Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3283/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3283/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3283/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - Secția a II-a Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3283
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamantul A. T. D. și pe parata A. Doinița M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta, personal și asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, martorul reclamantului, numitul Z. C., martorul pârâtei, P. O., lipsă fiind martorul R. F. M. și martorul V. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin apărător ales, arată instanței că înțelege să depună la dosar o cerere de modificare a capătului 3 al cererii, în sensul că solicită exercitarea autorității părintești în comun. Totodată, arată că a comunicat cererea modificatoare și părții adverse.
Instanța ia act de modificarea punctului 3 al cererii, în sensul că reclamantul solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către părți.
Reclamantul, prin apărător ales, depune la dosar interogatoriul încuviințat, în vederea administrării pârâtei. Totodată, depune înscrisuri, respectiv adeverință privind veniturile.
Pârâta, prin apărător ales, depune la dosar interogatoriul încuviințat, în vederea administrării reclamantului.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, pârâta comunică numărul de telefon al minorului către reclamant.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că susține capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorului, în sensul că solicită stabilirea locuinței minorului la domiciliul său.
Reclamantul, prin apărător ales, arată că la prezentul termen este prezent martorul Z. C., martorul R. F. M. lipsind. Arată că numita R. F. M. a declarat că a fost influențată, întrucât pârâta s-a prezentat la ea, motiv pentru care nu insistă în audierea acesteia, arătând că renunță la acest martor.
Instanța procedează la audierea martorului reclamantului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța procedează la audierea martorului pârâtei, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin apărător ales, solicită admiterea cererii așa cum a fost modificată. Solicită stabilirea domiciliului minorului la reclamant, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în cotă procentuală de 25%, exercitarea autorității părintești în comun. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii probele administrate in cauză, apreciind că reclamantul beneficiază de condiții optime pentru creșterea minorului. Totodată, solicită instanței să observe veniturile pe care le realizează cele două părți, arătând că la fila 37 există depusă o adeverință privind veniturile pârâtei, în cuantum de 636 lei, spre deosebire de veniturile reclamantului, care depășesc 2000 lei, conform adeverinței depuse la termenul de azi. Arată că din proba cu înscrisuri, rezultă că reclamantul locuiește într-un imobil casă, descrisă în contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, minorul având propria camera, iar casa este mobilată, utilată corespunzător, existând grădină cu un spațiu amenajat pentru joacă, precum și copiii vecinilor, cu care minorul poate să se joace. De asemenea, învederează că reclamantului îi pasă de copil și se ocupă și de problemele gospodărești, întrucât știe să gătească, face curățenie. Nu în ultimul rând, solicită instanței să aibă în vedere că minorul locuiește la pârâtă din anul 2012, astfel că putea să fie influențat de aceasta. Arată că legiuitorul, din moment ce nu a instituit ca o normă imperativă că ascultarea minorului ar reprezenta o ,,probă eliminatorie”, instanța urmează să aibă în vedere celelalte probe administrate în cauză. De asemenea, arată că în adeverința depusă la termenul de azi de reclamant, s-a făcut precizarea că acesta are un program flexibil, care îi permite să se îngrijească de copil. Pentru aceste considerente, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost modificată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin apărător ales, solicită instanței respingerea cererii, arătând că se urmărește interesul superior al minorului. Menționează că din cerere rezultă că reclamantul nu ar știi unde se află minorul, iar pârâta nu este capabilă să îi ofere acestuia condiții optime de creștere și educare. Arată că din probele administrate, nu s-a dovedit existența unor împrejurări de natură să determine pronunțarea unei hotărâri de schimbare a domiciliului minorului la tată, întrucât acesta nu este o minge de ping-pong, și nu se poate schimba domiciliul acestuia fără a-i provoca traume. Arată că afirmația reclamantului, conform căreia nu i s-au permis legături personale cu minorul este nefondată, întrucât acesta a fost în ultimul an în legături constante cu tatăl, existând declarația salariatului Școlii Generale 126 la fila 38 din dosar, din care rezultă că minorul, vinerea, la fiecare două săptămâni, este luat de tatăl său, aspect rezultat și din celelalte probe administrate. Totodată, solicită instanței să observe că, din probele administrate, precum și din referatul de anchetă socială, aflat la fila 59 din dosar, rezultă că pârâta are condiții optime de creștere și educare a copilului. Arată că părțile sunt persoane cu venituri relativ reduse, însă copilul are tot ceea ce este necesar, iar mama, în situația în care reclamantul nu achită pensia de întreținere, achită toate cheltuielile necesare pentru creșterea și întreținerea copilului. Solicită instanței că constate că minorul este un copil educat, îngrijit, și, așa cum s-a arătat, nu are probleme deosebite. Totodată, arată că instanța e chemată să verifice dacă în prezent copilului îi sunt asigurate condițiile optime de creștere și educare, dacă mama îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea grijă de minor și dacă s-au schimbat împrejurările care au dus la pronunțarea hotărârii de stabilire a domiciliului la mamă. De asemenea, solicită instanței să constate că cererea de exercitare a autorității părintești în comun ar fi lipsită de interes, întrucât există deja pronunțată o hotărâre în acest sens. Nu în ultimul rând, învederează că s-a formulat o cerere de stabilire program vizitare minor, însă reclamantul nu a fost de acord cu aceasta. Astfel, solicită instanței să ia act de această cerere și să stabilească un program ce vizitare în acest sens. Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 01.10.2014, sub nr._, reclamantul A. T. D., în contradictoriu cu pârâta A. Doinița M., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei S. 5 București și a Primăriei Dărăști, județul Ilfov, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea domiciliului minorului A. A. Nicușor la domiciliul reclamantului, în București, ., sector 5, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere către minor, în cotă procentuală de 25%, exercitarea autorității părintești asupra minorului A. A. Nicușor, de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 9316/28.11/2011 pronunțată de Judecătoria S. 5 București, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, ca autoritatea părintească asupra minorului A. A. Nicușor, născut la data de 20.10.2004, să fie exercitată de către ambii părinți, iar locuința minorului a fost stabilită la domiciliul bunicilor materni. Pârâta, ignorând principiul interesului superior al copilului, a schimbat domiciliul acestuia de mai multe ori, privându-l pe acesta de legătura cu tatăl său. Totodată, precizează că pârâta locuiește cu concubinul său și cu minorul.
Față de aceste aspecte, reclamantul apreciază că este împiedicat să își exercite autoritatea părintească, pârâta nefiind capabilă să îi asigure minorului condiții optime de creștere și educare, care să îi permită acestuia o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală și socială corespunzătoare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.194-204 C.pr.civ., art. 398, 400,401,403,496,497,499 C.civ., art. 3 din Legea 272/2004, art. 6 din Convenția O., art. 6 din Convenția de la Strasbourg din 2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și proba testimonială, cu interogatoriul pârâtei, anchetă socială.
În data de 05.12.2014, pârâta A. Doinița M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum și conexarea prezentului dosar cu dosarul nr._/302/2014, acesta din urmă având aceleași părți, obiect – majorare pensie de întreținere și stabilire program legături personale.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ., art. 401 și art. 531 alin.1 C.civ.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și proba testimonială și interogatoriul reclamantului.
În data de 29.12.2014, reclamantul A. T. D. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-a depus ancheta socială întocmită de Primăria S. 5 București (fila 59.
La termenul de judecată din data de 30.04.2015, reclamantul a formulat o cerere modificatoare la cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți, termen la care instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că minorul A. A. Nicușor s-a născut din căsătoria părților, la data de născut la data de 20.10.2004.
Prin sentința civilă nr.9316/28.11.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr._, definitivă și irevocabilă, instanța a dispus următoarele: desfacerea căsătoriei încheiată între părțile din prezenta cauză la data de 05.10.2002, prin acordul soților, păstrarea de către pârâta din prezentul dosar a numelui dobândit prin căsătorie, respectiv A., exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea reclamantului din prezentul dosar la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunare în natură.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat modificarea măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 9316/28.11.2011, în sensul de a se dispune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către tată, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Potrivit art. 403 C.Civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Cu privire la autoritatea părintească, instanța are în vedere că reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că la termenul din 30.04.2015 a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de cei doi părinți și având în vedere că prin sentința civilă nr. 9316/28.11.2011 s-a dispus în acest sens, acest capăt de cerere nu va mai fi analizat.
Cu privire la schimbarea locuinței minorului, în raport de prevederile legale enunțate, instanța reține că pentru a se dispune modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, este necesar a exista o justificare temeinică, iar modificarea acestor împrejurări trebuie să fie esențială față de ansamblul circumstanțelor anterioare și să releve, de asemenea, motive puternice care să care demonstreze că menținerea locuinței copilului la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării sale, avându-se în vedere în același timp și principiul interesului superior al minorului, care trebuie să prevaleze în orice decizie îl privește. O modificare a măsurilor cu privire la minor își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele la care locuiește nu-i poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Schimbarea parțială a condițiilor care, în ansamblul lor au determinat stabilirea locuinței la unul dintre părinți nu atrage în mod obligatoriu revenirea asupra măsurii deja dispuse, cât timp subzistă elementele hotărâtoare care au justificat-o și care confirmă necesitatea ca această măsură să fie menținută în chiar interesul copilului.
Potrivit art. 92 alin. 2 C.civ. stabilește că în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând cont de interesul superior al copilului. În același sens sunt și dispozițiile art. 496 alin. 2 C.civ.
În primul rând instanța reține că locuința minorului a fost stabilită la mamă ca urmare a înțelegerii părților și avându-se în vedere că mama prezenta garanții materiale și morale necesare creșterii și educării minorului.
Analizând pe rând susținerile reclamantului referitoare la schimbarea împrejurărilor ce impun schimbarea locuinței minorului la domiciliul tatălui, astfel cum aceste împrejurări de fapt rezultă din materialul probator administrat în cauză instanța constată:
Cu privire la susținerea reclamantului că este împiedicat să-și exercite autoritatea părintească prin faptul că pârâta i-a schimbat domiciliul minorului de mai multe ori, privându-l pe minor de orice legătură cu el, instanța constată că din probele administrate în cauză nu a rezultat că legăturile personale dintre tată și minor ar fi fost îngrădite de pârâtă sau că reclamantul nu ar fi cunoscut unde locuiește minorul, iar faptul că pârâta și-a schimbat de mai multe ori domiciliul nu constituie în sine un motiv pentru a se dispune schimbarea locuinței minorului. De altfel, din data de 30.10.2014 pârâta a dobândit în proprietate un imobil situat în București, .-66, sector 5, unde pârâta și minorul locuiesc încă din august 2014 împreună cu concubinul pârâtei.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că pârâta nu este capabilă să îi asigure minorului condiții optime de creștere și educare, care să îi permită acestuia o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală și socială corespunzătoare, instanța constată în primul rând că acestea sunt aprecieri generale, fără să se precizeze în concret în ce constă această incapacitate. În al doilea rând, instanța are în vedere că prin răspunsurile la interogatoriu reclamantul a recunoscut că mama se ocupă corespunzător de îngrijirea și educația minorului, fapt confirmat și de cei doi martori audiați în cauză, inclusiv de martorul propus de reclamant. Din probele administrate în cauză rezultă că atunci când pârâta este la serviciu minorul este luat de la școală de bunica maternă, în grija căreia rămâne până când pârâta ajunge acasă.
Instanța apreciază că programul de lucru al pârâtei nu îl afectează pe minor, întrucât mama beneficiază de ajutorul bunicii materne. De altfel, și reclamantul are un serviciu și atunci când este în schimbul doi, minorul rămâne în grija unui nepot al reclamantului, așa cum a recunoscut reclamantul la întrebarea nr.14 din interogatoriu.
Nici faptul că minorul merge vara, în vacanță, la bunicii paterni nu este un motiv pentru a dispune schimbarea locuinței minorului, în condițiile în care nu s-a dovedit că aceștia nu ar avea grijă corespunzător de minor, iar faptul că minorul a prezentat de câteva ori urme de mușcături de insecte nu poate fi asimilat cu o îngrijire sau supraveghere necorespunzătoare.
De asemenea, instanța reține că pârâta este în măsură să asigure minorului condiții morale, materiale și de locuit optime, condițiile actuale fiind chiar mai bune decât cele asigurate de pârâtă în anul 2011.Din rapoartele de anchetă socială efectuate la domiciliile ambelor părți, reiese că fiecare dintre acestea dispune de condiții locative corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, în ambele locații copilul beneficiind de o cameră proprie. De asemenea, deși pârâta obține venituri destul de mici, face eforturi pentru a asigura minorului toate cele necesare îngrijirii și educării lui corespunzătoare. Instanța apreciază că nu condițiile materiale deținute de părinți sunt cele ce în mod covârșitor trebuie avute în vedere la luarea unei măsuri privind stabilirea locuinței copilului, faptul că reclamantul are un salariu mai mare decât cel al pârâtei sau că dispune de condiții mai bune de locuit nereprezentând elemente care, de plano, să îl califice mai mult decât pe pârâtă la a asigura o îngrijire și educație mai bună copilului. Instanța are în vedere și faptul că din septembrie 2014 reclamantul nu a mai contribuit la cheltuielile de creștere și educare a minorului, motivând că pârâta nu a respectat programul de vizitare și de faptul că nu are siguranța că sumele de bani plătite ar fi folosite în interesul minorului, ceea ce denotă că reclamantul nu înțelege că această condiționare nu este în interesul copilului.
În opinia instanței, elementele care trebuie avute în vedere cu prioritate sunt vârsta copilului, preocuparea părinților pentru creșterea și educarea copilului, principiul continuității în creștere și educare, precum și condițiile de trai ale părinților, acestea constituind premizele unei creșteri corespunzătoare.
Din analiza probelor administrate în cauză nu a reieșit că mama a expus minorul unor situații nepotrivite, de natură a pune în pericol dezvoltarea acestuia sau că ea sau concubinul ei ar avea un comportament necorespunzător față de minor.
Faptul că au existat unele neînțelegeri cu privire la desfășurarea programului de legături personale, nu este suficient pentru ca instanța să dispună schimbarea locuinței minorului, reclamantul având la îndemână alte căi procesuale pentru stabilirea unui program corespunzător de legături personale cu minorul în cazul în care va mai întâmpina dificultăți în acest sens. Nefiind învestită cu o astfel de cerere, instanța nu poate stabili din oficiu un program de legături personale între reclamant și minor.
De asemenea, chiar minorul, prin declarația dată în Camera de Consiliu și consemnată în procesul verbal întocmit de instanță la data de 29.04.2015, arată că dorește să locuiască la mama sa, cu care are o relație apropiată, iar atunci când merge în vizită la tatăl său acesta nu prea are timp de el.
Concluzionând, instanța are în vedere că reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor care au determinat măsura stabilirii locuinței la domiciliul mamei. De asemenea, instanța reține că pârâta asigură minorului condiții morale, materiale și de locuit corespunzătoare și nu se impune stabilirea locuinței minorului, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea privind modificarea măsurii referitoare la locuința minorului. Ca urmare a acestei soluții va respinge și cererea privind obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, având în vedere că acesta își va aduce contribuția la creșterea și educarea copilului prin asigurarea locuinței, a celor necesare traiului de zi cu zi, în natură, în sensul art. 530 alin. 1 C.civ.
Va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul A. T. D., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta A. D. M., CNP_, cu domiciliul în București, .-66, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 3357/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3284/2015. Judecătoria... → |
|---|
