Pretenţii. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 15359/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N. M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA și cu intervenientul forțat M. I. R., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 16.12.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta regia A. de Transport București a chemat în judecată pe pârâta . Reasigurare SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de_,21 lei cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs de M. I. R. în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ asigurat pentru cazurile de răspundere civilă la societatea pârâtă și a sumei de 706,36 lei, cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat citarea în cauză și a lui M. I. R. în calitate de intervenient forțat.
În motivare reclamanta a precizat că intervenientul a lovit un stâlp de susținere a rețelei de contact a troleibuzelor, distrugându-l, în data de 19.09.2012, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, vinovăția acestuia în producerea accidentului rezultând din ordonanța emisă la data de 26.02.2015 în dosarul nr._/P/2012 instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria sector 4 București. Reclamanta a mai precizat că prejudiciul ce i-a fost cauzat are o valoare de_,21 lei, compus din 3240,96 lei, contravaloarea intervenției/reparațiilor efectuate pentru remedierea avariei și 8786,25 lei, costurile de înlocuire a stâlpului avariat. Reclamanta a mai precizat că pârâta are obligația de a repara acest prejudiciu întrucât autoturismul condus de intervenient era asigurat pentru cazurile de răspundere civilă la societatea pârâtă. De asemenea, a precizat că cererea de acordare a despăgubirilor a fost depusă la data de 10.01.2013 astfel încât pârâta trebuia să definitiveze investigația până la 10.04.2013 și în cel mult 10 zile, respectiv până la 24.04.2013, trebuia să achite despăgubirea. Reclamanta a mai susținut că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe intervenient.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1357 Cod Civil, art. 113 pct. 9, art. 453 C.p.c, Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011 iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților iar în susținerea cererii a depus copiile mai multor înscrisuri printre care ordonanța de renunțare la urmărirea penală, cererea de despăgubire, un deviz, o adresă emisă de Serviciul Accidente și Cercetări Penale din cadrul DGPMB.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând că dosarul de daună deschis ca urmare a înregistrării cererii pentru despăgubiri formulată de reclamantă nu a putut fi soluționat deoarece reclamanta nu a răspuns solicitării de a completa dosarul cu fișa mijlocului fix. Pârâta a mai susținut că, potrivit art. 26 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA în cel mult 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.pc, Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011.
Intervenientul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să fie respinse apărările formulate de pârâtă. În motivare a recunoscut că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în data de 19.09.2012 și că a lovit un stâlp de susținere a rețelei de contact a troleibuzelor dar a susținut că stâlpul respectiv nu a fost distrus ci doar deteriorat. Intervenientul a mai susținut că suma solicitată de reclamantă este exagerat de mare.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA nr. 14/2011.
Reclamanta a depus, de asemenea, răspuns la întâmpinare prin care a învederat că pârâta avea obligația fie să îi trimită o ofertă de despăgubire, fie să îi solicite documente suplimentare până la data de 10.04.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 C.p.c.
La termenul din 9.12.2015 instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisurile de la dosar, considerând-o admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând cererile și înscrisurile de la dosar, instanța reține că, potrivit mărturisirii făcute de intervenient prin răspunsul la întâmpinare, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în data de 19.09.2012 și a lovit un stâlp. Deși în răspunsul la întâmpinare intervenientul a precizat că era vorba despre un stâlp de susținere a rețelei de contact a troleibuzelor, în ordonanța de renunțare la urmărirea penală din 26.02.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._/P/2012 și în adresa nr._/19.09.2012 emisă de DGPMB Serviciul Accidente și cercetări Penale s-a reținut că ar fi fost lovit un stâlp destinat iluminatului public. Deși sarcina probei susținerilor din cererea de chemare în judecată referitoare la deținerea de către RATB a stâlpului avariat revenea reclamantei în conformitate cu art. 249 C.p.c, aceasta nu a depus la dosar niciun înscris care să ateste că stâlpul avariat nu era destinat de fapt iluminatului public sau, deși era destinat iluminatului public, aparținea RATB și deservea și rețeaua de troleibuze.
În consecință, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intervenientului, în cauză nefiind dovedit vreun prejudiciu suferit de reclamantă ca urmare a faptei intervenientului, pârâta nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri către reclamantă în temeiul contractului de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă încheiat cu pârâta pentru autoturismul condus de intervenient.
Conform art. 1357 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare iar conform art. 249 C.p.c. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească afară de cazurile anume prevăzute de lege. Existența unui prejudiciu suferit de cel care pretinde angajarea răspunderii civile delictuale a unei alte persoane este una dintre condițiile esențiale ce reiese din prevederile art. 1357 cod civil iar sarcina probei îndeplinirii acestei condiții revine persoanei care inițiază demersul judiciar conform art. 249 C.p.c.
Din probele administrate în cauza de față reiese că intervenientul a avariat un stâlp în timp ce conducea autoturismul dar nu reiese dacă stâlpul respectiv aparținea, într-adevăr, reclamantei, astfel cum a susținut aceasta prin cerere, pentru a se putea considera că avarierea acelui stâlp a prejudiciat-o pe reclamantă.
Pe de altă parte, conform art. 2223 alin. 1 Cod Civil, în cazul asigurării de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil iar conform art. 2224 alin. 1 Cod Civil, drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Cum în cauza de față din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale a intervenientului față de reclamantă, iar aceasta este una dintre cerințele prevăzute de art. 2223 Cod Civil pentru obligarea asiguratorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în sectorul 1, București, .. 1, J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâta . - REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, județul I., J_, CUI5328123 și cu intervenientul forțat M. I. R., domiciliat în sectorul 4, București, ., ., ., CNP_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de avocatură „M. F.”, în București, sectorul 4, ., .. 2, parter, . obiect pretenții.
Ia act că pârâta și intervenientul nu au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 16.12.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S., Gref. E.C.B./2015/6 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
