Actiune in regres. Sentința nr. 9474/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9474/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 9474/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9474
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.07.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10.07.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 30.12.2014 sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de_,44 lei, reprezentând suma achitată de reclamantă în calitate de comitent pentru prepusul său, pârâtul Ș. I., conform dispozițiilor sentinței penale nr. 158/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data 29.06.2006, pârâtul Ș. I., în calitate de conducător auto angajat al reclamantei, a provocat un accident auto în timp ce conducea în timpul serviciului autocarul cu nr. de înmatriculare_, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 158/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr._ . În urma accidentului au fost rănite trei persoane, care s-au constituit părți civile, iar prin sentința penală nr. 158/16.02.2010, modificată în parte prin decizia nr. 34/A din 16.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, reclamanta, în calitate de parte responsabilă civilmente, a fost obligată în solidar cu inculpatul Ș. I. la plata diferenței dintre valoarea totală a despăgubirilor acordate părții civile S. I. D. (_,46 lei și 45 Euro daune materiale,_ lei daune morale,_,7 lei și 505,69 Euro cheltuieli de judecată și 2752,27 lei cheltuieli de spitalizare ale părții civile respective) și valoarea plafonului maxim de asigurare prevăzut de Ordinul CSA nr. 3108/2004 (în anul 2006 plafonul maxim era de_ lei), care era imputabilă asigurătorului Allianz Tiriac Asigurări SA. Reclamanta a mai arătat că partea civilă S. I. D. a procedat la punerea în executare silită împotriva acesteia a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 158/16.02.2010, constituindu-se dosarul de executare nr. 2258/2011 al B. D. G., L. G. și M. P.. În data de 31.01.2012, reclamanta a fost executată silit prin poprire pentru suma de_,44 lei, din care_,75 lei reprezentând despăgubiri pentru partea civilă S. I. D. și 3599,69 lei, reprezentând cheltuieli de executare nr. 2258/2011, conform procesului-verbal din 09.12.2011. Reclamanta a precizat că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. față de pârât, care prin producerea accidentului auto și neachitarea către partea civilă S. I. D. a sumelor la care a fost obligat de instanța penală în urma accidentului auto au dus la crearea în patrimoniul reclamantei a unui prejudiciu de_,44 lei, prin executarea silită de către partea civilă S. I. D.. S-a mai arătat că potrivit legii, comitentul, care este garant al prepusului, plătește despăgubirile pentru acesta, dar preia prin subrogare drepturile și acțiunile victimei și se îndreaptă la rândul său printr-o acțiune în regres împotriva prepusului, având dreptul la recuperarea integrală a despăgubirilor efectiv plătite. Reclamanta a mai susținut că în cauză sunt îndeplinite și condițiile îmbogățirii fără justă cauză a pârâtului, prevăzute de art. 992 C.civ.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 192 și urm., 223 alin. 3, 452 alin. 1 C.proc.civ., art. 998-999 C.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în copii (f. 7-52).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 956,17 lei.
La data de 15.03.2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a susținut neconcordanța dintre obligațiile financiare ale prepusului stabilite prin hotărârile judecătorești penale și sumele de bani pretinse a fi achitate de prepus către reclamantă în calitatea acesteia de comitent. Astfel, a susținut că potrivit unui curs valutar de 4,4 lei/Euro, suma totală datorată potrivit sentinței și deciziei penale ar fi de_,16 lei, iar prin deducerea plafonului datorat de asigurător ar rezulta o diferență de achitat de_,16 lei, iar nu_,44 lei, conform solicitării reclamantei. Pârâtul a mai arătat că eventuala dobândă și cheltuieli de executare sunt nejustificate în condițiile în care obligația de plată a despăgubirilor era certă pentru comitent. S-a mai arătat că temeiul legal al art. 998 și 999 C.civ. invocat de reclamantă nu poate constitui un motiv de acțiune în regres, deoarece acestea privesc faptele delictuale ale unei persoane direct asupra altei persoane, iar prin acțiunea de față se dorește un regres pentru un delict civil al altei persoane față de un terț, iar răspunderea reclamantei față de victimă rezultă din raporturile de prepușenie dintre făptuitor și prepus. Pârâtul a invocat dispozițiile art. 1082-1083 C.civ., ca motiv de diminuare a prejudiciului față de reclamantă prin aprecierea împrejurărilor create de natură a contribui la vătămarea din culpă a victimei S. I. D.. Astfel, pârâtul a invocat drept motive de caz fortuit determinate de reclamantă, următoarele: prelungirea programului de muncă peste cele 8 ore/zi prevăzute de lege și contractul de muncă, accidentul rutier producându-se la orele 17:30 în București, după ce a preluat angajații comitentului din Ploiești; punerea la dispoziție a unui autocar care nu era dotat corespunzător nici cu cauciucuri, nici cu sistem de frânare care să împiedice producerea accidentului.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 94-102).
La data de 11.05.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat și detaliat aspectele invocate în cererea introductivă. Totodată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1000 alin. 3 și 1108 pct. 3 C.civ. și a arătat că în hotărârea penală de condamnare a pârâtului s-a reținut culpa exclusivă a pârâtului și lipsa oricărei culpe a comitentului în producerea accidentului, astfel că acest aspect nu poate fi repus în discuție în cadrul acțiunii în regres, în caz contrar încălcându-se principiului autorității de lucru judecat a hotărârii penale definitive, prin care s-au stabilit faptele, persoanele care le-au săvârșit și vinovăția acestora.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 158/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 34/A/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, definitivă prin decizia penală nr. 682/24.03.2011 de Curtea de Apel București, a fost condamnat pârâtul Ș. I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în baza art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., respectiv art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., la pedeapsa totală de 1 an închisoare cu suspendare. Totodată, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . SA, în limita plafonului prevăzut de Ordinul CSA nr. 3108/2014 (_ lei/persoană) și inculpatul Ș. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente . ceea ce depășește acest plafon, la plata către partea civilă S. I. D. a următoarelor sume:_,46 lei și 45 Euro, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune materiale și_ lei, cu titlu de daune morale, plus dobânda legală aferentă acestor sume de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea acestora;_,7 lei și 505,69 Euro, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței penale sus-menționate, s-a reținut următoarea situație de fapt: „În data 29.06.2006, în jurul orelor 17.45 autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, condus de D. M., se deplasa pe șoseaua Kiseleff în sensul de mers dinspre Arcul de Triumf spre Piața V. fiind urmat de autocarul marca M. cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul Ș. I.. Autoturismele se deplasau pe banda I de mers, circulația desfășurându-se în condiții normale, pe suprafața carosabilă existând marcaje longitudinale pentru delimitarea benzilor de deplasare, intersecția cu . fiind dirijată prin indicatoare rutiere „Cedează trecerea” și „Drum cu prioritate” și cu semafoare electrice aflate în stare de funcționare.
Înainte de a ajunge în intersecția cu ., deși semaforul arăta culoarea verde, conducătorul autoturismului marca VW Golf a frânat brusc, întrucât a văzut ambulanța marca F. cu nr. de înmatriculare_ ce se deplasa pe . dinspre . . funcțiune semnalele luminoase și acustice. Deoarece se deplasa cu o viteză de aproximativ 60-70 km/h și nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul din față, autocarul marca M. condus de inculpatul Ș. I. a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf, lovindu-l pe acesta în partea dreaptă spate, după care, același autocar a fost proiectat intrând în coliziune cu ambulanța marca F. cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată D. D., ce circula pe banda a II a străzii Arh. I. M., către .> Ca urmare a impactului părțile vătămate D. D., S. (fostă V.) I. D. și Burichi F. ce se aflau în ambulanță, au suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale după cum urmează: D. D. – 55 de zile de îngrijiri medicale; S. (fostă V.) I. D. – 70-80 de zile de îngrijiri medicale; Burichi F.- 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Ambulanța se deplasa la momentul accidentului spre zona . în prealabil chemată pentru a interveni într-o urgență de gradul 0, iar conducătorul acesteia, partea vătămată D. D. nu a favorizat în niciun fel producerea accidentului.”
Tot în cuprinsul sentinței penale sus-menționate, s-a reținut că în momentul producerii accidentului, inculpatul se afla în executarea sarcinii de serviciu ce îi fusese încredințată de angajatorul . angajați ai părții responsabile civilmente de la Ploiești la București. În privința laturii subiective, instanța penală a reținut culpa cu prevedere ca formă și modalitate a vinovăției pârâtului, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, pârâtul putând evita primul accident, dacă ar fi dat dovadă de mai multă atenție în timpul conducerii și dacă ar fi păstrat o distanță mai mare față de autoturismul ce rula în fața sa.
Instanța mai reține că în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 158/16.02.2010, partea civilă S. I. D. a demarat executarea silită a reclamantei ., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 2258/2011 al B. D. G., L. G. și M. P.. În acest a fost emis procesul-verbal de cheltuieli de executare din 09.12.2011 (f. 9) prin care au fost stabilite cheltuieli de executare de 3599,69 lei, care s-au adăugat la debitul de_,75 lei, rezultând o sumă totală de executat de_,44 lei. La data de 11.01.2012 executorul judecătoresc a emis adresa de poprire către terțul poprit RBS Bank Romania SA pentru suma totală de_,44 lei (f. 8), iar la data de 31.01.2012 contul bancar al reclamantei a fost executat silit pentru suma de_,44 lei, conform extrasului de cont de la fila 7 din dosar.
În ceea ce privește dispozițiile legale în raport de care se analizează temeinicia prezentei cereri, instanța reține că este aplicabil, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Codul Civil de la 1864, având în vedere data încheierii producerii accidentului rutier, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil. În același timp, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, în speță este aplicabil Noul Cod de Procedură Civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, cererea fiind introdusă după data de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
În conformitate cu temeiul de drept indicat de reclamant, art. 998-999 C.civ. 1864, „orice faptă a omului, care cauzează, altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-1 repara", omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, astfel că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane fizice sau juridice pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției celui căruia i se impută fapta ilicită, existența unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, art. 1000 alin. 3 C.civ. 1864 reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, text în baza căruia reclamanta, în calitate de angajator al pârâtului, a fost obligată în solidar cu pârâtul la plata despăgubirilor de depășesc plafonul valoric suportat de asigurătorul de răspundere civilă, prin sentința penală sus-menționată.
Întrucât răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este o formă de răspundere pentru fapta altuia, al cărei scop este protejarea victimei, este justificată recunoașterea dreptului de regres al comitentului ce a plătit despăgubirile împotriva prepusului, acesta fiind ținut să suporte, în cele din urmă, consecințele faptei sale ilicite, conform art. 998-999 C.civ. Prin urmare, plătind despăgubirea către victimă, comitentul se subrogă în drepturile și acțiunile acesteia, conform art. 1108 pct. 3 C.civ.
În speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, conform art. 998-999 C.civ., astfel cum acestea au fost reținute prin sentința penală nr. 158/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 34/A/14.01.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, definitivă, respectiv: a) s-a săvârșit o fapta ilicită de către pârât, constând în nerespectarea prevederilor în materia circulației pe drumurile publice; b) s-a produs un prejudiciu reprezentat de despăgubirile materiale și morale, precum și cheltuielile de judecată acordate părții civile S. I. D.; c) s-a stabilit vinovăția pârâtului, sub forma culpei cu prevedere; d) existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Instanța constată că prin hotărârile menționate anterior răspunderea reclamantei . în solidar cu pârâtul Ș. I. a fost reținută pentru sumele ce depășeau plafonul valoric de_ lei, în temeiul art. 1000 alin. 3 C.civ., ca răspundere a comitentului pentru fapta prepusului. Întrucât reclamanta a plătit către partea civilă S. I. D. sumele stabilite prin sentința penală – titlu executoriu, ea este îndreptățită să obțină de la pârât atât aceste sume, cât și cheltuielile de executare silită achitate de partea civilă în dosarul de executare pornit împotriva reclamantei.
Astfel, instanța reține că în speță sunt îndeplinite condițiile subrogației personale prevăzute de art. 1108 pct. 3 C.civ., conform căruia subrogația se face de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o stinge. Așadar, prin plata sumelor datorate împreună cu pârâtul în baza sentinței penale către creditorul S. I. D., reclamanta este considerată subrogată în drepturile părții civile S. I. D., fiind îndreptățită să își recupereze prejudiciul de la pârâtul Ș. I..
Cât privește întinderea prejudiciului, comitentul este îndreptățit să recupereze integral de la prepusul său, autor al faptei ilicite culpabile despăgubirea plătită, acesta fiind obligat în cele din urmă să suporte singur repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa. În speță, reclamanta este îndreptățită să recupereze de la pârât suma totală de_,44 lei, pentru care a fost executată silit cu de către partea civilă S. I. D. (f. 7-9), sumă compusă din_,75 lei debit și 3599,69 lei. Susținerile pârâtului în sensul că debitul ce ar rămas de plătit din sentința penală și care depășea plafonul valoric acoperit de asigurătorul RCA ar fi de aproximativ_ lei, în loc de_,75 lei, nu pot fi avute în vedere de către instanță, întrucât pârâtul omite să ia în calcul că prin sentința penală a fost obligat și la plata dobânzii legale aferentă daunelor morale și materiale, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea acestora. De asemenea, susținerile pârâtului în sensul că nu ar datora reclamantei și cheltuielile de executare, întrucât reclamanta avea posibilitatea să achite debitul anterior declanșării executării silite, nu pot fi avute în vedere de către instanță, întrucât echivalează cu invocarea propriei culpe de către pârât, care era obligat în solidar cu reclamanta să plătească diferența de despăgubiri ce depășea plafonul valoric de_ lei, astfel că executarea silită a reclamantei a fost determinată și de neîndeplinirea de bunăvoie de către pârât a obligației sale. Totodată, instanța nu poate reține susținerile pârâtului în sensul că reclamanta nu a contestat actele de executare, modul de calcul al creanței și al cheltuielilor de executare, întrucât reclamanta avea doar posibilitatea, nu și obligația, de a formula contestație la executare, posibilitate de care nu a înțeles să uzeze, iar acest aspect nu poate imputat reclamantei, din moment ce nu se poate afirma existența unei executări silite vădit nelegale, nici în privința actelor de executare și nici a cuantumului creanței și cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește invocarea de către pârât a așa-ziselor motive de caz fortuit determinate de reclamantă (prelungirea programului de muncă peste 8 ore/zi și punerea la dispoziție a unui autocar care nu era dotat corespunzător cu cauciucuri și sistem de frânare), instanța reține că acestea se încadrează în situația de fapt care a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința penală sus-menționată, iar pârâtul avea posibilitatea să invoce toate aceste aspect în fața instanței penale, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate prezentau relevanță și cu privire la latura penală a faptei. În acest sens, instanța învederează dispozițiile art. 22 alin. 1 C.proc.pen., potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. În subsidiar, instanța reține că prin probele administrate în prezenta cauză, pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că la producerea accidentului ar fi contribuit și faptele reclamantei, în modalitatea invocată de pârât.
Susținerile formulate de pârât prin concluziile scrise referitoare la incidența prescripției extinctive nu sunt întemeiate întrucât în speță dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data executării silite a acesteia pentru suma de_,44 lei, respectiv 31.01.2012, fiind fără relevanță data întocmirii procesului-verbal de cheltuieli de executare sau data rămânerii definitive a sentinței penale. Așadar, acțiunea reclamantei a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data executării silite a reclamantei pentru suma a cărei restituire o solicită de la pârât.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,44 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.p.civ. instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, conform precizării de la termenul din 02.07.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în sector 1, București, .), nr. 22 în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., cu domiciliul în sector 4, București, ., ., . având ca obiect acțiune în regres.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,44 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. R. N.
Red. M.B./Dact. M.B. și R.N./4 ex./2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7109/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Hotărâre din 23-06-2014, Judecătoria... → |
|---|
