Plângere contravenţională. Sentința nr. 2260/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2260/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2260/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2260
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIERELENA S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul R. C. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul, personal și martorul S. F. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea contestatorului, acesta prezentând C.I. ., nr._, CNP_.
Instanța, în temeiul art. 318 și urm. Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului S. F. T., declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție pe motiv că nu a săvârșit fapta.
Instanța declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.10.2014, sub nr._/192/2014, petentul R. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - B. RUTIERĂ a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.09.2014, ca nelegal, exonerarea sa de plata amenzii aplicate și în subsidiar, înlocuirea sancțiunea amenzii cu avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, în data de 05.09.2014 a fost oprit pe . un echipaj de politie rutiera si sancționat cu amenda de 6000 lei pentru ca a oprit in alt loc decât stația de MAXI – TAXI, pentru a lăsa un călător să coboare.
Stabilirea faptei ce a fost considerata contravenție si aplicarea sancțiunii de 6000 lei de către agentul constatator a fost efectuată fără a i se acorda dreptul in prealabil să își formuleze vreo apărare.
A mai arătat petentul că i-a explicat agentului constatator va aduc la cunoștința faptul că a oprit in alt loc decât stația de MAXI - TAXI, întrucât în auto marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_ se afla un călător care i-a solicitat să oprească pentru a cobora întrucât nu se simțea bine si dorea sa ia un taxi pentru a ajunge mai repede la spital, motiv pentru care, forțat de situație, a oprit.
Față de cele expuse, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunea amenzii, care este exagerat de mare de 6000 lei, cu sancțiunea avertisment, deoarece nu a creat nici o stare de pericol si nu a adus nici o atingere unei valori sociale protejate de lege.
Sancțiunea aplicata este mult prea mare in raport cu circumstanțele reale si personale si reprezintă o ingerința neproporțională in dreptul de proprietate asupra propriului patrimoniu cf. art. 1 din primul protocol la CEDO .
Petentul a precizat că a dorit ca în procesul verbal să se menționeze că a fost nevoit sa oprească, însa agentul nu i-a respectat acest drept deoarece vroia să menționeze la acel moment numele calatorului care a coborât si care dorea sa ajungă mai repede cu un taxi la spital, menționând însă că ,,refuză să semneze” .
In susținere, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii, respectiv, copia procesului verbal contestat proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare copie C.I: și copie permis conducere.
La data de 18 februarie 2015, intimata Direcția Generala de Poliție a Municipiului București - B. Rutieră, cu sediul în București, în conformitate cu prev. art. 205 din Cod proc. civ., a formulat întâmpinare, la plângerea formulată de petentul R. C. solicitând respingerea acesteia și menținerea procesul verbal de contravenție contestat.
In fapt, intimata a arătat că, la data de 05.09.2014, petentul, care efectua transport rutier de persoane în regim maxi-taxi cu microbuzul_, a oprit pe trotuar, în alt loc decât cel prevăzut în graficul de traseu, în vederea urcării sau coborârii persoanelor transportate, încălcând astfel prevederile art. 4 pct. 73 din Hotărârea nr. 69/2012.
Conform prevederilor art. 4 pct. 73 din Hotărârea nr. 69/2012, constituie contravenție ,,(...)nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație. ”
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 ® și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal . nr._/05.09.2014 a fost încheiat cu respectarea exigentelor de formă și fond prevăzute de O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, și face dovada deplină a situației de fapt și de drept, până la proba contrară.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
In sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. În acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție. Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.
În cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea a arătat că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime și minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicație cu amenzile penale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
De altfel, trebuie reținută și Decizia nr.83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG nr.2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art.6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr.2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art.6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că, polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile - participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, a solicitat să se observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta retinută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt pana la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, care dispune că “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă, “înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 pct. 73, art. 7 alin. (4) și alin. (2) lit. b din Hotărârea nr. 69/2012, precum și art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
In susținerea întâmpinării, a solicitat proba cu înscrisuri, istoric sancțiuni și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale,a solicitat să se ia act că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 din C. pr. civ.
La data de 18 februarie 2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.
Contestatorul a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala, iar intimata a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/5.09.2014 întocmit de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București B. Rutieră, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum 6000 lei în conformitate cu prevederile art. 4 pct. 73 raportat la art. 7 lit. b din HG nr. 69/2012.
Pe situația de fapt, intimata a reținut că la data de 05.09.2014, petentul, care efectua transport rutier de persoane în regim maxi-taxi cu microbuzul_, a oprit pe trotuar, în alt loc decât cel prevăzut în graficul de traseu, în vederea urcării sau coborârii persoanelor transportate, încălcând astfel prevederile art. 4 pct. 73 din Hotărârea nr. 69/2012.
Conform prevederilor art. 4 pct. 73 din Hotărârea nr. 69/2012, constituie contravenție ,,(...)nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație. ”
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care actul trebuie sa le contină sub sancțiunea nulității, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunii aplicate. De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, iar in ce privește motivul de nulitate relativa invocate de contestator, instanța apreciază ca acesta este neîntemeiat. Astfel, petentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001 referitoare la menționarea obiecțiunilor formulate de contestator,însă instanța retine ca dreptul de a formula obiecțiuni poate fi exercitat efectiv in situația in care contravenientul este de fata la încheierea procesului verbal si nu refuza semnarea acestuia, pentru a rezulta implicit însușirea acestora, ceea ce nu este cazul in speța, contestatorul refuzând semnarea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că actul sancționator contestat beneficiază de prezumția relativă a veridicității celor consemnate, revenind contestatorului sarcina de a dovedi faptul că cele reținute de către agenții constatatori nu corespund adevăratei situații de fapt.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
Analizând materialul probator administrat în cauză din perspectiva temeiniciei, instanța reține că fapta a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr.195/2002, astfel ca prezumția de temeinicie poate fi răsturnata prin administrarea probei testimoniale.
Astfel, susținerile contestatorului în sensul că a oprit din cauza unei împrejurări care poate fi calificata ca o stare de necesitate au fost confirmate pe deplin de martorul S. F. T., a cărui mărturie instanța o apreciază ca fiind obiectiva si lipsita de părtinire având in vedere condițiile si împrejurările neutre in care martorul a luat cunoștința de faptele relatate.
Martorul a relatat ca din anul 2000 se deplasează pe ruta Pitești București si retur in zilele lucrătoare, iar la data sancționării contravenționale a contestatorului se afla in autobuz, ocazie cu care a constatat ca pe Valea Cascadelor o persoana din autobuz a solicitat contestatorului sa oprească pentru ca nu se simte bine, contestatorul nu a avut posibilitatea sa oprească fiind in intersecție, însa după intersecția Valea Cascadelor cu . insistentele persoanei respective, a oprit după stația de autobuz, pe un spațiu pe trotuar, fără a perturba traficul rutier in zona.
Rezulta astfel ca petentul contestator s-a aflat in stare de necesitate, cauza care înlătura caracterul contravențional al faptei potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită .”
Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/5.09.2014, exonerând contestatorul de plata amenzii contravenționale în sumă de 6000 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul R. C. (C.N.P._), domiciliat in Municipiul Pitești, .. 25, .., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - B. RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/5.09.2014 și exonerează contestatoarea de plata amenzii contravenționale în sumă de 6000 de lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7067/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3058/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
