Pretenţii. Sentința nr. 5117/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5117/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 5117/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR. 5117
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta L. I., în contradictoriu cu pe pârâtul M. București prin Primarul General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții, aflându-se la primul termen de judecată .
Asupra probelor, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă și pârât proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă la data de_, sub nr._, reclamanta L. I., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a soluționării cu întârziere a notificării nr. 709/03.08.2001 prin emiterea unei dispoziții în conformitate cu Legea 10/2001, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea nr. 709/03.08.2001, transmisă prin executor judecătoresc și înregistrată la M. București sub nr._, formulată în baza Legii 10/2001, a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri în echivalent pentru terenul ce a fost situat în București, ., sector 6, preluat în mod abuziv.
A menționat că, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la data de 23.12.2008, prin adresa nr._, a depus toate actele doveditoare, făcând expres solicitarea de a mi se emite dispoziția, arătând în mod expres că nu mai am alte acte de depus și ulterior, prin adrese, demersuri, audiențe repetate, a revenit la Primăria Municipiului București, insistând în soluționarea notificării, însă toate aceste eforturi au rămas fară ecou, fiind tratat cu o indiferență totală.
A invocat dispozițiile art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, conform cărora, pârâtul M. București, ca unitate deținătoare, avea obligația ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării, acest impunând unității deținătoare obligația de soluționare a notificării, inclusiv prin respingerea ei în eventualitatea în care la dosar nu ar fi fost depuse acte care să dovedească calitatea de persoană îndreptățită, (a se vedea Decizia nr.5958/2007, nr.4506/2008, nr.5583/2007, nr.5245/2007 ale ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală etc, ).
Datorită acestei situații, reclamanta a arătat că s-a adresat instanțelor de judecată, formându-se astfel dosarul nr._/3/2011 la Tribunalul Municipiului București, soluționat prin sentința civilă nr. 544/08.03.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, sentință prin care s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 308,71 mp, situat în București, ., sector 6 și abia după ce a demarat procedura de soluționare a notificării pe cale judecătorească și înainte de pronunțarea sentinței, Primăria Municipiului București a emis Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr._/28.02.2012, de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 308,71 mp situat în București, ., sector 6.
Însă, în tot acest timp, a susținut că a fost umilită de așteptarea și ignoranța autorităților.
A invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut constant că administrația publică constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecința, dacă refuză sau omite să execute o obligație legală sau întârzie executarea unei hotărâri judecătorești, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fata instanțelor judecătorești pierd orice rațiune de a fi (Cauza S. c.României, pct. 24).
În temeiul celor expuse mai sus, reclamanta a considerat că atitudinea culpabilă a pârâtului i-a produs un prejudiciu moral, constând în starea de disconfort psihic și moral provocat nu numai de perioada lungă de așteptare, dar și de nemulțumirea și revolta pe care i le cauzează conduita pârâtului, ce pare să nesocotească orice prevedere legală tinzând să trateze procedurile legale după liberul său arbitru.
Reclamanta a solicitat sa se aibă în vedere că perioada lungă de așteptare, respectiv 11 ani de la data depunerii notificării, timpul pierdut pentru obținerea de dovezi în vederea revendicării bunului ce i-a aparținut și pentru care statul s-a folosit, pierderea de timp si resurse materiale pentru recunoașterea pe cale judecătorească a dreptului său, deoarece autoritățile competente nu au binevoit soluționarea notificării depusă încă din anul 2001 pe cale administrativă, toate acestea acumulate i-au provocat frustrări si neliniște sufletească, considerând o umilire a unui cetățean onest față de statul său.
În plus, a susținut că, întrucât că prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr._/28.02.2012 emisă în urma chemării în judecată pentru soluționarea notificării pe cale judecătorească, i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită (proces declanșat tot din culpa pârâtului), pârâtul se află în continuare în culpă pentru tergiversarea transmiterii dosarului către Prefectură, dosarul zăcând în continuare în arhivele instituției.
Reclamanta a precizat că nu se poate trece cu vederea că suferința provocată de tergiversare nejustificată a soluționării cererii, precum și revolta pe care a încercat-o de atâtea ori, când a aflat că dosarul său, deși complet, se află în aceeași fază de soluționare, reprezintă un prejudiciu moral, rezultat din nerespectarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește proba prejudiciului moral, a arătat că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un astfel de prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, art. 4 și 5 C.civ, art.252-253 Cod Civ. art. 1349, 1381 și urm. C.civ, precum și jurisprudența europeană în cuprinsul acțiunii.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie: notificarea nr. 709/03.08.2001, cerere emitere a dispoziției nr._/23.12.2008, somație emitere dispoziție; adresa nr._/23.01.2009 și răspunsul Primăriei nr. 2643/28.01.2009, adresa nr._/18.03.2009 și răspunsul nr._/23.03.2009, adresa nr._/30.04.2009 și răspunsul nr._/05.05.2009, adresa nr._/29.05.2009 și răspunsul A.N.R.P. nr._/17.06.2009, adresa nr._/2009 și răspunsul Prefecturii nr. STN/_/SP1/12.10.2009, adresa nr._/30.04.2010 și răspunsul nr._/05.05.2010, adresa nr._/03.12.2010 și răspunsul nr._/08.12.2010, dispoziția nr._/28.02.2012, sentința civila nr. 544/08.03.2012, contract de mandat. (f.6 - 42).
La data de 22.05.2013, pârâtul M. București prin Primarul General a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanta L. I. ca neîntemeiată.
A susținut că, în ceea ce privește acordarea daunelor morale urmează să fie apreciată exclusiv de către instanță, în urma administrării unui probatoriu adecvat care să dovedească prejudiciul moral suferit de reclamantă. Prin urmare, acordarea daunelor morale, daca este admisibilă, ca urmare a clasificării dihotomice a prejudiciului, trebuie să-și găsească suportul în prejudiciul moral suferit. Aceasta presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat. Cuantumul daunelor se stabilește față de noțiunea de” prejudiciu cert" adică a cărui existență este neîndoielnică și a cărui întindere poate fi sigur stabilită. Daunele morale sunt prejudiciile cauzate unei persoane, constând in suferințe de ordin psihic. Normele eticii si echitații interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent bănesc.
Sub aspectul prejudiciului moral, a arătat că reclamanta nu a demonstrat prejudiciul (dimensiunea suferințelor sale) în așa fel încât să se justifice suma pretinsa, ca reparație, cu acest titlu. Probele administrate nu au relevat împrejurări legate de implicațiile moral de implicațiile pe plan afectiv legate de nerespectarea titlului executoriu. Reclamanta nu a arătat in ce ar fi constat relația de cauzalitate între prejudicial suferit de acesta si prejudiciul moral, în ce anume constă. În concret, cuantumul daunelor morale acordate trebuie să aibă efecte compensatorii și nu constituie venituri nejustificate acordate reclamantului, întrucât potrivit art. 998 Cod civil: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara”.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
La întâmpinare, pârâtul a anexat dispoziția nr._/28.02.2012.
Prin sentința civilă nr.1641/17.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 29.05.2015, sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin notificarea nr. 709/03.08.2001 și care formează obiectul dosarului nr._ al Primăriei Municipiului București, formulată în temeiul Lg. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 6.
Prin sentința civilă nr. 544/08.03.2012 (filele 35-39) pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei și a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită și a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul menționat mai sus. Prin Dispoziția nr._/28.02.2012 emisă de Primarul General (f. 52) a fost soluționată notificarea reclamantei și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., sector 6.
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 998-999 C.civ. (dispoziții preluate de art. 1357-1358 N.C.civ.), orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În cauză, instanța constată că sunt întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, conduita efectivă a acestuia sub aspectul modalității și duratei de
soluționare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2002 cauzând reclamanților un prejudiciu moral cert.
Sub acest aspect, instanța constată, în primul rând, că notificarea în cauză a fost formulată în baza unei legi instituite de stat tocmai pentru reparația unui alt prejudiciu produs de către stat în trecut și căreia nu i s-a răspuns decât în anul 2012. Astfel, deși pârâtul a fost notificat în anul 2001, acesta nu a respectat termenul legal de soluționare.
Instanța apreciază că, în cauză, nu se poate reține existența unor cauze obiective, independente de voința pârâtului care să justifice durata lungă a procedurii și care să înlăture reținerea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului sub aspectul culpei.
În plus, instanța are în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că autoritățile publice au obligația de a proceda într-un termen rezonabil și de a înlătura orice obstacol din calea realizării drepturilor persoanelor fizice. Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din Convenție, garanție care se aplică, în cauzele de natură civilă, inclusiv în procedura preliminară de natură administrativă atunci când este obligatorie parcurgerea acesteia.
Instanța reține și faptul că rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 stă în caracterul profund reparatoriu al acesteia. Prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari pentru abuzurile săvârșite de către stat, ori, nerespectarea unor termene rezonabile în desfășurarea acestor proceduri este incompatibilă cu rolul reparator al măsurii în sine.
În prezenta cauză, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va ține seama de circumstanțele concrete ale speței, de perioada de 11 ani în care reclamanta a așteptat soluționarea notificării, de importanța acestei proceduri pentru notificator, care în absența dispoziției primarului nu a avut posibilitatea să valorifice drepturile recunoscute de Legea nr. 10/2001, și de eforturile suplimentare depuse de acesta (revenirea cu alte notificări, sesizarea instanței de judecată) în vederea obținerii acestor drepturi.
Pentru aceste considerente, instanța va admite, în parte, acțiunea și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 12.000 de lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea reclamantei, privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întemeiate, în lipsa unor dovezi în sensul efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .-138, corp B, parter, sector 5, la sediul . S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291- 293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 12.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
P. GREFIER
Red. S.I.G./Tehnored./2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8157/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
