Pretenţii. Sentința nr. 1200/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1200/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1200
Ședința publică din data de 29.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR în contradictoriu cu pârâta I. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta prin consilier juridic și pârâta I. E. prin curator R. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea de înscrisuri de către reclamantă, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar cerere modificatoare, comunicând curatorului pârâtei un exemplar al acesteia. Arată că solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei până la data de 28.08.2013.
Instanța, având în vedere că cererea modificatoare s-a depus la dosar după primul termen de judecată cu reclamanta legal citată pune în vedere pârâtei să precizeze dacă este de acord cu formularea cererii modificatoare de la acest termen.
Curatorul pârâtei arată că se opune la cererea modificatoare formulată de reclamantă.
Reclamanta prin consilier juridic solicită admiterea cererii modificatoare întrucât nu s-a început judecata pe fond.
Instanța constată decăzută reclamanta din dreptul de a formula cererea modificatoare de la acest termen, având în vedere că a fost depusă după primul termen cu reclamantul legal citat și că nu există acordul expres al pârâtului în acest sens, nefiind deci îndeplinite condițiile art. 204 alin. 3 Cod procedură civilă, prin urmare, respinge cererea modificatoare formulată de reclamantă ca tardiv formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Ambele părți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata debitului reprezentând chirie conform contractului de închiriere și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată, taxă de timbru, onorariu de curator și cheltuielile aferente citării prin publicitate.
Pârâta prin curator solicită respingerea cererii, având în vedere înscrisurile comunicate la acest termen, ultimul proces verbal de constatare prin care s-ar fi putut face dovada că pârâta locuiește la adresă este cel din 27.09.2011, iar conform art. 1389 pct. 2 este obligată la plata chiriei până la data eliberării efective a locuinței. Arată că extrasele de cont depuse la dosar și care fac referire la suma de 2101,06 lei și majorări se referă la . la . temeiul art. 58 pct. 4 Cod procedură civilă majorarea onorariului de curator.
Reclamanta prin consilier juridic arată că pârâta a fost obligată la predarea cheilor, sens în care nu s-a încheiat procesul verbal și nu există nici vreo dovadă în sensul evacuării pârâtei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.07.2013, reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, instituție publică de interes local aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București, a chemat în judecată pârâții I. E., I. E., I. S., I. L., D. Ș. C. și D. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1) rezilierea contractului de închiriere nr. 4716/08.05.2008 privind spațiul cu destinația de locuința situat în București, ., corp B, parter, .; 2) evacuarea pârâților din acest imobil; 3) obligarea pârâtei I. E., în calitate de titular de contract la plata sumei de 4152,83 lei, din care suma de 2101,06 lei reprezentând restanță chirie pentru perioada aprilie 05.2011 – 06.2013 și suma de 2051,77 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pe aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între CGMB-AFI și pârâta I. E. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4716/08.05.2008 având ca obiect folosința spațiului cu destinația de locuință situat în ., corp B, parter, .. Deși a fost somată de către reclamantă în repetate rânduri, pârât nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a chiriei stabilite prin contractul de închiriere, devenind incidente dispozițiile contractuale din capitolul IV alin. 2 lit. b, privind posibilitatea locatorului de a cere rezilierea contractului de închiriere înainte de termen, în cazul în care chiriașul nu achită chiria cel puțin 3 luni consecutiv.
În drept reclamanta a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1350, art. 1777, art. 1796, art. 1830, art. 1831, art. 1832 NCC (art. 1411, 1412, 1429, 1439 alin. 2 V.c.civ.), art. 26 și urm. din OUG 40/1999, art. 61 din Legea nr. 114/1996.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 4-26, 62-72).
La data de 20.06.2014, reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata primelor două capete de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților din imobil, având în vedere că imobilul în cauză a fost restituit foștilor proprietari prin Dispoziția Primarului General nr._/27.05.2013.
Legal citată, văzând și dispozițiile art. 167 C.proc.civ., pârâta I. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a susținut că reclamanta nu face dovada prelungirii contractului de închiriere nr. 4716/08.05.2008, care avea perioada inițială de valabilitate de 1 an, iar pentru extrasele de cont și înștiințările de plată nu există dovada comunicării acestora către pârâtă. Pârâta a mai arătat că nu se poate determina exact perioada în care aceasta a beneficiat efectiv de locuință, chiar dacă contractul ar fi fost prelungit pe o perioadă de 5 ani, iar reclamanta nu face dovada încetării de drept a contractului, neindicând data la care proprietarul de drept a fost pus în posesie.
La termenul de judecată din 24.09.2014, instanța a luat act, în temeiul art. 406 alin. 1 C.proc.civ., de renunțarea reclamantei la judecata primelor două capete de cerere, privind rezilierea contractului de închiriere nr. 4716/08.05.2008 și evacuarea pârâților I. E., I. E., I. S., I. L., D. Ș. C. și D. A., din spațiul cu destinația de locuință situat în București, ., corp B, parter, ..
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța a constatat decăzută reclamanta din dreptul de formula cererea modificatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei I. E. la plata chiriei și a majorărilor de întârziere până la data de 28.08.2013, în temeiul art. 204 alin. 3 C.proc.civ., după care a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia reclamanta a mai depus la dosar un set de înscrisuri, în copii (f. 116-137).
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarea situație:
Pentru închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în București, ., corp B, parter, . Legii locuinței nr. 114/1996, a O.G. nr. 40/1999, reclamanta CGMB – Administrația F. Imobiliar a încheiat cu pârâta I. E., în calitate de chiriaș, contractul de închiriere nr. 4716/08.05.2008, conform căruia pârâta s-a obligat să execute obligațiile contractuale asumate conform capitolului II și III lit. b) din contract, între care și obligația de a plăti chiria la termenele scadente. Contractul s-a încheiat inițial pentru perioada 08.05._09, însă a fost prelungit până la data de 19.05.2014, conform OUG nr. 44/2009, astfel cum este menționat inclusiv în antetul contractului. P. capitolul II alin. 1 și 2 din contract, părțile au stabilit cuantumul lunar al chiriei la suma de 80,81 lei, care trebuia achitată până la data de 28 a fiecărei luni. De asemenea, prin alineatul 3 s-a prevăzut că neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Din evidențele reclamantei (extrasul de cont nr._/05.07.2013 și calculul desfășurat anexat), reiese că pârâta figurează cu un debit restant în cuantum total de 4152,83 lei aferent perioadei mai 2011 – iunie 2013, compus din suma de 2101,06 lei reprezentând contravaloare chirie și 2051,77 lei, reprezentând penalități de întârziere, în cuantum de 0,5%/zi de întârziere, calculate de la scadența chiriei lunare, cu respectarea limitei contractuale reprezentată de valoarea chiriei restante.
În drept, având în vedere data încheierii contractului de locațiune dintre părți, 28.07.2010, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil. Conform art. 969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obiectul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța constată și faptul că pârâta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că ar fi plătit sumele restante indicate în cererea de chemare în judecată și nici nu a contestat modul de calcul al acestor sume.
În ceea ce privește perioada pentru care pârâta I. E. a folosit spațiul cu destinația de locuință, instanța constată că prin dispoziția Primarului General al Municipiului București nr._/27.05.2013 a fost restituit în natură în proprietatea numitei Matheescu V. imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, iar la data de 29.08.2013 a fost încheiat și protocolul de predare-primire privind imobilul respectiv, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata chiriei și a majorărilor de întârziere pentru perioada anterioară încheierii protocolului de predare-primire. Instanța nu poate reține susținerile curatorului special al pârâtei în sensul că prin înscrisurile depuse la dosar nu se poate determina exact perioada pentru care pârâta a beneficiat de folosința locuinței, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi părăsit locuința anterior încheierii protocolului de predare-primire și anterior lunii iunie 2013, astfel încât contractul de închiriere să fi încetat până la data la care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei și a majorărilor de întârziere. În măsura în care pârâta invoca faptul că nu a beneficiat de folosința locuinței pentru întreaga perioadă invocată de reclamantă, îi revenea pârâtei sarcina dovedirii acestui aspect, inclusiv a faptului părăsirii imobilului anterior lunii iunie 2013, probă pe care nu a făcut-o în speță.
În ceea ce privește susținerea pârâtei, prin curator special, în sensul că extrasul de cont depus de reclamantă s-ar referi la chiria și majorările de întârziere pentru un alt imobil, din . nu poate conduce instanța la o altă concluzie, având în vedere că reclamanta a solicitat și calculat chiria și majorările de întârziere în cuantumul menționat în contractul încheiat între părți, iar pârâta nu a făcut dovada achitării chiriei și majorărilor de întârziere pentru perioada solicitată și nici faptul că ar fi deținut un contract de închiriere și pentru imobilul din . în extrasul de cont, ceea ce sugerează existența unei erori materiale strecurate în extrasul de cont depus de reclamantă, care nu influențează datorarea de către pârâtă a sumelor solicitate de reclamantă.
Având în vedere situația de fapt expusă și dispozițiile art. 969-970 și art. 1073 Cod civil, art. 26 și urm. din OG 40/1999 și capitolul II din contract, apreciază întemeiată cererea reclamantei privind pretențiile, urmând a obliga I. E. la plata către reclamantă a sumei de 2101,06 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei mai 2011 – iunie 2013, precum și suma de 2051,77 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei mai 2011 – iunie 2013.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 24.09.2014, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata primelor două capete de cerere, privind rezilierea contractului de închiriere nr. 4716/08.05.2008 și evacuarea pârâților I. E., I. E., I. S., I. L., D. Ș. C. și D. A., din spațiul cu destinația de locuință situat în București, ., corp B, parter, ., respectiva dispoziție va fi reluată și în dispozitivul prezentei sentințe.
În temeiul art. 451-453 C.cproc.civ., constatând că pârâta I. E. se află în culpă procesuală, o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul curatorului special al pârâtei avansat de reclamantă. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata taxei judiciare de timbru, instanța constată că reclamanta nu a achitat nicio sumă cu titlu de taxă judiciară de timbru în prezentul dosar, întrucât cererea privind pretențiile este scutită de taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013, iar reclamanta a renunțat la judecata primelor două capete de cerere, astfel încât cererea privind cheltuielile de judecată urmează a fi admisă în parte.
Având în vedere cererea curatorului special al pârâtei de majorare a onorariului provizoriu stabilit de instanță la valoarea de 200 lei, în temeiul art. 58 alin. 4 C.proc.civ., ținând cont de activitatea desfășurată de curatorul special, instanța va stabili cu titlu definitiv valoarea onorariului cuvenit la suma de 400 lei, urmând ca diferența de 200 lei dintre onorariul definitiv și cel provizoriu să fie stabilită în sarcina pârâtei I. E., ca beneficiar al reprezentării de către curatorul special.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 406 alin. 1 C.proc.civ., ia act de renunțarea reclamantei la judecata primelor două capete de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 4716/08.05.2008 și evacuarea pârâților I. E., I. E., I. S., I. L., D. Ș. C. și D. A., din spațiul cu destinația de locuință situat în București, ., corp B, parter, ..
Admite cererea pentru rest, formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR cu sediul în sector 3, București, .. 16 în contradictoriu cu pârâta I. E., cu ultimul domiciliu cunoscut în sector 4, București, ., .. parter, . publicitate, prin curator R. G. cu sediul în București, .. 59, ., ., sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta I. E. la plata către reclamantă a sumei de 2101,06 lei, reprezentând chirie restantă aferentă perioadei mai 2011 – iunie 2013, precum și suma de 2051,77 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei mai 2011 – iunie 2013.
Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și obligă pârâta I. E. la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Majorează remunerația curatorului special al pârâtei I. E. desemnat de instanță la suma de 400 lei.
Obliga pârâta I. E. la plata către curatorul special a sumei de 200 lei reprezentând remunerație suplimentară.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./6 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 351/2016. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7109/2015. Judecătoria... → |
|---|
