Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7067/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7067/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 7067/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7067
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 23.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta T. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții M. .. și Ș. C..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art. 1028 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 107 alin. 1 și art. 94 pct.1 lit. k Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantei a fost achitată.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței pretinse de la pârâți și a caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că pârâții nu au formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.07.2015, sub nr._ /2014, reclamanta T.T.T C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții M. .. și Ș. C., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.135,40 lei, valoarea obligației principale, 9385,08 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorată, calculate de la data de 31.01.2013 și până la data de 29.06.2015, respectiv până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma raporturilor comerciale încheiate între T.T.T. C. S.R.L., în calitate de vânzător, și M. .., în calitate de cumpărător, a emis în data de 07.12.2012 factură fiscală . nr._ în valoare totală de 8680 lei, scadentă la data de 31.01.2013 din care a fost achitată suma în cuantum de 6544,60 lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 2135,40 lei, neachitat până în prezent, deși scadența a fost depășită.
Societatea reclamantă și-a îndeplinit întocmai toate obligațiile comerciale proprii, fapt dovedit prin semnarea, fără obiecțiuni, de către dl. Ș. C., atât în calitate de administrator, cât și în calitate de fidejusor al societății debitoare M. .. a facturii fiscale, precum și prin efectuarea de plăți parțiale în contul facturii fiscale.
Mai mult decât atât, în vederea achitării debitului restant, M. . a emis la data de 07.12.2012, biletul la ordin . nr._, în valoare totală de 8.680 lei, scadent la data de 19.04.2013 și avalizat de către dl. Ș. C., care ulterior introducerii la instituția bancară a fost Refuzat la plată pentru lipsa totala de disponibil, astfel reclamanta nu a putut recupera creanța pe care o deține față de societatea debitoare.
De asemenea, biletul la ordin mai sus menționat este învestit cu formulă executorie în baza încheierii Judecătoriei Sectorului 3, pronunțată în data de 10.12.2013, iar instanța a încuviințat executarea silită doar împotriva debitoarei M. .., nu și împotriva avalistului Ș. C., motivând faptul că nu este trecut în clar numele celui care se obligă în calitatea de avalist, ci doar o semnătură a acestuia.
În plus, la data de 28.11.2014 a fost încheiat procesul verbal de Conciliere nr. 203 între T.T.T. C. S.R.L., în calitate de creditor, reprezentată prin dl. A. A., având calitatea de Administrator și M. .., în calitate de debitor, reprezentată prin dl. Ș. C., având atât funcția de Administrator, cât și calitatea de Fidejusor, prin intermediul căruia societatea debitoare și-a asumat obligația de plată a debitului restant în mod eșalonat, respectiv în 3 rate, rata 1, în valoare de 1.000,00 lei, până cel târziu în data de 19 decembrie 2014; rata 2, în valoare de 1.000,00 lei, până cei târziu în data de 19 ianuarie 2015 și rata 3, în valoare de 935,40 lei, până cel târziu în data de 19 februarie 2015.
Totodată, în baza dispozițiilor art.4 din procesul verbal de conciliere nr.203/28.11.2014, pârâtul Ș. C., în calitate de fidejusor al ., având în același timp și calitatea de administrator al societății, s-a obligat în mod expres, la plata tuturor obligațiilor pe care le avea față de creditor.
Cu toate acestea, debitorul nu a reușit să respecte termenele de plată asumate în Procesul de Conciliere nr. 203/28.11.2014 și stabilite în mod eșalonat în 3 rate.
Creanța pretinsă este certă, fiind întrunite toate condițiile impuse de doctrină și jurisprudență, ce definesc o creanța certă ca fiind: " aceea a cărei existenți rezultă din însuși actul de creanța sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de către acesta.
În speță, suma în cuantum de 9.385,08 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorată, calculate de la data de 31.01.2013 - data scadenței facturii fiscale . nr._/07.12.2012- până la data de 29.06.2015, este însușită, recunoscută și acceptată la plată de către de către M. ., prin administrator Ș. C. și de către dl. Ș. C. în calitate de fidejusor M. .., fapt dovedit de semnarea facturii fiscale, emisă în mod legal de către societatea reclamantă, precum și prin achitarea parțială de către debitoare a facturii scadentă și neachitată, accesoriile ce reprezintă penalități de întârziere se raportează la debitul principal, dovedindu-se astfel certitudinea creanței noastre, reprezentantă de contravaloarea penalităților de întârziere.
Referitor la achitarea parțială a facturii fiscale, reclamanta a menționat faptul că efectuarea unei astfel de facturii fiscale de către debitoare are valoarea juridică a unei recunoașteri a creanței cât și a faptului că și-a executat pe deplin obligațiile contractuale proprii rezultă din reciprocitatea și interdependența obligațiilor dintr-un contract sinalagmatic.
De asemenea, ca o dovadă în plus a certitudinii creanței, reclamanta a menționat faptul că societatea debitoare M. .. a emis în vederea achitării debitului restant biletul la ordin . nr._/07.12.2012, scadent la data de 19.04.2013, care ulterior introducerii la instituția bancară a fost refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil, astfel subscrisa nu am putut recupera creanța pe care o dețin față de societatea debitoare.
Astfel, certitudinea creanței rezultă în mod expres din semnarea fără obiecțiuni a facturii fiscale emisă în mod legal de către societatea reclamantă, din semnarea și ștampilarea procesului-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014, din emiterea unui instrument de plată fără acoperire, precum și tacit prin efectuarea de plăți parțiale în contul facturii fiscale.
Toate aceste aspecte dovedesc că societatea reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile proprii, precum șl faptul că deținem împotriva debitoarei M. .. prin administrator Ș. C. șl către dl. Ș. C., în calitate de fideiusor al aeleiași societăți.
De asemenea, reclamanta a învederat că debitoarea nu a contestat niciodată certitudinea debitului datorat și, mai mult decât atât, a efectuat plăți în contul acestei creanțe.
Lichiditatea creanței rezultă din cuprinsul facturii fiscale . nr. 2829 emisă în mod legal de reclamantă în data de 07.12.2012 și scadentă la data de 31.01.2013.
Suma de 9,385,08 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorată, calculate de la data de 31.01.2013 - data scadentei facturii fiscale . nr._/07.12.2012- până la data de 29.06.2015, al căror cuantum este recunoscut expres de către debitoare, prin semnarea, fără obiecțiuni a acesteia, prin semnarea și ștampilarea procesului-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014, prin emiterea de plată fără acoperire, precum si prin efectuarea de plăti parțiale în contul facturii fiscale.
Potrivit art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă, în cuprinsul facturii fiscale emisă în mod legal de reclamantă, părțile au stabilit în mod expres scadentă a acesteia, la data de 31.01.2013.
Pe cale de consecință, creanța societății reclamante a devenit exigibilă și neachitată la data de 11,01.2013, scadența fiind depășită cu mai mult de 879 de zile (de la data scadenței facturii fiscale, respectiv 31.01.2013 și până la data de 29.06.2015), întrucât societatea debitoare refuză să achite debitul sau se află în imposibilitate de plată.
În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, creanța îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1013 Cod Procedură Civilă, fiind astfel o creanța certă, lichidă si exigibilă.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea d-lui. Sindrilaru C. - în calitate de fidejusor al M. ., care deținea în același timp si calitatea de administrator al societății debitoare - la plata sumei în cuantum de 2135,40 lei, reprezentând restul de plată din contravaloarea facturii fiscale . nr._/07.12.2012. scadentă în data de 07.01.2013 si neachitată până în prezent, potrivit prevederilor art. 2.280 din Noul Cod Civil: "Fidejusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul. se obligă fată de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei renumerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.
De asemenea, la data de 28.11.2014 a fost încheiat procesul-verbal de conciliere nr. 203 între T.T.T. C. S.R.L., în calitate de creditor și M. .., în calitate de debitor, reprezentată prin dl. Sindrilaru C., având atât funcția de administrator, cât si calitatea de fidejusor, prin intermediul căruia societatea debitoare și-a asumat obligația de plată a debitului restant în mod eșalonat.
Astfel, dispozițiile art. 4 stipulate în procesul-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014 prevăd faptul că: "în cazul în care debitorul nu își va onora obligațiile de plată către creditor, creditorul va demara toate procedurile legale pentru recuperarea debitului si a penalităților de întârziere, atât de la debitor, cât si de la fidejusor.
Pe cale de consecință, din prevederile art. 2.280 din Noul cod civil coroborate cu dispozițiile art. 4 prevăzute în procesul-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014 rezultă faptul că dl. Ș. C.- în calitate de fidejusor al M. ..- s-a obligat, în mod expres, la plata întregului debit restant.
Părțile au stabilit de comun acord, prin clauză penală, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de către dl. Sindrilaru C., în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către societatea debitoare M. .., fără a fi necesară dovada existentei si cuantumului prejudiciului.
Factura acceptată la plată are angajamentul juridic asumat prin puterea procesului verbal încheiat între părți, astfel încât, pentru întârzierea la plată, debitoarea datorează penalități conform clauzelor contractuale mai sus menționate.
Din moment ce factura fiscală a fost recunoscută și acceptată la plată de către di. Sindrilaru C., atât prin semnarea procesul-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014, cât și prin efectuarea de plăți parțiale în contul acesteia, accesoriile ce reprezintă penalități de întârziere se raportează la debitul principal, dovedindu-se astfel certitudinea creanței, reprezentată de contravaloarea penalităților de întârziere.
Pentru motivele expuse mai sus, reclamanta consideră că deține împotriva M. .. o creanță lichidă și exigibilă, dar neachitată până în prezent și pe cale de consecință a solicitat să se dispună obligarea debitoarei la plata facturii fiscale neachitate, a penalităților de întârziere aferente, precum și la plata cheltuielilor de judecată,
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 - 1033 Cod procedură civilă, art. 663 alin 3, art. 663 alin 4 Cod procedură civilă, art. 1270 alin 1, art. 1530, art. 1535 Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: factura fiscală . nr._/07.12.2012, procesul verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014, chitanța . nr._, biletul la ordin . nr._/07.12.2012, încheierea din 10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013, modul de calcul al penalităților de întârziere, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei și împuternicire avocațială.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contrat de vânzare cumpărare nr. în executarea căruia, reclamanta a emis pârâtei factura fiscală . nr._/07.12.2012 în valoare totală de 8680 lei, contravaloarea produselor livrate, acceptată atât expres prin procesul-verbal de conciliere nr. 203/28.11.2014, fila 12, cât și tacit prin emiterea biletului la ordin . nr._, în valoare totală de 8680 lei, scadent la data de 19.04.2013, fila 14,coroborată cu plata parțială efectuată de aceasta, fila 13.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În considerarea caracterului contractual al raporturilor juridice derulate de către părți, instanța va reține că pârâta datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii produselor livrate daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, care la alin. 1 prevede: „În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plății, in cuantumul convenit de părți sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, este realizată de către părți prin procesul verbal de conciliere, prin stabilirea unei clauze penale de 0,50% pe zi de întârziere din suma datorată, art. 3, fila 12, în considerarea prezumției instituite de aceasta, în sensul că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și dispozițiile art. 1489 Cod civil, instanța o va obliga pe aceasta la plata penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă.
Reținând și dispozițiile art. 1270 Cod civil (forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății), potrivit cu care contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2135,40 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5%/zi aferente acestei sume calculate de la data de 28.11.2014 și până la data plății efective.
În temeiul art. 1031 raportat al art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 448 lei, taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, filele 20, 21.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T.T.T C. S.R.L., cu sediul ales la SCPA M. și Asociații din București, .. 29-31, ., J_, CUIRO_ în contradictoriu cu pârâții M. .., cu sediul în București, ., ., ., sector 6, J_, CUIRO_ și Ș. C., CNP_5, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2135,40 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5%/zi aferente acestei sume calculate de la data de 28.11.2014 și până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata în solidar a sumei de 448 lei, cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
RED.AC/Thred.MM/4 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9969/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2260/2015.... → |
|---|
