Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5461/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5461/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5461/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5461
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea U. SA și pe debitorul O. V..
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că nu s-a depus întâmpinare, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul disp. art. 1014 rap. la art. 94 lit. j C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2015, creditoarea . ADMINISTRATOR JUDICIAR RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, în contradictoriu cu debitoarea . Style SRL, a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art.1.013 și urm. Noul Cod de procedură civilă, să se dispună emiterea împotriva debitoarei a unei ordonanțe de plată pentru suma de 317,52 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, la care se adaugă în conformitate cu prevederile din contractul nr. 3041/11.09.2001 penalități de întârziere în cuantum de 1.782,09 lei, calculate de la data scadenței până la data depunerii prezentei cereri și penalități în cuantum de 1% pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declanșarea acestei proceduri speciale, conform dovezilor pe care le va anexa.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și asociația debitoare a intervenit contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr. 3041/11.09.2001.
Conform clauzelor contractuale, . calitate de operator, a prestat debitoarei servicii de salubritate, emițând facturi fiscale.
Creditoarea a precizat că a încercat de câteva ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care a calculat penalități de întârziere la plată, în temeiul art.VII.1 din contractul încheiat, pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel, a fost emisă situația analitică a penalităților în cuantum de 1.782.09 lei.
Deși societatea creditoare, pe toată perioada desfășurării contractului, și-a îndeplinit cu bună credință și întocmai toate obligațiile contractuale față de asociația debitoare, nici până în acest moment obligația de plată a prețului nu a fost îndeplinită de către aceasta din urmă, chiar dacă a devenit exigibilă.
Astfel, creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, constatată prin înscrisurile anexate prezentei cereri, și anume facturi fiscale, fise de client, contract, tabele program de lucru al operatorului etc., dar și cele pe care le va depune în cadrul probei cu înscrisuri.
Potrivit art. 662 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, potrivit alin. 3 creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4 creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În sensul exigibilității creanței sunt și dispozițiile art.VII.1 din contract, potrivit cărora utilizatorul are obligația de a efectua plata în termen de 10 zile de la data emiterii facturii de către operator.
În plus, creditoarea are recunoașterea cuantumului creanței supuse prezentei cereri prin necontestarea facturilor.
Prin urmare, având în vedere faptul că există contract asumat de către cele două părți care prevede contravaloarea serviciului prestat, cuantumul penalităților și scadența, facturile emise sunt semnate de debitor sau au fost comunicate prin poștă cu confirmare de primire, creanța creditoarei fiind cumulativ certă, lichidă și exigibilă și, pentru că nici până la data formulării prezentei, debitul nu a fost achitat, creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata obligațiilor asumate prin contract, conform celor solicitate.
Creditoarea a arătat că, anterior formulării prezentei cereri, debitoarea a fost somată să achite creanța, astfel cum rezultă din dovezile atașate prezentei.
Reclamanta creditoare a precizat că prezenta cerere este scutită de taxa de timbru, potrivit dispozițiilor art.77 al.1 din Legea nr.85/2006, conform cu care toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.
Reclamanta creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1.013 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art.77 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, contract nr. 3041/11.09.2001, cerere din 14.04.2004, certificat de deces . nr._, certificat de deces . nr._, somație nr.3753/24.03.2015, fișa clientului si situație analitică penalități, somație, situație analitică penalități cu confirmare de primire, facturi fiscale (f.18 - 30), Decizia nr. 4672 din 22.10.2013 emisă de RVA Insolvency Specialists SPRL, împuternicire, furnizare informații de bază nr._, adresa nr.1884/29.04.2014,, contract de prestări servicii nr._/26.05.2011 cu anexe, facturi fiscale (f.50-75), practică judiciară, sentința civilă nr. 3273/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul V., încheierea de ședință din data de 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul V., încheierea de ședință din data de 30.10.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoare, în calitate de prestator, și debitoare, în calitate de beneficiar, a intervenit la data de 12.01.2000, contractul tip nr. 3041 având ca obiect asigurarea prestării serviciilor publice de salubrizare, preluarea și transportul de către prestator a deșeurilor menajere în schimbul unui preț stabilit de părți conform IV.1 din contract. Conform art. III.2 durata de valabilitate a contractului se prelungește automat în condițiile menținerii autorizării prestatorului.
În drept, instanța reține că potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, dispoziții aplicabile în cauză în raport cu data încheierii contractului, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1073 din Codul civil de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
În executarea contractului, creditoarea a emis facturile fiscale aflate la f. 18 - 30, pentru o sumă totală de 317,52 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta în perioada iunie 2012 – martie 2015.
Instanța reține că neîndeplinirea obligației de achitare a prețului este dovedită, deoarece odată dovedită existența creanței, sarcina probei în ce privește îndeplinirea obligației corelative de plată revine debitorului. În condițiile în care acesta nu a înțeles să formuleze întâmpinare în cauză și de altfel niciun fel de apărări față de pretențiile creditoarei, instanța va aprecia această atitudine drept o recunoaștere a pretențiilor de către debitoare conform dispozițiilor art. 1019 alin. 3 teza finală Cod procedură civilă.
În temeiul art. VII.1. din contract, creditoarea a calculat penalități de întârziere în cunatum de 0,5% pe zi de întârziere.
Această clauză trebuie interpretată în lumina dispozițiilor Legii nr. 193/2000, cu modificări privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori, în vigoare la momentul încheierii convenției între părțile în litigiu. Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în înțelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerată clauză abuzivă, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuală care nu a fost negociată direct, nedând posibilitatea cosumatorului de a influența natura ei și care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților în defavoarea consumatorului și încălcând principiul bunei-credințe.
Astfel, această dispoziție ocrotește interesele consumatorului, în sensul acordării posibilității de a negocia de pe poziții de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodată, o expresie a manifestării efective (reale) a libertății de voință.
Or, clauza inserată în art. 2 din contract nu satisface în întregime cerințele unei clauze conforme cu dispozițiile legale și cu principiul bunei-credințe. Aceasta, întrucât, pe de o parte, pârâta nu a putut influența conținutul acesteia, având în vedere că respectiva convenție reprezintă un contract-tip, care conține clauze prestabilite în mod unilateral de către reclamant. Pe de altă parte, prevederea în discuție produce un dezechilibru grav între situațiile părților, în defavoarea pârâtei, căci stabilește o răspundere unilaterală, obligând-o doar pe pârâtă la plata de penalități în caz de neexecutare sau executare cu întârziere, însă nu și pe vânzător. În aceste condiții, văzând și dispozițiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumeră cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care și cea privind obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanța apreciază ca obligația pârâtei de a plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere reprezintă o clauză abuzivă ce vatămă interesele consumatorului-pârât.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzei abuzive mai sus-menționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, în hotărârea Murciano Quintero C-240/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, pârâta neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că acesta a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
Față de aceste motive, instanța apreciază că art. VII.1 din contract reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care nu îi va reține incidența în cauză.
Asupra efectelor ineficacității, instanța reține că în hotărârea, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, însă fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzei abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Față de situația reținută anterior, instanța va admite în parte cererea și va obliga debitorul la plata către reclamantă a sumei de 317,52 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta în perioada iunie 2012 – martie 2015 și va respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . sediul în București, ., sector 6, număr de ordine în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București J_, CUI_, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL, împotriva debitorului O. V., domiciliat în București, ..21, sector 6.
Obligă debitorul la plata către reclamantă a sumei de 317,52 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta în perioada iunie 2012 – martie 2015.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
P. GREFIER
Red. TDIL/ Tehnored. MU, 4 ex/ 07.08.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6033/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
