Pretenţii. Încheierea nr. 17/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 11583/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 17.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, în contradictoriu cu pârâții P. PASAREA G. S., P. PASAREA C., P. PASAREA A. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta P. Pasarea C., personal, legitimată cu CI RR_, CNP_, eliberată de SPCEP sector 4.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Pârâta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Depune la dosar sentința civilă din dosarul nr._/3/2009, raport de expertiză, adresă de la ..
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 Cod procedură civilă, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pârâta solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 22.12.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. R. N.
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 22.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
GREFIER R. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, în contradictoriu cu pârâții P. PASAREA G. S., P. PASAREA C., P. PASAREA A. I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.12.2014 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 22.12.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.07.2013 sub nr._, reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat în judecată pe pârâții P. P. G. S., P. P. C. și P. P. A. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe aceștia la plata sumei de 3469,50 lei, din care suma de 2361,91 lei reprezentând lipsă de folosință pentru perioada iulie_11 și suma de 1107,59 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până în luna septembrie 2012, cu obligarea, în solidar, a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâții au ocupat locuința de la parterul imobilului situat în mun. București, ., corp A+B, sector 4, în perioada menționată mai sus, fără a deține un titlu locative valabil. A mai învederat că, a procedat la chemarea în judecată a pârâților pentru recuperarea debitului restant anterior perioadei care face obiectul prezentei cauze, acțiuni în urma cărora pârâții au fost obligați să achite contravaloarea lipsei de folosință, reclamanta a învederat că, pârâții au motivat ocuparea apartamentului de faptul că s-au adresat cu o notificare Primăriei Municipiului București prin care au solicitat restituirea imobilului în cauză, însă numai începând cu data de 04.03.2011 B. B. D. a încheiat procesul-verbal de predare-primire prin care a fost pusă în executare sentința civilă nr._/3/2009, astfel că, până la această dată pârâții datorează reclamantei contravaloarea lipsei de folosință, astfel cum s-a reținut în sentința civilă nr. 6358/26.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._/4/2010. Reclamanta a precizat că a calculat cuantumul chiriei în conformitate cu prevederile OUG nr. 40/1999. Reclamanta a menționat că pârâții au creat reclamantei un prejudiciu prin săvârșirea faptei ilicite constând în ocuparea fără titlu locativ a imobilului, existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul înregistrat de reclamantă, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998, art. 999, art. 1073, art. 1084, art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1381 C.civ. de la 1864, art. 1385 alin. 1 NCC, art. 119 alin. 3, art. 120 alin. 7 Cod de procedură fiscală.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 4-15, 23-30).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
La data de 25.04.2014, reclamanta a depus precizări privind modul de calcul și temeiul juridic al pretențiilor formulate, arătând că a calculat contravaloarea lipsei de folosință în temeiul HG nr. 310/2007, iar majorările de întârziere în temeiul art. 1241 C.proc.fisc.
La data de 25.06.2014, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 1475/18.12.2009, definitivă și irevocabilă, instanța a admis cererea și a dispus restituirea în natură către pârâți a imobilului situat în mun. București, ., sector 4. Au mai arătat că nu au intenționat să producă reclamantei un prejudiciu, ci, din cauza lipsei unei locuințe, au fost nevoiți să ocupe parterul corpului A din imobilul situat în ., astfel că nu este îndeplinită condiția vinovăției pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Pârâții au precizat că nu au produs reclamantei nici un prejudiciu, întrucât aceasta nu ar fi putut închiria imobilul din cauza faptului că pe rolul instanțelor acesta se afla în litigiu, obiectul dosarului fiind acțiune în revendicare. Au mai precizat că suprafața de 68 mp din imobil pe care pârâții au ocupat-o se afla într-o stare de degradare avansată, nefiind locuibilă. Pârâții au precizat că nu datorează majorări de întârziere, față de invocarea răspunderii civile delictuale, neexistând temei contractual pentru plata acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civ.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că imobilul a fost deținut de alte persoane cu contracte de închiriere, contracte care au încetat din diferite cauze, iar pârâții au ocupat imobilul fără a încheia cu reclamanta contract de închiriere., considerându-se în drept să folosească imobilul pentru simplul motiv că au formulat notificare în baza Legii 10/2001. A mai menționat că pe până la emiterea dispoziției de restituire au obligația de plată a contravalorii lipsei de folosință., dispoziția de restituire producând efecte numai de la data emiterii acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 17.12.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia pârâții au depus un set de înscrisuri, printre care și copia legalizată a sentinței civile nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâții P. P. G. S., P. P. C. și P. P. A. I. au ocupat imobilul situat în București, ., corp A+B, sector 4, în perioada iulie_11, pentru care reclamanta solicită contravaloarea lipsei de folosință și majorări de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, a fost admisă cererea formulată de pârâtul P. P. G. S., în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General și s-a dispus restituirea în natură către pârâtul P. P. G. S. a imobilului situat în mun. București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 259 mp și construcție (Corp A, Corp B1-3), identificate în raportul de expertiză întocmit de experți E. M. R. și A. I.. În considerentele sentinței menționate mai sus s-a reținut că imobilul menționat mai sus a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I. sub nr. 7892/18.03.1927 și transcris sub nr. 4281/18.03.1927 de P. P. I., pârâtul P. P. G. S. fiind moștenitorul acestuia prin retransmitere succesorală. S-a mai reținut că, din adresa emisă de IAVL Berceni la data de 09.07.2012 sub nr. 112, a reieșit că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, de la autorul reclamantului care figurează la poziția 5694 din anexa la decret, imobilul nefiind vândut în temeiul Legii 112/1995. Tribunalul a mai reținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv de stat, iar pârâtul P. P. G. S. a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Hotărârea menționată a rămas definitivă și executorie prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București, la data de 29.04.2010, prin decizia civilă nr. 6A și irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 24.06.2011, prin decizia civilă nr. 5497.
Prin procesul-verbal din data de 04.03.2011, întocmit de B. B. D. în dosarul de executare nr. 987/2010, pârâtul P. P. G. S. a fost pus în posesie asupra imobilului situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 259 mp și construcție (corp A – parter, corp B1, B2, B3), în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009.
Ulterior, prin dispoziția nr._/13.07.2011, emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea pârâtului P. P. G. S., a imobilului situat în mun. București, ., sector 4, compus din construcție Corp A (etaj și mansardă), și s-a respins ca rămasă fără obiect notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 259 mp și construcție (corp A – parter, corp B1, B2, B3), ca urmare a încheierii procesului-verbal din data de 04.03.2011 de către B. B. D. în dosarul de executare nr. 987/2010.
Astfel, dat fiind faptul că prin efectul sentinței civile nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, definitivă și executorie la data de 29.04.2010, Municipiul București i s-a desființat titlul de proprietate în baza căruia avea dreptul de a obține contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul din ., sector 4, acest drept va fi pierdut, începând cu data rămânerii definitive a respectivei sentințe și în privința reclamantei din prezentul litigiu, Administrația F. Imobiliar, având în vedere calitatea acesteia de persoana juridică ce are în administrare imobile aflate în proprietatea statului sau unităților administrativ-teritoriale.
Așadar, pentru pârâții P. P. G. S., P. P. C. și P. P. A. I. încetase obligația de a plăti contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data când hotărârea de atribuire a proprietății asupra imobilului a devenit definitivă și executorie.
Suma de bani este solicitată de reclamantă ca și contravaloare a lipsei folosinței imobilului, iar dreptul de proprietate reunește posesia, folosință și dispoziția unui lucru, în mod exclusiv și absolut, așa cum prevede art. 480 Cod civil, drept ce a fost dobândit prin hotărârea menționată mai sus de către pârât.
Din situația de fapt reieșită din probatoriul administrat, nu rezultă existenta sau încheierea vreunei operațiuni juridice translative a unui drept real asupra locuinței după pronunțarea sentinței civile nr. 1475/18.12.2009, care să atribuie atributul folosinței în patrimoniul reclamantei, astfel încât aceasta să fie în măsură, în continuare, să asigure folosința locuinței. Coroborând aceste aspecte, plata prețului folosinței către reclamantă nu mai avea nici un temei legal, atributul folosinței fiind reunit în persoana pârâtului P. P. G. S..
Față de situația particulară a prezentului litigiu în care noul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință este pârâtul P. P. G. S., atributul folosinței încetase în persoana reclamantei la momentul rămânerii definitive a hotărârii de restituire. Pentru aceste motive, instanța va înlătura susținerile pârâtei cu privire la faptul că imobilul nu ar fi ieșit din sfera de administrare a acesteia până la data de 04.03.2011, ci doar ulterior emiterii dispoziției de restituire în natură de către Primarul General al Municipiului București și întocmirii procesului-verbal de predare a imobilului și că până la data de 03.03.2011, pârâții ar datora contravaloarea lipsei de folosință.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 – conform cărora restituirea în natură a imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale se face prin dispoziția motivată a Primarului General al Municipiului București (art. 21 alin. 4) – aceasta nu poate fi avută în vedere și pentru considerentul că aceste prevederi, coroborate cu cele art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”, se aplică doar în situația în care restituirea în natură a imobilului are loc în cadrul procedurii administrative de restituire, prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar nu și în situația în care restituirea în natură are loc pe cale judiciară, ca urmare a admiterii contestației formulate de persoana îndreptățită împotriva dispoziției de respingere a notificării de restituire în natură sau a nesoluționării în termenul legal a cererii de restituire în natură, cum este cazul în speță.
În plus, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Brumărescu c. României, par. 70; S. P. c. României, par. 79; A. c. României, par. 57; S. și alții c. României, par. 37, 43; P. c. României, par. 64, 65), prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009 – prin care s-a constatat preluarea abuzivă de către stat a imobilului situat în București, ., sector 4 și s-a dispus restituirea în natură a imobilului sus-menționat către pârâtul P. P. G. S., acesta a dobândit un „bun” în sensul art. 1 Protocolul nr. 1, reprezentat de dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 4.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că prin sentința civilă nr. 6358/26.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2010 s-a reținut pârâții datorează contravaloarea lipsei de folosință până la emiterea dispoziției de restituire în natură, instanța nu poate reține existența unei puteri de lucru judecat cu privire la acest aspect decurgând din sentința sus-menționată, întrucât în cauza în care a fost pronunțată respectiva sentință, reclamanta solicitase contravaloarea lipsei de folosință pentru o altă perioadă decât cea care face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 1475/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, definitivă și executorie la data de 29.04.2010 și irevocabilă la data de 24.06.2011, instanța a admis cererea formulată de pârâtul P. P. G. S., în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General și s-a dispus restituirea în natură către pârâtul P. P. G. S. a imobilului situat în mun. București, ., sector 4, imobil a cărui contravaloare lipsă de folosință se solicită prin prezenta acțiune, instanța reține că pârâții nu datorează contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada iulie 2010 – 03.03.2011, solicitată de reclamantă, aceeași fiind soluția și în privința capătului accesoriu privind majorările de întârziere aferente perioadei respective.
Ca atare, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația F. Imobiliar, în contradictoriu cu pârâții P. P. G. S., P. P. C. și P. P. A. I., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, cu sediul în sector 3, București, .. 16 în contradictoriu cu pârâții P. PASAREA G. S., P. PASAREA C., P. PASAREA A. I., toți cu domiciliul în București, ., corp A+B, parter, sector 4, cu domiciliul ales la SCA I. și S. din București, ., parter, sector 3 având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4418/2014. Judecătoria SECTORUL 4... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2430/2016.... → |
|---|
