Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 10442/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.12.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. E. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, intimata, prin consilier juridic M. A., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Se prezintă si martorul E. L..
Instanța procedează la legitimarea contestatorului P. E. M., acesta prezentând C.I. ., nr._, CNP-_.
Instanța pune in discuția părților stabilirea competenței instanței.
Contestatorul, personal arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă.
Intimata, prin reprezentant apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă.
Instanța in baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cerere potrivit art. 94 pct. 3 NCPC și art. 31 din OG2/2001.
Instanța pune in discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Contestatorul, personal arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimata, prin reprezentant estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Instanța in baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare in judecată estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța acordă cuvântul părților pe propunere de probe.
Contestatorul, personal solicită încuviințarea probei cu planșe foto, pe care le depune la dosarul cauzei si pe care le comunică si intimatei, învederând instanței că sunt planșe foto de la locul faptei, arătând că a găsit un bilețel pe parbrizul mașinii, bilețel ce nu a fost semnat. Totodată solicită încuviințarea probei testimonială cu un martor pentru a prezenta situația, având in vedere că agenții de poliție i-au făcut înștiințare, iar după o zi de la afișarea bilețelului a primit amendă. Mai arată că a avut un accident la picior, nemaiputând circula cu mașina, iar mașina nu mai are ITP si RCA de aproximativ un an. Cu privire la martor, arată că dorește audierea martorului Ț. V..
Intimata, prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri si planșele foto din care rezultă că autoturismul contestatorului se afla parcat in locul respectiv la momentul constatării faptei contravenționale și proba testimonială cu un martor, respectiv martorul menționat in procesul verbal. Cu privire la planșele foto depuse de către contestator, arată că acestea nu prezintă nicio relevanță, întrucât nu prezintă marcajul din speță, iar cu privire la încuviințarea probei testimoniale cu un martor, arată că se opune, având in vedere că acesta probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare in judecată, apreciind că petentul trebuie decăzut din dreptul de a mai propune acesta probă conf. art. 254 NCPC.
Contestatorul, personal arată că el a înștiințat poliția a doua zi, iar acele poze au fost făcute după ce a fost întocmit procesul verbal. Cu privire la probele solicitate de către intimată, arată că nu se opune, învederând instanței că martorul propus de către intimată face parte din poliție.
Instanța deliberând asupra probelor in baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu planșele foto depuse la dosarul cauzei de către ambele părți, iar pentru intimată si proba cu un martor in persoana lui L. E.. Cu privire la proba testimonială solicitată de către contestator, instanța constată că aceasta nu a fost solicitată prin cererea de chemare in judecată, iar la acest moment administrarea probei presupune amânarea cauzei, motiv pentru care constată că proba este tardiv solicitată față de dispozițiile art. 254 NCPC.
Instanța procedează la audierea martorului E. L., declarația acestuia fiind consemnată in scris și atașată la dosarul cauzei.
Intimata, solicită a se consemna că s-a opus tuturor întrebărilor adresate de către contestator martorului, apreciind că întrebările nu au nicio relevanță.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul părților pe fondul cauzei, procedând si la ascultarea contestatorului.
Contestatorul, personal arată că a fost sunat de către un agent de poliție care i-a spus să ridice mașina, iar a doua zi a văzut o hârtie foarte mică tip fluturaș, fără nume, aceasta având doar două semnături, însă nu era niciun nume trecut pe ea, fiind doar antetul poliției, iar la o zi după ce a găsit acel fluturaș a primit amendă. Totodată arată că s-a prezentat la Poliția Locală pentru a lămuri situația, arătând că martorul audiat la acest termen de judecată avea mașinile parcate in spatele blocului, iar la momentul la care a primit telefon, arată că acest apel a fost făcut că către domnul E., arătând si faptul că locul de parcare nu era marcat, având in vedere si faptul că înainte de întocmirea procesului verbal el a făcut poze pe care le-a prezentat la poliție.
La interpelarea instanței arată că la momentul la care a fost parcată mașina in acel loc, locul de parcare nu era marcat, arătând că mașina nu a mai fost mutată din acel loc de parcare de foarte multă vreme, respectiv de aproximativ 9 luni, arătând că marcajele au fost făcute de către domnul E.. Pe fondul cauzei solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției, învederând instanței că la acest moment i s-a dat un alt loc de parcare, in lateral.
Intimata, prin reprezentant solicită respingerea plângerii contravenționale, apreciind că petentul nu a înlăturat in niciun fel prezumțiile de legalitate si temeinicie de care procesul verbal se bucură, solicitând a se avea in vedere si faptul că cele consemnate in procesul verbal sunt confirmate de către planșele foto dar si de proba testimonială. Cu privire la planșele foto depuse de către contestator, solicită a se avea in vedere că acestea nu prezintă nicio utilitate, acestea nereprezentând locul de parcare la momentul parcării neregulamentare, iar cu privire la susținerile contestatorului de la acest termen de judecată, apreciază că aceste susțineri sunt nedovedite. Cu privire la solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment solicită si respingerea acesteia ca neîntemeiată, având in vedere că reclamantul nu a făcut dovada unor cauze personale care să ducă la individualizarea sancțiunii contravenționale, având in vedere si faptul că petentul nu a recunoscut fapta.
Contestatorul, personal arată că a făcut pana, ITP-ul și RCA-ul mașinii pentru a putea muta mașina din acel loc de parcare.
Instanța rămâne in pronunțare asupra cererii.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.07.2015, sub nr._, contestatorul P. E. M., în contradictoriu cu Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 București, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea procesului-verbal contestat ca netemeinic, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale stabilite în cuantum de 1500 de lei, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal . nr._ din 01.07.2015, ridicat de la poștă la data de 08.07.2015 s-a reținut că, cu autoturismul personal marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, ar fi blocat accesul pe locul de parcare nr. 6, parcaj din fața blocului nr. C8, al autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare_, aparținând domnului E. S. - C.. S-a mai reținut că numitul E. S. - C. posedă contractul nr. ADPDUS6 nr. 3715/07.07.2014.
S-a apreciat de către organul de constatare că ar fi săvârșit contravenția prev. de art. 21 lit. a) din HCGMB nr. 124/2008, Anexa 3, urmare a căreia s-a stabilit sancțiunea prevăzută de art. 22 lit. B din același act normativ, respectiv amenda în cuantum de 1500 lei.
În principal, contestatorul a solicitat instanței să constate că Procesul verbal . nr._ este nelegal și netemeinic și să dispună anularea lui întrucât autoturismul nu a blocat accesul pe locul de parcare aparținând numitului E. S. - C. din ..
Procesul verbal nu este legal întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În acest sens, potrivit Art. 19 din O.G. nr. 2/2001, (1) Procesul - verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul - de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Contestatorul a solicitat instanței să constate că, cu toate că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa agentul constatator l-a redactat în prezența unui martor identificat în persoana numitului E. L..
Or, având în vedere faptul că sesizarea a fost efectuată de către numitul E. S. - C., agentul constatator nu a identificat un martor imparțial care putea să dea detalii cu privire la aspectele menționate, ci a consemnat prezența în calitate de martor a unei persoane aflate în grad de rudenie cu persoana care a făcut sesizarea. Procedând altfel, nu doar că i se încalcă dreptul la apărare, ci și prezumția de nevinovăție, principiu consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, contestatorul a solicitat instanței să analizeze procesul verbal atacat sub aspectul legalității și temeiniciei din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate.
Sub aspectul netemeiniciei, contestatorul a solicitat instanței să constate că în data de 29.06.2015, a fost sunat de un cetățean care i-a relatat faptul că ADP ar fi repartizat alte locuri de parcare persoanelor care dețineau 100 locuri de parcare pe un perimetru care și-a schimbat destinația în "Complex nou de locuințe ce se va construi". Totodată, acesta l-a amenințat că dacă nu va muta mașina de pe locul unde se află, va veni cu o platformă și o va ridica.
Însă, autoturismul personal marca FORD FIESTA având nr. de înmatriculare_, se află parcat pe un spațiu aparținând Punctului Termic, amplasat pe . 2011 și până în prezent.
Domnul E. S. C. i-a relatat că va face o sesizare la poliție, pretinzând că locul de parcare al mașinii sale (amplasat în . fapt, locul lui de parcare repartizat de ADP (pe adresa .), ca urmare a transferului de loc de ]parcare din zona unde se construiește noul complex de locuințe.
Contestatorul a solicitat instanței să observe că adresele locurilor de parcare sunt distincte, sens în care autoturismul său nu a blocat și nici nu blochează accesul pe locul de parcare deținut de numitul E. S. - C..
Tot în data de 29.06.2015, în jurul orelor 22.10, a fost sunat de o altă persoană care pretindea că este de la Poliția Locală că urmează să îi ridice mașina. A precizat că la acea oră se afla la biserică, efectuând activități de voluntariat, sens în care nu a putut să se deplaseze la fața locului pentru a clarifica situația.
În ziua următoare, respectiv în data de 30.06.2015, orele 09.00, a observat o comunicare sub ștergătorul mașinii sale, având antetul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, prin care era înștiințat de faptul că ar fi avut mașina parcată la o altă adresă, respectiv adresa ., ceea ce este eronat.
Comunicarea nu avea număr de înregistrare de la Poliție, nu era ștampilată și era semnată de două persoane care nu și-au declinat identitatea. Însă, mașina sa a fost parcată în fața geamului de la apartamentul său amplasat în . 2011 și până în prezent.
Totodată, prin comunicarea respectivă i s-a adus la cunoștință faptul că parcarea pe . poate fi sancționată cu o amendă.
Cu toate că autoturismul său nu a blocat accesul pe locul de parcare aparținând domnului E. S.-C., a primit un aviz poștal de ridicare scrisoare recomandată prin care, la data de 08.07.2015 a ridicat de la Poșta Procesul verbal având . nr._ care a avut la bază tocmai aceste inadvertențe, urmare cărora i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1500 lei.
Având în vedere toate aceste considerente, contestatorul a solicitat instanței să constate că Procesul verbal . nr._ este nelegal și netemeinic și pe cale de consecință, să dispună anularea acestuia.
În subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului, fundamentându-și petitul prin raportare la lipsa de pericol social al faptei.
Potrivit art. 21, alin (3) din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii contravenționale se ține seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul de săvârșire și urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, a solicitat contestatorul ca instanța să constate că, în ceea ce privește împrejurările în care a fost comisă fapta și modul de săvârșire, că aceasta nu prezintă pericolul social al unei contravenții, întrucât astfel cum a arătat, a parcat autoturismul personal în același loc situat pe . anul 2011. Dacă într-adevăr, prin realocarea unor locuri ( de parcare de către ADP, locul pe care era staționat autoturismul său aparținea numitului E. S.-C., acest lucru nu i-a fost adus la cunoștință și nici nu i-au fost prezentate documente care să ateste acest aspect. Locul nu este marcat și numerotat, nu a văzut nici măcar un plan din care să rezulte că locul respectiv ar fi alocat unei persoane.
Mai mult, spațiul respectiv se află în incinta Punctul Termic, astfel că acesta nu a fost niciodată alocat ca fiind loc de parcare cu plată.
Prin raportare la aceste aspecte, contestatorul a solicitat instanței să constate că fapta nu prezintă pericolul social al unei contravenții având în vedere minimă atingere adusă normelor legale.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; art. 22 alin. 7 din HCMBG nr. 124/2008 Anexa 3; Codul de procedură civilă.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul verbal . nr._, copie carte de identitate, comunicare, planșe foto.
La data de 03.08.2015, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimata a arătat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de H.C.G.M. B. nr. 124/2008.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul - verbal revenind, conform art. 10 și art. 249 din Codul de Procedură Civilă, reclamantului.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta a fost individualizată în mod legal și corect fața de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
A precizat intimata faptul că agenții constatatori au aplicat amenda în cuantumul ei minim prevăzut de urî. 22, lit. b din H.C.G.M.B. nr. 124/2008, respectiv 1500 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal.
Acesta nu a invocat cauze reale de nulitate absolută ale procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestator a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal - (petentul nu a indicat care ar fi aceste presupuse vătămări, nu le-a invocat și nici nu le-a susținut cu probe) - astfel cum a hotărât prin Decizia nr XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Justiție și Casație, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ, în sensul că toate celelalte cauze de nulitate în afara celor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 17 din OG 2/2001, atrag nulitatea relativă a procesului verbal.
În ceea ce privește afirmațiile contestatorului care susține că autoturismul nu ar fi fost parcat în locul constatării contravenției, intimata a învederat că din planșele foto depuse la dosar reiese faptul că acesta a blocat locul de parcare aparținând domnului E. S. C., pe asfalt fiind inscripționat numărul de înmatriculare al autoturismului - respectiv_, spațiul fiind delimitat prin marcaje și numerotat.
Mai mult, așa cum chiar contestatorul afirmă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, anterior întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, a fost înștiințat în mai multe rânduri atât verbal cât și în scris prin comunicarea din data de 29.09.2015 și depusă chiar de acesta, însă fără rezultat, acest lucru ducând la sancționarea contestatorului prin procesul verbal întocmit în data de 01.07.2015.
Față de capătul de cerere subsidiar prin care a fost solicitată înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, intimata a solicitat ca instanța să-l respingă ca neîntemeiat, pentru faptul că a fost înștiințat anterior că încălcarea prevederilor H.C.G.M.B. 124/2008, nu a prezentat un cazier contravențional sau administrativ (istoric de rol fiscal) din care să reiasă faptul că nu a mai săvârșit alte contravenții, față de atitudinea subiectivă a acesteia care nu recunoaște și regretă săvârșirea faptei, astfel încât a apreciat că sancțiunea avertismentului nu își va atinge scopul și nu va împiedica pe viitor reclamantul să săvârșească alte contravenții.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 10, art. 12 și art. 205 și următoarele din C. proc. Civ., pe dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 124/2008- privind aprobarea strategiei de parcare pe teritoriul Mun. București și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei delegație, procesul-verbal . nr._, confirmare de primire, planșe foto.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului E. L..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/01.07.2015 (fila 7) contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei reținându-se că, la data de 01.07.2015, pe ., a fost identificat ca fiind proprietarul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care a blocat accesul pe locul de parcare nr. 6, parcaj din fața blocului C8, a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_ aparținând lui E. S. C. care posedă contract ADPDU cu nr. 3715/07.07.2014 și chitanță achitată la zi.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește neindicarea unui martor imparțial în procesul-verbal, instanța reține că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Astfel, în această situație, martorul nu face decât să ateste că persoana sancționată contravențional nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal.
În cauză, lipsa contestatorului la momentul încheierii procesului-verbal a fost atestată de un martor, E. L., aspect confirmat și de către contestator, astfel încât este lipsită de relevanță susținerea contestatorului în sensul că martorul este imparțial.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța constată că cele consemnate în procesul-verbal constatate prin propriile simțuri ale agentului constatator sunt confirmate de fotografiile realizate la fața locului (filele 28-30), locul de parcare ocupat de către autoturismul contestatorului fiind marcat în mod corespunzător prin marcaje aplicate vizibil pe asfalt cu indicarea numărului de înmatriculare al autoturismului cu autorizație de parcare precum și a numărului locului de parcare.
Mai mult, instanța constată că însuși contestatorul a recunoscut la termenul de judecată din data de 11.12.2015 faptul că a găsit înștiințarea lăsată în geamul autoturismului său din partea agenților de poliție pentru a elibera locul de parcare, însă acesta nu a dat curs acestor solicitări susținând că înștiințările nu purtau numele agenților de poliție ci doar semnătura. Or, instanța constată că înștiințarea lăsată de către agenții de poliție contestatorului (fila 9) cuprindea suficiente elemente pentru a i se aduce la cunoștință contestatorului faptul că acesta a ocupat un loc de parcare rezervat, fiind indicată inclusiv sancțiunea care urma a fi aplicată în cazul neconformării.
Sub acest aspect, instanța constată că fiind lipsite de relevanță susținerile contestatorului în sensul că avea autoturismul parcat în acel loc de mai multe luni acesta neputând fi mutat deoarece avea pană, având în vedere că aceste aspecte nu exclud culpa contestatorului care avea obligația de rezultat de a elibera locul de parcare ocupat în mod nelegal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, fiind aplicată amenda în cuantumul minim. Astfel, instanța constată că, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului în condițiile în care locul de parcare era marcat corespunzător și în care contestatorul a ales să ignore înștiințările lăsate de către agenții de poliție.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul P. E. M., având CNP_, cu domiciliul în București, . . ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., Sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4562/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
