Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3198/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3198/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 3198/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3198
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și pe intimații R. I. și R. F., având ca obiecte: contestație la executare și suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații R. I. și R. F. prin apărător, lipsă fiind contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost comunicate actele efectuate în dosarul de executare nr. 1022/E/2014 al B. O., Haja și G..
Instanța, verificându-și competența din oficiu, conform disp. art.131 alin.1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța apreciază că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator nu este o excepție procesuală în sensul disp. art. 245 C., ci o apărare de fond ce va fi analizată cu ocazia soluționării acțiunii în fond.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Intimații, prin apărător, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 C. rap. la art. 255 C., o încuviințează.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 C., declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimații, prin apărător, solicită instanței respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, având în vedere că sunt în cadrul unei recunoașteri exprese a actului dedus judecății, respectiv a actului de executare, prin adresa nr._/09.10.2014, prin care contestatoarea precizează că va consemna suma de_,77 lei, pe măsura creări de disponibilități. În ceea ce privește cheltuielile, precizează că vor fi solicitate pe cale separată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C., declară închisă dezbaterea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 16.10.2014, sub nr._, contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat, în contradictoriu cu intimații R. I. și R. F., contestație împotriva actelor de executare silita emise de B. Asociați “O., Haja și G.” în dosarul de executare nr.1022/E/2014.
În motivare, s-a arătat că, la data de 3.10.2014, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a primit actele de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc Asociați “O., Haja si G.” în dosarul de executare nr.1022/E/2014, creditori fiind R. I. și R. F., solicitând plata sumei de 29.605,76 lei compusă din suma de 25.051,11 lei, reprezentând debit actualizat, suma de 4.554,65 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Contestatorul a apreciat că actele de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc Asociați “O., Haja și G.” în dosarul de executare nr.1022/E/2014 sunt netemeinice și nelegale.
Totodată, contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Astfel, prescripția extinctivă sau liberatorie este un mod de stingere a dreptului material la acțiune, din cauza neexercitării lui înlăuntrul unui anumit interval prevăzut de lege. Deci, daca în termenul de prescripție creditorul nu cheamă în judecată pe debitorul sau pierde dreptul material la acțiune. El nu mai poate cere instanței judecătorești sau unui alt organ de jurisdicție ocrotirea dreptului său. Acțiunea va fi respinsă ca prescrisă. Odată cu dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție și dreptul de a cere executarea silită.
Aceleași considerații care nu permit creditorului să-și exercite dreptul său la acțiune, decât înlăuntrul termenului stabilit de lege, își găsește aplicare și în cazul în care creditorul, după obținerea titlului executoriu, nu manifestă diligența necesară pentru a-l pune în executare. Între prescripția dreptului la acțiune și prescripția dreptului de a cere executarea silită există o distincție netă.
Totodată, s-a solicitat să se constate că sentința civilă nr. 177/10.02.2010 a fost pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._/3/2008 la data de 10.02.2010, devenind definitivă prin decizia civilă nr.1A/6.01.2011 a Curții de Apel București Secția a IX a civilă, în consecință, la acest moment dreptul de a de a cere executarea silită este prescris.
Invocându-se disp. art. 2.517 C. civil, art. 201 din Legea nr. 71/2011, art. 6 din Decretul nr. 167/1958, art. 376 C. din 1865, s-a arătat că rezultă fără echivoc că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 177/10.02.2010 a început să curgă de la data când aceasta a devenit definitivă și anume 6.01.2011 și s-a împlinit la 06.01.2014. Totodată, s-a arătat că dispoziții similare se regăsesc și în disp. art. 632, art. 633 și 705 C..
Astfel, dreptul de a cere executarea silită a dispozitivul sentinței civile nr. 177/10.02.2010 este prescris, având în vedere că aceasta a devenit definitivă la data de 6.01.2011. În acest sens, s-a învederat că părțile creditoare s-au adresat contestatorului prin adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.6260/21.01.2014, completată prin adresa înregistrată la DGRFPB sub nr._/13.03.2014, prin care se solicita punerea în executare a sentinței civile nr. 177/2010 pronunțate de Tribunalul București și a sentinței civile nr. 893/2012 pronunțate de Tribunalul București.
Prin adresa nr_ /j/20.03.2014 s-a comunicat creditorilor faptul că pentru sentința civilă nr. 177/10.02.2010, față de data depunerii cererii, respectiv 21.01.2014, a intervenit prescripția. Mai mult, cererea de executare silită a fost formulată conform actelor de executare la data de 27.08.2014, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și, drept consecință, să se admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În al doilea rând, contestatorul a contestat suma de 4.554,65 lei reprezentând onorariu executor stabilită în dosarul de executare nr.1022/E/2014. Astfel, s-a solicitat a se constata că această sumă depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, raportat la debitul în cuantum de 25.051,11 lei și mai mult decât atât, s-a apreciat că acest onorariu este vădit disproporționat, nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitatea și valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru actele de executare îndeplinite, respectiv somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prin aceasta încălcându-se principiul echitații, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate.
Pe cale de consecință, contestatorul a apreciat că stabilirea onorariului executorului judecătoresc fără raportate la activitatea efectiv prestată de către acesta este nelegală.
În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, în sensul anulării în tot a actelor de executare emise în dosarul de executare nr.1022/E/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc Asociați “O., Haja și G.”.
Totodată, în temeiul art. 718 alin. 1 C., s-a solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În susținerea acestei cereri, s-a arătat că prin continuarea executării silite, instituția contestatoare este grav prejudiciată, atâta vreme cât în cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În drept, au fost invocate disp. art. 622 și următoarele, art. 714 pct. 1 si 4 C., art. 2.517 C. civil, Decretul nr.167/1958privind prescripția extinctivă.
În temeiul art. 223 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
La data de 20.10.2014, contestatorul a formulat cerere de suspendare provizorie a executării, cerere ce a fost respins prin încheierea de ședință pronunțată la data de 21.10.2014.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 22.12.2014, intimații au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulate împotriva actelor de executare silită emise de B. „O., Haja și G." în dosarul de executare silită nr. 1022/E/2014.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 177/10.02.2010, Tribunalul București a admis în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cererea intimaților privind obligarea la plata sumei de 2.556,94 lei, reprezentând prețul achitat pentru imobilul situat în București, ., corp A, demisol, ., sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele inflației, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primar General și ., respingând acțiunea formulată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe capătul doi de cerere, a respins formulată în contradictoriu cu acest pârât având ca obiect plata diferenței de preț și sporul de valoare adus imobilului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea având ca obiect plata diferenței dintre valoarea de circulație a imobilului și sumele solicitate prin capetele de cerere anterioare, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul București prin Primar General, ca lipsită de obiect, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
În urma apelurilor declarate, Curtea de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 1A/06.01.2011, a respins ca nefondat apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, admițând apelul intimaților, fiind desființată în parte sentința apelată (sentința civilă nr. 177/10.02.2010), cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului București.
Prin decizia civilă nr. 8506/02.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă a fost respins recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1A/06.01.2011, fiind menținute dispozițiile acestei din urmă decizii ca legale și temeinice, drept urmare cauza fiind trimisă pentru rejudecare la prima instanță, respectiv la Tribunalul București.
Rejudecând cauza cu privire la sporul de valoare adus imobilul, Tribunalul București Secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 893/20.04.2012 a obligat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să achite intimaților suma de 23.146 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu. Apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a fost respins de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 448A/05.12.2013. Împotriva acestei decizii, a fost declarat, de către contestator, recurs, însă acesta a fost respins prin decizia civilă nr. 4780/24.10.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Un prim aspect ce s-a solicitat a se avea în vedere este faptul că, prin adresa nr._/09.10.2014, emisă de către contestator către B. O., Haja și G., Ministerul Finanțelor Publice a adus la cunoștință executorului judecătoresc că va proceda la consemnarea sumei de 29.605,76 lei pe măsura creării de disponibil, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011. Acest act, intimații au apreciat că nu reprezintă decât o recunoaștere și însușire fără echivoc a actului de executare de către contestator, fapt ce golește de conținut contestația ce formează obiectul cauzei de fată.
De asemenea, s-a mai solicitat a se avea în vedere că instituția contestatoare a executat parțial, de bunăvoie, obligația stabilită în sarcina sa de instanțele de judecată, în sensul că a achitat deja suma de_ lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri.
Pentru aceste motive, s-a solicitat să se constate lipsa de obiect a contestației la executare, solicitându-se în principal respingerea acesteia ca atare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator, intimații au solicitat respingerea acesteia pentru următoarele considerente:
Hotărârile pronunțate în apel cu trimitere spre rejudecare, cum este cazul sentinței civile nr. 177/10.02.2010, potrivit art. 297 alin. 1 C. din 1865, deși au caracter definitiv în senul art. 377 alin. 1 pct. 3 C. din 1865 nu sunt susceptibile a fi puse în executare silită, deoarece hotărârea atacată este desființată de instanța de apel care trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pe de altă parte, s-a solicitat să se constate că, în conformitate cu disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul intimaților de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 177/10.02.2010 s-a născut la momentul rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, adică cel mai devreme la momentul soluționării recursului în primul ciclu procesual, respectiv la data de 02.12.2011, data pronunțării deciziei civile nr. 8506/02.12.2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția civilă.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere că prin decizia nr. 2446/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "executarea silită nu începe să curgă la data la care hotărârea a rămas definitivă, ci abia la data la care hotărârea rămâne irevocabilă.
Totodată, intimații au arătat că Judecătoria Sectorului 5 București, prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/302/2014, a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1022/E/2014 al B. O., Haja și G., ca urmare a analizării inclusiv a aspectului prescrierii sau nu a dreptului intimaților de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 177/10.02.2010 a Tribunalului București.
Având în vedere toate aceste aspecte, intimații au solicitat respingerea contestației la executare în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar, ca urmare a respingerii excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 177/10.02.2010, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.
În temeiul art. 223 alin. 3 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța le-a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosar două extrase de pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție și fotocopii de pe următoarele înscrisuri: acte efectuate în dosarul de executare nr. 1022E/2014 al B. O., Haja și G.; adresa nr._/J/20.03.2014 și adresa nr._/09.10.2014 emise de contestator; încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2014, în dosarul nr._/302/2014; decizia nr. 2446/2008, pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția comercială; decizia civilă nr. 448A/05.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie; sentința civilă nr. 893/20.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă; decizia civilă nr. 1A/06.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală; sentința civilă nr. 177/10.02.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă; notificarea adresată de intimați contestatorului.
La solicitarea instanței, au fost comunicate copii certificate de pe actele dosarului de executare nr. 1022E/2014 al B. „O., Haja și G.”.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 177/10.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, s-a dispus, printre altele, obligarea contestatorului să le plătească intimaților suma de 2.556,94 lei reprezentând prețul achitat pentru apartamentul nr. 1 situat în București, ., corp A, demisol, sectorul 1, actualizată cu indicele de inflație confom dispozițiilor art. 50.3 din HG nr. 250/2007.
Prin decizia civilă nr. 1A/06.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a desființat în parte sentința anterior menționată și a fost trimis la tribunal spre rejudecare capătul de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, celelalte dispoziții ale sentinței fiind păstrate.
Prin decizia civilă nr. 8506/02.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, a fost respins recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei curții de apel.
Prin cererea înregistrată la B. „O., Haja și G.”, la data de 27.08.2014, intimații au solicitat punerea în executare silită a sentinței civile mai sus menționate, fiind format dosarul de executare nr. 1022E/2014.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 09.09.2014, în dosarul nr._/302/2014, a fost încuviințată executarea silită inițiată de intimați.
La data de 01.10.2014, executorul judecătoresc G. I. E. a emis două încheieri, astfel: printr-o încheiere a fost actualizată creanța intimaților, în raport cu indicele de inflație, rezultând suma de 25.051,11 lei, iar prin cealaltă încheiere au fost stabilite cheltuielile de executare la valoarea de 4.554,65 lei.
Prin somația mobiliară emisă de executorul judecătoresc G. I. E. la data de 02.10.2014, contestatorul a fost somat ca în termen de o zi de la primirea somației să le achite intimaților sumele indicate anterior.
Prin adresa emisă de executorul judecătoresc G. I. E. la data de 07.10.2014, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor deschise de către contestator la terții popriți Trezoreria Sectorului 5 și Trezoreria Municipiului București, până la concurența sumei de 29.605,76 lei.
Analizând argumentele contestatorului privind nelegalitatea procedurii de executare silită, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, dispozițiile acestuia se aplică proceselor și executărilor silite începute după ..
Potrivit art. 25 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, „[…] executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”, iar potrivit art. 622 alin. 2 din același cod, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Așadar, dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură de executare silită sunt cele ale noului Cod de procedură civilă în forma existentă la momentul sesizării organului de executare.
Potrivit art. 710 C. proc. civ., dispozițiile referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silită se completează cu dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivă.
Or, potrivit art. 6 alin. 4 C. civ., prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Instanța mai reține că, în conformitate cu disp. art. 376 alin. 1 și 377 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ. 1865, dreptul de creanță recunoscut intimaților a dobândit forță executorie la data când sentința civilă nr. 177/10.02.2010 a devenit definitivă sub acest aspect, respectiv la data pronunțării deciziei civile nr. 1A/06.01.2011.
Prin urmare, deși din punct de vedere procedural executarea silită este efectuată de executor potrivit normelor noului Cod de procedură civilă, în privința dreptului de a cere executarea silită se aplică prevederile Codului de procedură civilă din 1865, întrucât acestea erau în vigoare la momentul rămânerii definitive a sentinței ce constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 405 alin. 1 teza I C. proc. civ. 1865, „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
Instanța constată că intimații au sesizat organul de executare după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Or, din momentul împlinirii termenului de prescripție nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu.
Contrar susținerii intimaților, instanța precizează că în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, o procedură necontencioasă ce se judecă fără citarea părților, nu se poate analiza prescrierea dreptului de a cere executarea silită întrucât s-ar încălca principiul contradictorialității și dreptul la apărare al părților care trebuie să aibă posibilitatea să pună concluzii cu privire la acestă împrejurare și la eventuale cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripției. Verficarea acestor aspecte nu se poate realiza în procedura încuviințării executării silite, prilej cu care instanța nu efectuează decât un control formal al existenței și legalității titlului executoriu.
Față de considerentele ce preced, văzând și disp. art. 719 alin. 1 C. proc. civ., instanța va admite contestația la executare și va anula actele de executare efectuate împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 1022/E/2014 al B.E.J.A. „O., Haja și G.”, nemaifiind necesar să analizeze criticile aduse de contestator onorariului executorului judecătoresc.
Totodată, având în vedere că la acest termen urmează a fi soluționată contestația la executare, instanța, în temeiul art. 718 alin. 1 C. proc. civ., va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimații R. I. și R. F., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA D. și R., în București, ., ., sector 3.
Anulează actele de executare efectuate împotriva contestatorului în dosarul de executare nr. 1022/E/2014 al B.E.J.A. „O., Haja și G.”.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Executorie.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 8441/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7083/2015. Judecătoria... → |
|---|
