Evacuare. Sentința nr. 3655/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3655/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3655/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. Nr. 3655/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta D. E. și pe pârâtul J. G., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării in mod succesiv la datele de 30.04., 07.05. și 14.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2013, sub nr._, reclamanta D. E. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul J. G., rezilierea contractului de închiriere sub semnătură privată încheiat de părțile in litigiu la data de 31.07.2012, începând cu data introducerii acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 2703 lei (reprezentând: 200 lei chirie restantă luna ianuarie 2013, 1000 lei chirie luna februarie 2013, 1121,25 lei consum gaze, 214,79 lei consum energie electrică, 122,10 lei consum apă și 45 lei factură TV, la care se adaugă toate debitele ce urmează a fi facturate pentru luna februarie 2013), obligarea pârâtului la plata de daune interes pentru sumele reprezentând chiriile și facturile la utilități menționate in contract,neachitate la data plecării și evacuarea pârâtului din proprietatea personală a reclamantei situată in București, sector 5, ..
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, in esență, că a încheiat cu pârâtul la data de 31.07.2012, un contract de locațiune pe durată nedeterminată a imobilului indicat in petitul cererii.
La scurt timp de la încheierea contractului pârâtul a început să nu mai plătească la timp întreținerea și facturile la utilități.
Deși s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, pârâtul nu a răspuns acestor demersuri.
In drept, au fost invocate disp. art. 1516, 1518 alin. 1, 1530, 1531, 1532, 1533, 1547, 1548, 1549, 1554 alin. 3, 1831 și art. 1832 Cod civil.
In susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, in fotocopii: contractul de închiriere, facturi fiscale.
La data de 20.09.2013, prin serviciul registratură, partea reclamantă a depus o cerere modificatoare, prin care a arătat că pârâtul a părăsit imobilul închiriat la data de 15.03.2013, precum și faptul că înțelege să majoreze cuantumul debitului la suma de 5206,39 lei reprezentând contravaloare chirie, consum gaze, consum energie electrică și factură TV. A mai arătat că în contextul în care pârâtul a părăsit imobilul îmțelege să renunțe la capetele de cerere privind evacuarea și obligarea la plata de daune interese.
Cererea nu a fost motivată in drept.
La data de 24.10.2013, prin același serviciul, reclamanta a formulat o nouă cerere modificatoare prin care a arătat că debitul total pretins prin acțiunea de față se ridică la suma de 3818,19 lei, la care se adaugă onorariul de avocat in cuantum de 1000 lei. A precizat pârâta că debitul în cuantum de 3818,19 lei este compus din contravaloarea chiriei restante în cuantum de 1700 lei și reprezentând contravaloare utilități( 1387,01 lei – gaze, 430,29 lei lumină, 250 lei apă și 51,09 lei antenă cablu).
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma de 328,32 lei conform chitanței de la fila 11.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat in prezenta cauză proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de închiriere din data de 31.07.2012 (f.3-4) reclamanta s-a obligat să asigure pârâtului folosința imobilului situat în București, sector 5, . A, cel din urmă obligându-se să achite chiria lunară de 1.000 lei, precum și să achite consumul de curent electric, gaze și antenă cablu. S-a mai stabilit că pârâtul are obligația de a achita chiria în avans, urmând a plăti chiria până la data de 30 a lunii pentru luna următoare.
Contractul de închiriere a fost încheiat pe perioadă nedeterminată. Din coroborare susținerilor reclamantei cu faptul neprezentării pârâtului la interogatoriu, instanța reține că pârâtul a eliberat voluntar imobilul la data de 15.03.2013.
În ceea ce privește suma de 1700 lei solicitată de către reclamantă cu titlu de chirie aferentă lunilor ianuarie 2013 (200 lei), februarie 2013 (1000 lei) și martie 2013 (500 lei), instanța reține că principala obligație născută în patrimoniul pârâtului, prin asumarea contractului încheiat cu reclamanta, era aceea de plată a chiriei convenite pentru folosința imobilului ce forma obiectul material al contractului.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. Cât timp reclamanta a făcut dovada că pârâtul și-a asumat obligația de a plăti o chirie lunară de 1000 lei iar pârâtul nu a făcut dovada executării acestei obligații sau dovada stingerii ei printr-un mod admis de lege, instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de a plăti chiria aferentă lunilor ianuarie-martie 2013.
Mai mult, instanța reține că, așa cum reiese din declarația pârâtului de la fila 20, acesta a recunoscut la data de 09.03.2013 că datorează reclamantei suma de 200 lei aferentă chiriei pe luna ianuarie 2013 și că nu a achitat chiria pentru luna februarie și martie 2013.
Prin urmare, în temeiul art. 1796 lit. b C.cv., instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1700 lei cu titlu de chirie restantă ( 200 lei rest chirie ianuarie 2013 + 1000 chirie februarie 2013 + 500 lei chirie datorată pentru ½ din luna martie 2013).
Cu privire la capătul de cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de contravalorii utilităților, instanța consideră că această cerere este întemeiată în parte, din suma totală de 2.118,39 lei pretinsă de reclamantă cu acest titlu pârâtul datorând suma de 1.921,61 lei.
În acest sens, instanța reține că prin contractul de închiriere pârâtului s-a obligat să plătească următoare utilități: curent electric, gaze naturale și servicii audiovizuale. Acestuia îi revine însă obligația de plată a tuturor utilităților consumate deoarece a beneficiat de aceste servicii, fiind un consum propriu iar achitarea lor de către reclamantă dă acesteia dreptul de regres în măsura în care se dovedește faptul plății.
În primul rând, pârâtul datorează suma de 430,29 lei aferentă consumului de curent electric (f.34 și 37) achitată de reclamantă după cum rezultă din chitanțele de la filele 33 și 36. De asemenea, datorează suma de 1.209,25 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate în perioada 02.02._13 potrivit facturii de la fila 24, factură achitată de către reclamantă (f.23). Pârâtul va fi obligat însă să restituie reclamantei doar suma de 40,42 lei din valoare de 177,76 lei a celei de-a doua facturi de gaze achitate de reclamantă (f.29-30) întrucât această factură corespunde consumului de gaz din perioada 02.03._15 iar pârâtul a beneficiat de aceste servicii doar până la data de 15.03.2015, dată la care, după cum susține chiar reclamanta, acesta a părăsit imobilul.
În privința contravalorii serviciilor audiovizuale, instanța va obliga pe pârât să plătească reclamantei doar suma de 45,65 lei înscrisă în factura de la fila 32, reținând că în ceea ce privește suma de 5.44 lei achitată de reclamantă (f.31), nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost datorată tot pentru perioada în care pârâtul a beneficiat de aceste servicii, deși sarcina acestei probei îi incumba reclamantei conform art. 249 C.pr.cv. În acest sens, se mai reține că adnotările reclamantei de pe chitanțele de plată nu au nicio valoarea probatorie.
În final, în privința debitelor aferente consumului de apă, se are în vedere că nu au nicio forță probantă constatările personale ale reclamantei transpuse sub forma unei declarații (f. 64) și nici celelalte mențiuni olografe ale reclamantei referitoare la consumul de apă întrucât, conform art. 279 C.pr.cv., registrele și hârtiile domestice nu pot face dovada pentru cel care le-a scris, ci doar împotriva autorului lor. Având în vedere însă că pârâtul a recunoscut prin declarația din data de 09.03.2013 că datorează reclamantei suma de 196 lei cu titlu de debit corespunzător consumului de apă (f. 20) și că în cauză nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost plătită, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 196 lei cu titlu de debit corespunzător consumului de apă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului de locațiune încheiat între părți la 31.07.2012 pe perioadă nedeterminată, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1817 C.cv potrivit cărora, atunci când, fără justificare, una dintre părțile contractului de locațiune nu își execută obligațiile născute din contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locațiunea.
Din aceste dispoziții reiese că pentru pronunțarea rezilierii contractului de închiriere, solicitată de reclamantă prin primul capăt al cererii de chemare în judecată, este necesar a se verifica îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o neexecutare, chiar și parțială dar suficient de importantă, a obligației asumate de către cealaltă parte a contractului sinalagmatic; neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului ei.
Reținând atât că pârâtul nu și-a îndeplinit nici până în prezent principala obligație ce-i incumba în baza contractului de închiriere, respectiv obligația de plată a chiriei, cât și că acesta nu și-a executat nici obligațiile de plată a utilităților, având totodată în vedere că potrivit art. 1548 C.cv. culpa acestuia este prezumată prin simplul fapt al neexecutării obligațiilor, instanța constată că se impune rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți la data de 31.07.2012.
Totodată va lua act că, astfel cum s-a arătat de către apărătorul reclamantei în cadrul concluziilor pe fond, reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea modificată formulată de reclamanta D. E. (CNP_), cu domiciliul in București, sector 4, ., ., . pârâtul J. G., citat la următoarele adrese: București, sector 3, ., nr. 13, .. B, . 5, ., București, sector 5, . și com. Răsuceni, ..
Dispune rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți la data de 31.07.2012.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.621,61 lei, din care suma de 1700 lei reprezentând contravaloare chirie, iar suma de 1.921,61 lei reprezentând contravaloare utilități.
Ia act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.I. 02 Iunie 2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5507/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7027/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
