Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5462/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5462/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5462/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5462
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea . LGF SRL.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin poștă, la data de 19.06.2015, creditoarea a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei potrivit chitanței nr._ din data de 17.06.2015, iar la data de 25.06.2015, debitoarea a depus întâmpinare, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune comunicarea unui exemplar al întâmpinării către creditoare.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de debitoare prin întâmpinare și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2015, sub numărul_ creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . LGF SRL cerere de emitere a ordonanței de plată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,51 leidebit principal, reprezentând contravaloare factur i fiscale neachitate, suma de 10.025,57 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 26 mai 2015, cu mențiunea ca acestea să fie aplicate până la data achitării integrale a debitului, precum și cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.
În motivarea cererii în fapt, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații comerciale în formă contractuală, prin încheierea Contractului Comercial Nr. 283 din data de 25 Februarie 2014. Obiectul contractului consta în: "Furnizorul vinde cumpărătorului, en-gros, materiale de construcții, din cele precizate în Lista de preturi 2014 atașată la contract ca Anexa Nr. 1, pe care cumpărătorul le utilizează în procesul de producție, în conformitate cu obiectul de activitate al acestuia, pentru realizarea lucrărilor de...”.
În urma îndeplinirii în totalitate a obligațiilor contractuale, în acest sens livrând marfa societății debitoare, creditoarea a precizat că a procedat la emiterea facturilor fiscale.
Creditoarea a menționat că și-a respectat în totalitate obligațiile contractuale asumate prin semnarea și stampilarea contractului mai sus menționat, însă debitoarea, fiind de rea-credință, a refuzat fără just temei efectuarea plății sumei restante. A mai arătat că a încercat soluționarea debitului pe cale amiabilă, însă de fiecare dată s-a lovit de refuzul debitorului, acesta încercând tergiversarea cauzei în vederea sustragerii de la efectuarea plății, invocând tot felul de motive, netemeinice.
Având în vedere întârzierea la plata a facturilor restante, dar și faptul că debitoarea L. G. FLOOR LGF S.R.L nu a mai dat curs solicitărilor sale, creditoarea a precizat că prin Cabinetul de Avocatura R., a înaintat către debitoare o somație de plată prin care a solicitat achitarea debitului restant și transmiterea dovezii aferente.În urma discuțiilor purtate între cabinetul de avocatura R. și debitoarea L. G. Floor LGF, aceasta din urma a înaintat o propunere de plata a diferenței din debit, prin patru tranșe egale, începând cu luna Martie 2015 și deși debitoarea și-a luat un angajament ferm de plată, nu a respectat această obligație.
În drept, creditoarea a invocat disp. art. 223 alin. 3 și 453 indice 1 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând odată cu cererea de chemare în judecată Contract Comercial si Facturi Fiscale, Somație de plata penalități; Analiza scadență debitor; Corespondență între părți;
La data de 25.06.2015, prin poștă, debitoarea . LGF SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București în raport de prev. art. 107 Ncpc și pe cale de consecință, a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Baia M., precum și să se depună de către reclamanta în copie conformă cu originalul actul adițional dintre părți, semnat de ambele părți
Debitoarea a precizat că niciodată nu și-a asumat o clauză în care să se prevadă în mod expres competenta Judecătoriei Sectorului 6 București. Mai mult la data de 24.02.2014 a fost semnat între părți un act adițional la contract, depus de altfel la dosar, dar nu în întreqime, actul adițional conține 3 file și s-au depus doar două file, act adițional prin care părțile stabileau că în caz de litigii competența se stabilește conform legii, neatribuindu-se o competență anume unei Judecătorii. A menționat că atât contractul, cât și actul adițional care modifica contractul au fost înaintate reclamantei semnate, în doua exemplare, însă nu a fost returnat niciodată un exemplar, deși au fost trimise doua exemplare tocmai pentru ca unul să fie restituit.
În subsidiar, debitoarea a solicitat ca prin încheierea pronunțată să se dispună respingerea cererii privind emiterea ordonanței de plată în cond. art. 1022 alin. 2 C.pr.civ.
Debitoarea a solicitat respingerea cererii, arătând că în cauză se impune administrarea unei probațiuni incompatibile cu procedura de față, impunându-se analizarea actelor depuse de către reclamantă, efectuarea unei expertize tehnice, a unei deplasări la fața locului și a unei expertize contabile în privința penalităților.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de către debitoare, instanța reține că:
Potrivit art. 107 alin. 1 C.p.c. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Analizând dispozițiile contractului nr. 283/25.02.2014 (în forma depusă la dosarul cauzei), instanța constată că nu este stipulată nicio clauză de alegere a competenței de către părți și nici nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute de art. 113 alin. 1 C.p.c. În aceste condiții, instanța constată că se aplică regula generală stabilită de art. 107 alin. 1 C.p.c., respectiv competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoria Baia M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale invocată de debitoare în cauza privind pe creditoarea . SRL, J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în București, ., ., . la R. Law Office în contradictoriu cu debitoarea . LGF SRL, cu sediul în Baia M., .. 172, județ Maramureș, J_, CUI_.
Declină competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Baia M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TDIL/ Tehn. TCI
4 ex. / 08.07.2015.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5543/2015.... → |
|---|
