solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârât și de intervenientă la raportul de expertiză.
Instanța respinge obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză de către pârât și intervenientă.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta prin avocat pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului și a intervenientei la plata lipsei de folosință, cu cheltuieli de judecată pe care le depune la dosar.
Avocatul pârâtului și al intervenientei pune concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 02 Decembrie 2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-C. M. D. O. M.
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2015
INSTANȚA,
În aceeași compunere si pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 08 Decembrie 2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 Decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-C. M. D. O. M.
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
INSTANȚA,
În aceeași compunere si pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 15 Decembrie 2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 Decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-C. M. D. O. M.
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.12.2015
INSTANȚA,
În aceeași compunere si pentru aceleași motive, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22 Decembrie 2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-C. M. D. O. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR:_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: GABRIELA CRISTINA MAZILU
GREFIER: D. O. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. S. R. în contradictoriu cu pârâtul R. A. și T. T. - decedatși cu intervenienta T. I. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 23.11.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 22.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._/4/2008 la data de 23.12.2008, reclamanta G. S. R. a chemat în judecată pe pârâtul T. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloare lipsa de folosință pentru apartamentul nr.2 pe anul 2006, solicitând totodată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că prin decizia civilă nr.205/ 28.01.2003 pronunțată de Curtea de Apel București pârâtul T. T. a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei apartamentul nr.2 în care pârâtul locuiește fără titlu.
Reclamanta mai arată că a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil lucru atestat de sentința civilă nr.3819/23.05.1997 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că bunul a fost preluat de stat fără titlu valabil și s-a dispus obligarea acestuia la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul ce face obiectul litigiului de față.
Se mai afirmă că prin sentința civilă nr.3819/1997 a Judecătoriei Sector 4 București s-a constatat nevalabilitatea titlului statului vânzător, iar caracterul declarativ al acestui act atestă faptul că bunul imobil nu a ieșit niciodată din patrimoniul autoarei reclamantei căreia i s-a aplicat în mod greșit decretul de naționalizare.
Reclamanta apreciază că prin recunoașterea cu caracter retroactiv a dreptului său de proprietate a devenit titulara unui bun în sensul art.1 din Primul Protocol CEDO, iar ca urmare a faptului că statul a vândut bunul chiriașilor nu a putut dispune de bunul său.
G. S. R. mai precizează că a făcut toate demersurile pentru evacuarea pârâtului din apartamentul proprietatea sa, însă acesta a nesocotit decizia irevocabilă a instanței de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, și pe cale de consecință solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, ce reprezintă lipsa de folosință a apartamentului pentru anul 2006.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art.998 C.civ. și celelalte norme juridice incidente în cauză.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii, următoarele înscrisuri: Decizia civilă nr.205/28.01.2003 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III – a Civilă în dosarul nr.3202/2002 și Sentința civilă nr.3819/23 mai 1997 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr.3358/1997.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 684 lei, taxă judiciară de timbru, și 3 lei timbru judiciar.
La data de 19 ianuarie 2009, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de pârâtul T. T. prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În apărare pârâtul a susținut că reclamanta G. S. R. nu arată în cererea sa de unde izvorăsc pretențiile în valoare de 10.000 lei, arătând totodată că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor sale.
Se mai arată în continuare că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din apartament, dar prin „bunăvoința” creditoarei G. S. R. executarea a fost suspendată și deși notificată prin executor judecătoresc reclamanta nu s-a prezentat pentru a încheia un contract de închiriere conform dispozițiilor legale.
Pârâtul T. T. învederează instanței că reclamanta G. S. R. nu este unica moștenitoare a apartamentului deoarece pe rolul Judecătoriei Sector 4 mai există un dosar cu numărul_/4/2008 în care un alt pretins moștenitor solicită anularea certificatului de moștenitor nr.35/2001 în baza căruia G. S. R. pretinde că ar fi proprietara imobilului.
Totodată pârâtul precizează că în urma partajului intervenit cu fosta sa soție, T. I., deține numai cota de 15% din apartament, restul de 85% revenindu-i numitei T. I..
În drept întâmpinarea este întemeiata pe dispozițiile C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea s-au depus la dosarul cauzei, în copii, următoarele înscrisuri: Adresa nr.198/25.02.2005 emisă de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București; Adresa nr._/1265/M/2005 emisă de Ministerul Justiției – Serviciul de Inspecție Notarială, Penitenciară și de Executori; Proces verbal din data de 17.06.2004 întocmit de B. „D. G.” în dosarul de executare nr.650/2004 și Adresa nr.2046/18.11.2004 emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România.
La termenul de judecată de la data de 26 ianuarie 2009 pârâtul T. T. a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei, la valoarea reactualizată, a sumei de 15.000 Euro, contravaloare a lucrărilor de reparații, amenajări și conservare a apartamentului nr.2 din București ..4, . ce au fost suportate de soții T. T. și T. I.; constituirea unui drept de retenție în favoarea foștilor soți T. asupra apartamentului sus menționat, până la achitarea de către reclamantă a sumei datorate, solicitând totodată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul – reclamant T. T. precizează că pretențiile sale au fost arătate numitei G. S. R. încă din anul 2004, pe rolul Judecătoriei Sector 4 București existând mai multe acțiuni cu acest obiect care până în prezent nu au fost soluționate.
În fapt T. T. arată că încă din anul 1978 a locuit în calitate de chiriaș împreună cu fosta soție T. I. și fiul T. R. A. în apartamentul nr.2 situat în București ..4 ., ., în anul 1993 a divorțat de T. I., iar în anul 1997 a cumpărat de la PMB – S.C. AVL Berceni, cu contractul nr.1287/13.01.1997 apartamentul menționat anterior.
În anul 2001, se arată în continuare, numita G. S. R. a formulat o acțiune având ca obiect revendicare și nulitate contract de vânzare – cumpărare, solicitând restituirea imobilului și pe parcursul judecării cauzei a renunțat la capătul de cerere privind constatarea nulității actului de vânzare – cumpărare.
Pârâtul – reclamant mai adaugă că ulterior Curtea de Apel București prin Decizia civilă nr.205/28.01.2003 a admis recursul declarat de G. S. R. și a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul.
Referitor la imobilul în care se află apartamentul în cauză se arată că este construit din 1900, că a fost edificat din cărămidă, iar în anul 1978, an în care s-a mutat pârâtul – reclamant, era într-o stare avansată de degradare fiind afectat și de cutremurul din martie 1977, astfel că familia T. a fost nevoită să efectueze lucrări de consolidare a zidăriei, refacerea tencuielilor, reparații la tâmplărie, instalații.
Pârâtul – reclamant mai susține că a efectuat lucrări pentru introducerea gazelor naturale, a montat pardoseli din gresie, placaje din faianță, înlocuire parțială a tâmplăriei din lemn, precum și faptul că toate lucrările au fost efectuate atât în perioada în care a fost chiriaș cât și ulterior cumpărării apartamentului, pe cheltuiala sa.
De asemenea, se arată că pe parcursul celor 31 de ani de când locuiește în respectivul imobil pârâtul – reclamant a făcut investiții financiare foarte mari impuse de starea de degradare în care se afla imobilul toate lucrările efectuate încadrându-se în categoria reparațiilor necesare și utile, fiind adus totodată și un spor de valoare imobilului.
În aceste condiții pârâtul – reclamant apreciază că prin evacuarea sa s-ar crea o îmbogățire fără just temei a reclamantei – pârâte și a altor pretinși moștenitori, astfel că se impune obligarea acesteia la restituirea cheltuielilor și instituirea dreptului de retenție asupra imobilului.
În drept cererea reconvențională este întemeiată pe dispozițiile art.119 - 120 C.pr.civ.
Odată cu cererea reconvențională s-a depus la dosarul cauzei, în copie, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată în dosarul nr._ .
Cererea reconvențională nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La același termen de judecată de la data de 26 ianuarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei și cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului – reclamant T. T. formulată de T. I..
În motivarea cererii intervenienta T. I. arată că locuiește împreună că fostul său soț, T. T., în apartamentul nr.2 situat în București ..4, ., sector 4, încă din anul 1978, și de-a lungul timpul foștii soți au efectuat împreună lucrări de consolidare și conservare a apartamentului.
Intervenienta susține că în momentul în care familia T. s-a mutat în apartament acesta era foarte deteriorat în urma cutremurului din anul 1977 iar lucrările efectuate în acea perioadă și ulterior au fost constatate și consemnate într-un raport de expertiză extrajudiciară, fiind evaluate la suma de 15.000 Euro, sumă ce a fost înscrisă ca pasiv succesoral în cadrul dosarului de succesiune prin care numita G. S. R. pretinde că ar fi moștenit-o pe autoarea sa F. L. Laetitia.
Suma respectivă, se arată în continuare, a fost achitată de intervenientă și de fostul său soț, T. T., iar în situația în care reclamanta – pârâtă ar moșteni apartamentul și nu ar restitui suma menționată s-ar produce o îmbogățire fără justă cauză.
Un al doilea motiv în susținerea intervenției afirmă T. I. este reprezentat de datoria reclamantei G. S. R. în valoare de 15.000.000 lei, reactualizată, achitată de locatarii imobilului la Apa N. în numele lui G. S. R., datorie recunoscută de aceasta, prin mandatarul Schmitzer G., dar neachitată până la data formulării cererii.
În drept cererea de intervenție este întemeiată pe dispozițiile art.51 C.pr.civ.
La data de 23 februarie 2009, în ședință publică, reclamanta – pârâtă G. S. R. a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția netimbrării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.
În susținerea excepției autorității de lucru judecat reclamanta - pârâtă arată că între părți a mai existat un litigiu – dosarul nr._, dosar în care i s-a respins în mod irevocabil lui T. T. acțiunea prin care solicita 10.000 euro și instituirea unui drept de retenție.
Referitor la excepția netimbrării se arată că nu a fost timbrată cererea reconvențională la valoarea în lei a sumei de 15.000 Euro.
Pe fondul cauzei se arată că așa cum rezultă din adresa nr.1284/11.06.2007 emisă de Ministerul Culturii și cultelor – Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București imobilul din ..4, sector 4 nu este o clădire de patrimoniu ci se află într-o zonă protejată, astfel că orice intervenții la imobilul în cauză se realizează cu avizul Direcției pentru Cultură, iar în cazul în care imobilul ar fi fost degradat Direcția respectivă ar fi făcut toate demersurile pentru a remedia situația.
Reclamanta – pârâtă apreciază că lucrările de reparații (ex. introducerea de gaze) nu intră în categoria unor lucrări pentru conservarea imobilului, și menționează că este unica moștenitore a Liei F., afirmând că nu a săvârșit nici un fals pentru a-și moșteni mama.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115 – 118 C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea s-au depus la dosarul cauzei, în copii, următoarele înscrisuri: Decizia civilă nr.1659R/0511.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III – a Civilă în dosarul nr._ ; extras ecris; Decizia civilă nr.2054A/07.12.2006 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III – a Civilă în dosarul nr._/4/2004 și Sentința civilă nr.575/26.01.2006 pronunțară de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._/_;.
La data de 18.01.2010, în ședință publică, s-a depus la dosarul cauzei o precizare prin care prin care intervenienta T. I. a indicat că echivalentul în lei a sumei de 15.000 Euro solicitat pe cale de cerere reconvențională este de 60.000 lei și a solicitat instanței să calculeze taxa de timbru prin încheiere pentru a fi achitată.
La termenul de judecată de la data de 22 februarie 2010 intervenienta T. I. a precizat că nu are pretenții proprii față de G. S. R. suma solicitată vizând în realitate cererea reconvențională și nu cererea sa de intervenție.
La același termen de judecată instanța a luat în discuție excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de T. T. și cererea de suspendare a cererii principale formulată de intervenienta T. I..
Asupra excepției netimbrării cererii reconvenționale instanța reține că prin Încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2010 s-a pus în vedere pârâtului – reclamant și intervenientei să achite, fiecare, o taxă judiciară de timbru în valoare de 2.447,2 lei și pană la următorul termen de judecată sub sancțiunea anulării cererilor reconvențională și de intervenție ca netimbrate. Atât pârâtul – reclamant T. T. cât și intervenienta T. I. au fost citați cu această mențiune.
Cu toate că la data de 12.02.2010 cele două părți au primit citațiile cu mențiunea achitării taxei de timbru sub sancțiunea anularii cererilor ca netimbrate, la domiciliul indicat prin cereri, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
La termenul de judecată de la data de 22 februarie 2010 în urma precizărilor intervenientei T. I., instanța a apreciat că aceasta nu datorează taxă de timbru pentru cererea de intervenție accesorie, și a constatat că pârâtul – reclamant nu a achitat taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale.
Taxele de timbru și timbrul judiciar potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 modificată și completată și dispozițiilor art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 modificată și completată se datorează anticipat.
În situația în care taxa de timbru și timbrul judiciar nu au fost plătite în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii sau dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța are obligația să pună în vedere părților să achite suma datorată până la primul termen de judecată conform dispozițiilor art.20 al.2 din Legea nr.146/1997 modificată și completată și art.9 alin.2 din OG nr.32/1995, modificată și completată.
La data de 18 ianuarie 2010 instanța a pus în vedere pârâtului - reclamant să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.447,2 până la următorul termen de judecată.
Până la termenul fixat, 22 Februarie 2010, pârâtul - reclamant nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de instanță, deși a fost legal citat în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 1570/22.02.2010, constatând că numai cererea reconvențională este în stare de judecată instanța instanța a disjuns cererea reconvențională de cererea principală și în baza dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, modificată și completată, și art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 modificată, a admis excepția netimbrării cererii și, în consecință, a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată.
De asemenea, pentru soluționarea cererii principale a dispus formare unui nou dosar, înregistrat pe rolul acestei instanțe la 22.02.2010 sub nr._ .
Prin încheierea din 22.02.2010 pricina a fost suspendată în temeiul art. 244 alin 1 pct 1 C. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/4/2008 aflat pe rolul Tribunalului București.
P. a fost repusă pe rol la data de 16.03.2015, ca urmare a soluționării irevocabile a dosarului mai sus menționat.
Prin încheierea din 16.03.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică în construcții.
Raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții a fost efectuat de expert tehnic judiciar V. V. și depus la dosarul cauzei – filele 120-134.
Potrivit concluziilor expertului, contravaloarea lipsei de folosință pentru apartamentul nr. 2, aferentă anului 2006, este de 7.020 euro.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 205/28.01.2003, irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtului T. T. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei G. S. R. apartamentul nr. 2 situat în București, .. 4 corp B ..
Prin sentința civilă nr. 575/26.01.2006 irevocabilă la 27.04.2009 prin decizia civilă nr. 696/27.04.2009, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul mai sus menționat.
Prin urmare, în calitate de titulară exclusivă a dreptului de proprietate asupra acestui bun imobil, reclamanta avea dreptul de a exercita în mod exclusiv prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui imobil, conferite de dispozițiile art. 480 C.civil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 480 C.civil, ,, Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”.
Unul dintre atributele dreptului de proprietate asupra bunului este și atributul folosinței, reprezentând facultatea oferită titularului dreptului de proprietate de a pune acest lucru în valoare, în propriul său interes, dobândind în proprietate fructele pe care le poate obține din acesta. Dobândirea fructelor poate fi rezultatul atât al exploatării directe și nemijlocite a lucrului, cât și al cedării folosinței lucrului către o altă persoană, în schimbul unei sume de bani.
Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în cuantum de 10.000 lei, aferentă anului 2006, văzând și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va admite cererea pentru considerentele mai sus expuse, astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C., instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 3.150 lei (1.500+650+1.000 expertiza)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum a fost formulată de către reclamanta G. S. R., domiciliată în .. 10, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul R. A. domiciliat în București, ., .. 1, ., sector 5 și T. T. - decedatși cu intervenienta T. I. domiciliată în București, ., .. 1, ., sector 5.
Obligă pârâtul T. R. A. să plătească reclamantei suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din București, .. 4 corp B ., sector 4.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 3.150 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-C. M. D. O. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 970/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
