Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 10862/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU 21.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . contradictoriu cu pârâta D. C..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 8.12.2014, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . cu pârâta D. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.385,83 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că pârâta deține în proprietate apartamentul nr. 112, situat în imobilul administrat de reclamantă, iar în calitate de proprietar și de beneficiar al utilităților aferente avea obligația de a plăti contravaloarea acestora. Reclamanta a arătat însă că pârâta a refuzat să plătească în totalitate sumele datorate cu titlu de întreținere, deși debitul datorat i-a fost adus la cunoștință. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007 în temeiul căruia termenul de plata a contribuțiilor lunare este de maxim 20 de zile de la data afișării acestora. Totodată, a precizat că în situația în care unul din proprietari nu achită în termen contribuțiile lunare de întreținere aferente apartamentului său, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție acel proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Astfel, față de refuzul pârâtei de a plăti cotele de întreținere restante precum și față de faptul că din cauza restanțierilor proprietarii de bună credința pot fi lipsiți de utilitățile zilnice, reclamanta a solicitat instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: fișă client, proces verbal din 21.04.2012 și din 26.04.2012, proces verbal din 25.05.2012, liste de plată perioada iunie 2013 – octombrie 2014.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.01.2015, pârâta a solicitat instanței să respingă cererea formulată de reclamantă în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al asociației, față de faptul că mandatul președintelui nu mai era în termen valabil. În acest sens, a învederat instanței faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către reclamantă trei procese-verbale vechi, respectiv cele din 21.04.2012 privind numirea președintelui V. C., din 26.08.2013 pentru justificarea fondului de reparații, fără nici o mențiune cu privire la reconfirmarea funcției președintelui sau prelungirea mandatului acestuia și din 25.05.2012 pentru justificarea penalităților procentuale de 0,2%. În aceste condiții, reclamanta a apreciat că nu s-a făcut dovada mandatului valabil al președintelui în sensul duratei, din 2012 și până în prezent, astfel cum prevăd dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. În acest sens a mai menționat că s-a stipulat expres că responsabilitatea cu privire la neconvocarea a cel puțin unei adunări generale a proprietarilor aparține membrilor comitetului executiv, inclusiv președintelui și se sancționează conform art.56 din aceeași lege, cu amenda de la 500 lei la 3.000 lei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea astfel cum a fost formulată de către reclamantă, în această procedură simplificată, întrucât a considerat că pretențiile reclamantei sunt eronate și abuzive. Totodată, cu privire la admisibilitatea probelor, pârâta a considerat că, dacă în procedura de drept comun, sunt admisibile orice probe, în condițiile generale prevăzute de art. 255 NCPC, în procedura specială se face referire doar la înscrisuri, putând fi încuviințate alte probe doar dacă administrarea acestora nu necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale, astfel cum prevede art. 1029 alin. 9 NCPC.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, a arătat că reglementarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă ridică o . probleme de interpretare, începând chiar cu domeniul de aplicare, cu consecințe asupra intereselor justițiabililor care vor face uz de acest mijloc procesual, cu atât mai mult cu cât hotărârea pronunțată se bucură de autoritate de lucru judecat. Referitor la momentul punerii în executare a hotărârii, pârâta a apreciat că hotărârea pronunțată în primă instanță potrivit procedurii speciale este executorie de drept (art. 1030 alin. 3 NCPC), iar exercitarea apelului nu suspendă executarea silită, aceasta putând fi dispusă de instanță numai dacă sunt respectate cele două condiții cumulative impuse de art. 1032 alin. 2 NCPC (depunerea unei cauțiuni de 10% din valoarea contestată și dovedirea unor motive temeinice), spre deosebire de regula de drept comun, potrivit căreia exercitarea în termen a apelului suspendă executarea hotărârii pronunțate în primă instanță, astfel cum prevede art. 468 alin. 5 NCPC.
Cu privire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, pârâta a apreciat că tabelul centralizator este întocmii greșit în sensul că nu conține o lună restantă, respectiv iulie 2013 și nici explicații pentru primele 2 luni, respectiv în august 2013 a fost calculată o penalizare 33,99 lei fără a fi precizată data scadentă și nr. zile întârziere. Totodată, a arătat că din înscrisuri rezultă că îi sunt aplicate două feluri de penalizări, cumulate, penalizare de la furnizori și penalizare procentuală de 0,2% din sumă pe zi de întârziere, însă în cuprinsul procesului-verbal din 25.05.2012 în temeiul căruia au fost calculate penalitățile s-a menționat faptul că respectivele decizii sunt valabile până la următoarea adunare generală care va avea loc în primul trimestru al anului 2013, pe cale de consecință aplicarea penalităților fiind în opinia sa abuzivă și netemeinică, având în vedere că momentul de la care sunt calculate penalizările, este exact data scadentă, contrar dispozițiilor art.49 alin.1 din Legea 230/2007.
Pârâta a mai învederat instanței faptul că apartamentul în cauză nu a mai fost locuit din ianuarie 2014 până în septembrie 2014, pârâta fiind plecată din țară, în intervalul 18.11._14. Pârâta a arătat că în această perioadă nu au fost comunicate reclamantei citirile apometrelor și a repartitoarelor. Astfel, a apreciat că reclamanta fără temei legal, fără o decizie a adunării generale sau a vreunui statut intern, i-a facturat pârâtei în regim paușal, maximum de consum, în condițiile în care beneficiază de aparatură care contorizează, respectiv apometre și repartitoare. În acest sens a precizat că, căldura contorizată de repartitoare este citită prin unde radio, din fața blocului, de către reprezentantul firmei ELSACO, nefiind nevoie de comunicarea citirilor, precum și faptul că pe toată durata cât a lipsit de la domiciliu, caloriferele au fost închise pentru că nu se justifica încălzirea apartamentului. Astfel, în condițiile în care beneficiază de aparatură ce contorizează consumul, pârâta a considerat abuzivă procedura calculării în regim paușal, mai ales că nu a existat consum, fapt dovedit prin accesul administratorului în apartament, în luna septembrie 2014, la revenirea sa în țară, ocazie cu care, aceasta a notat personal citirile apometrelor și a repartitoarelor.
Pe cale de consecință, pârâta a apreciat că se impunea o recalculare a sumelor, luând în considerare lipsa consumului real, precum și o hotărâre a adunării generale cu privire la reglementarea facturării acestor situații mai rare. Totodată, cu privire la cuantumul fondului de rulment și reparații, pârâta a precizat că de câte ori a achitat în timp la aceste fonduri care se tot actualizează, niciodată nu i s-au eliberat chitanțe separate. Banii achitați cu acest titlu au fost amestecați împreună cu sumele pentru cote de întreținere sumele de plată fiind astfel percepute cu încălcarea art. 24 alin.2 din HG 1588/2007.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să admită excepția invocată, să respingă cererea de chemare în judecată și să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din C.proc.civ., Legea 230/2007, HG 1588/2007, art. 453 C.pr.civ. și orice dispoziție legală incidență în materie.
Prin încheierea de ședință pronunțată l a data de 25.02.2015 (f.92-93), instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei, invocată de pârâtă.
La data de 6.10.2015 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 167 – 176).
La data de 27.10.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză.
La data de 24.11.2015 a fost depus la dosarul cauzei supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 194 – 203).
La data de 19.12.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta, astfel cum a precizat la termenul din 25.02.2015 (f.92 verso) a solicitat prin cererea de față cotele de întreținere din perioada iunie 2013-octombrie 2014, fără luna iulie 2013 (această cotă fiind achitată de pârâtă) și penalitățile de întârziere conform tabelului de la fila 6 dosar, începând din august 2013.
Sumele sunt aferente apartamentului nr.112 situat în București, ., ., sector 6, proprietatea pârâtei, conform adeverinței emise de DITL Sector 6 (f.73-75 dosar).
Potrivit art.46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Întrucât dreptul de proprietate asupra apartamentului aparține pârâtei, în temeiul art.46 din Legea 230/2007, pârâtei îi revenea obligația achitării cotelor lunare de întreținere, precum și a fondurilor stabilite de asociația de proprietari, aferente apartamentului menționat.
Pârâta a contestat cotele lunare de întreținere calculate de reclamantă, susținând că în mod eronat asociația i-a calculat consumurile de apă în sistem paușal, deși avea montate apometre, precum și consumurile de căldură tot în sistem paușal, deși avea montate repartitoare. Pârâta a recunoscut că a lipsit din apartament o perioadă îndelungată de timp, dar repartitoarele puteau fi citite de reprezentanții ELSACO și din afara apartamentului de (susținerile de la termenul din 01.04.2015, f.101-102).
Instanța nu a reținut însă aceste apărări ale pârâtei. Astfel, instanța apreciază că în mod justificat asociația nu a ținut cont de repartitoarele montate de pârâtă în apartamentul său, din moment ce reclamanta nu a dovedit că a depus cerere la asociație prin care să o înștiințeze despre montarea repartitoarelor, astfel cum prevede art.6 din Regulamentul aprobat prin HCGMB nr.41/2002 privind contorizarea consumurilor de apa rece, apa calda menajera si căldură la apartamentele din cadrul asociațiilor de locatari/proprietari din municipiul București: „În vederea contorizarii consumurilor la apartamente este obligatorie înștiințarea Asociației de locatari/proprietari”. Aceasta întrucât simpla montare a repartitoarelor nu era suficientă, trebuia ca acestea să fie și verificate și sigilate de asociație. Art.7 din Regulamentul aprobat prin HCGMB nr.41/2002 prevede „Contractarea lucrărilor si plata acestora se va face individual de către proprietarii apartamentelor sau de către Asociația de locatari/proprietari, cu societățile autorizate de Biroul R. de Metrologie Legala. Societățile autorizate vor fi agreate si de prestatorii serviciilor. Societatile respective au obligatia de a asigura garantia pentru aparatele de masura si pentru lucrarile executate. Optional, vor asigura serviciul de citire si intocmire in scris a repartizarii consumurilor, contravaloarea serviciului pentru fiecare apartament va fi perceputa in cadrul cotelor de contributie, pentru cheltuielile comune din cadrul listei de plata a Asociatiei.”
Prin urmare, din cele două norme enunțate rezultă că pentru a se ține cont la calculul cotelor de întreținere de aparate de măsurat (în speță repartitoare de căldură), este obligatoriu ca proprietarul să înștiințeze asociația, pentru ca aceasta să poată verifica îndeplinirea condițiilor impuse de Regulamentul aprobat prin HCGMB nr.41/2002 și pentru ca aparatele să fie sigilate, în scopul prevenirii posibilității de a se interveni asupra aparatelor respective, de a se altera astfel înregistrările acestora.
Însă aceste condiții nu au fost îndeplinite de pârâtă în perioada ce face obiectul acțiunii de față, ci abia în data de 13.11.2014 (f.97), dar acest lucru este fără relevanță în acest proces, întrucât perioada ulterioară datei de 13.11.2014 nu face obiectul cauzei de față.
În privința consumurilor de apă înregistrate de apometre, instanța reține că în perioada în discuție pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica asociației consumurile lunare (abia în 13.11.2014 pârâta i-a comunicat reclamantei consumurile (f.97), conform precizărilor pârâtei de termenul din 01.04.2015, fila 101), astfel că în mod corect calculul s-a făcut de către asociație în sistem paușal în perioada respectivă. În plus, nici nu a asigurat reprezentanților asociației accesul în apartament (apartamentul nefiind locuit în acea perioadă), punând astfel asociația în imposibilitatea de a verifica înregistrările consumurilor.
Prin urmare, instanța reține că în mod corect asociația a calculat pârâtei consumurile de apă la paușal, conform art.3.3.1 alin.1 din Norma din 13.10.2004 adoptată prin Ordinul nr.343/2010 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală și art.48 alin.2 din Legea nr.230/2007.
Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, cotele de întreținere aferente apartamentului pe perioada iunie 2013-octombrie 2014 (fără luna iulie 2013) însumează 4.072,97 lei.
În consecință, constatând că pârâta nu a achitat în totalitate cotele de întreținere aferente apartamentului pe perioada iunie 2013-octombrie 2014 (fără luna iulie 2013), pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 4.072,97 lei, în temeiul art.46 din Legea nr.230/2007.
Instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și sub aspectul solicitării penalităților de întârziere, perceperea penalităților de întârziere de către asociație fiind legal decisă prin hotărârea adunării generale a asociației din 11.03.2013 (f.185). Reclamanta a respectat procentul maxim de 0,2% pe zi impus de art.49 din Legea 230/2007, procent decis prin hotărârea adunării generale a asociației menționată. Totalul penalităților aferente cotelor de întreținere solicitate prin cererea de față este de 1.358,45 lei, conform calculului realizat de expertul contabil (f.200). Constatând că prin acest calcul a fost respectată și condiția impusă de art.49 din Legea 230/2007, ca totalul penalităților aferente unei cote lunare să nu depășească cota lunară la care s-au aplicat, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la recuperarea penalităților de întârziere în sumă de 1.358,45 lei.
De asemenea, instanța reține că prin neplata de către pârâtă, la scadență, a cotelor lunare de întreținere, nu s-au putut plăti de către asociație facturile către furnizorii de utilități, aceștia percepând penalități de întârziere, ce au fost imputate de asociație pârâtei, corespunzător restanțelor acesteia. Conform calculului realizat de expertul contabil, aceste penalități sunt în sumă de 406,57 lei (f.203).
Pârâta datorează reclamantei și contribuția la fondul de reparații, de 150 lei, astfel cum prevede art.46 din Legea 230/2007: „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari …cota de contribuție ce le revine la cheltuielile … aferente fondurilor din asociația de proprietari.”
În consecință, în temeiul art.46-50 din Legea 230/2007, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 4.072,97 lei cote de întreținere restante pe perioada iunie 2013-octombrie 2014 (fără iulie 2013), 1.358,45 lei penalități de întârziere percepute de asociație, 406,57 lei penalități de întârziere percepute de furnizori și 150 lei fond de reparații.
Conform art.453 alin.2 c.proc.civ, la stabilirea cheltuielilor de judecată datorate de părți instanța va ține cont că acțiunea urmează a fi admisă în proporție de 97,60 % (va fi acordată reclamantei suma totală de 6.232,99 lei, față de 6.385,83 lei cât a solicitat), pârâta având deci câștig de cauză în proporție de 2,4%. Prin urmare, din suma de 700 lei onorariul de avocat suportat de reclamantă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 683,2 lei (97,60% din acest onorariu), iar din suma de 600 lei reprezentând onorariul de avocat suportat de pârâtă, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 14,4 lei (2,4% din onorariu).
În privința onorariului de expert de 1.000 lei, pentru care instanța a acordat pârâtei ajutor public judiciar, instanța va obliga reclamanta la plata către stat a sumei de 24 lei (2,4% din acest onorariu), în temeiul art.18 din OUG 51/2008, restul sumei, ce ar fi revenit pârâtei de plată, rămânând în sarcina statului, conform art.19 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în ., sector 6, București, cu sediul ales în București, sector 1, .. 76,parter, . cu pârâta D. C., cu domiciliul în ., ., ., sector 6, București, cu domiciliul ales în ., ., ., București, CNP_.
Oblică pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 4.072,97 lei cote de întreținere restante pe perioada iunie 2013-octombrie 2014 (fără iulie 2013), 1.358,45 lei penalități de întârziere percepute de asociație, 406,57 lei penalități de întârziere percepute de furnizori și 150 lei fond de reparații.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 683,2 lei cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 14,4 lei cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 24 lei din ajutorul public acordat pârâtei pentru plata onorariului de expert contabil.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored. PAS/5 ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9690/2015. Judecătoria... → |
|---|
