Contestaţie la executare. Sentința nr. 5061/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5061/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 5061/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5061
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimații G. C. și G. M..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 713 alin. 1 Cod proc.civ. coroborat cu art. 107 Cod proc.civ., întrucât la data formulării cererii de executare silită, 23.09.2014, art. 650 alin. 1 Cod proc.civ. fusese declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului și proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 17.12.2014, sub nr._ , reclamantul MUNICIPIUL B. PRIN PRIMAR GENERAL in contradictoriu cu pârâții G. C. și G. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale și încheierilor întocmite în dosarul de executare nr. 129/2014 al B. M. O.; exonerarea de la plata cheltuielilor în sumă de 3,980 lei sau în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât sunt nejustificat de mari; suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, în temeiul art. 718 al. 1 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii introductive de instanță s-a arătat de către reclamant că prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuțional nr.129/2014 s-a solicitat plata sumei totale de 3.980 lei, din care 2.600,00 lei-suma stabilită onorariu executor judecătoresc + alte cheltuieli de judecată.
Obligația contestatorului de a emite dispoziția nu poate fi îndeplinită decât de către acesta, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul său încheindu-se aici și neputând să folosească forța de constrângere a statului, cu care este învestit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face.
Astfel, nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc între cele efectuate în cadrul executării silite directe prin puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri și altele, astfel cum prevede la pct.2 subpunctul 4 din ordinul 2550/2006 al M.J., motiv pentru care nu se justifică onorariul perceput de executorul judecătoresc.
În atare situație, consideră reclamantul că activitatea efectuată de către executorul judecătoresc care a emis doar o somație prin care i-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu cu privire la obligația de a face, poate fi încadrat la pct.12 din Ordinul 2550/2006 și anume „orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, pentru care onorariul cuvenit este de 200 de lei, la care se adaugă TVA de 24%.
Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și să nu constituie un mijloc de rotunjore a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit, modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioară complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Raportat la prevederile Legii nr.188/2000 și ale OMJ nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
În consecință, se solicită anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată.
Diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006, iar la stabilirea onorariului executorului, acesta este tendențios de mare, raportat la dis.art.39 din Legea nr.188/2000, conform căruia onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1” din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa nr._/14.04.2015, Dispoziția nr.1808/17.12.2006, înștiințare debitor, Încheierea din 20.11.2014 a Judecătoriei sector 6 dată în dosar nr._/301/2014, sentința civilă nr. 1012/07.05.2013 a Tribunalului București dată în dosarul nr._, încheierea din data de 25.09.2013 dată în dosarul_ de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, decizia civilă nr.142R/24.01.2014 a Curții de Apel București dată în dosarul_, somație și poprire date în dosarul 129/10.12.2014 al B. M. O..
În urma adresei emise de către instanță au fost comunicate de B. M. O. copii de pe actele efectuate în dosarul nr. 129/2014.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 29.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București.
Prin sentința civilă nr.7599/29.05.2015, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 11.06.2014, sub același număr de dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1012/07.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, a fost obligat Municipiul București să emită dispoziție motivată privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul situat în București, . nr.44, sector 4, compus din 374 mp teren.
Prin decizia civilă nr.142R/24.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, a fost admis recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile menționate anterior și a fost modificată în parte sentința, în sensul că s-a admis cererea reclamanților de înaintare a dosarului și a fost obligat Municipiul București să înainteze dosarul administrativ nr._ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Prin urmare, instanța reține că prin cele două titluri executorii – sentința și decizia de mai sus - în sarcina pârâtului s-au stabilit două obligații: 1. emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților și 2. să înainteze dosarul administrativ nr._ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii, creditorii – intimați în cauza de față - s-au adresat B. M. O. la data de 23.09.2014, fiind format dosarul de executare nr.129/2014..
La data de 06.10.2014 pârâtul și-a îndeplinit prima obligație stabilită în sarcina sa, emițând Dispoziția nr._/06.10.2014.
La data de 20.11.2014 Judecătoria Sectorului 6 încuviințat, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/301/2014 (f.81), executarea silită a obligațiilor stabilite prin cele două titluri executorii.
La data de 22.10.2014 creditorii au înștiințat B. că s-a emis Dispoziția_/06.10.2014 și au solicitat continuarea executării silite pentru cea de a doua obligație, de înaintare a dosarului administrativ direct către Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 10.12.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea privind cheltuielile de executare silită (f.82) și somația pentru îndeplinirea obligației de înaintare a dosarului administrativ direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ulterior fiind emisă și o adresă de înființare a popririi către Trezoreria Municipiului București, pentru sumele reprezentând cheltuieli de executare silită.
În privința cheltuielilor de executare silită, instanța reține că prin încheierea din 10.12.2014 au fost reținute următoarele cheltuieli în sarcina debitorului: - cheltuieli necesare declanșării executării silite – 200 lei, cheltuieli necesare continuării executării după obținerea încuviințării 480 lei, onorariul executoriului 2.600 lei, onorariul avocatului – 500 lei, cheltuieli cu încetarea executării (arhivare dosar, adrese CF, etc.) – 200 lei.
Instanța constată însă că doar o parte dintre cheltuieli sunt justificate și dovedite în dosarul de executare silită, respectiv: 500 lei onorariul de avocat (f.54 și 71 dosar), 40 lei taxa de timbru pentru cererea de încuviințare a executării silite, 350 lei cheltuielile privind desfășurarea executării (50 lei conform facturii f.74 și 300 lei cheltuieli de continuare executare și arhivare dosar).
În privința cuantumului onorariului de executor, instanța reține că Legea nr.188/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006 privind onorariile minimale și maximale, nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de a face. Prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 „ orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv de 200 lei la care se adaugă TVA, în total onorariul maximal fiind de 248 lei. Cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru această activitate, nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din Ordinul 2550/2006, cu atât mai mult cu cât activitatea executorului în cazul executării silite a obligațiilor de a face sau a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației și comunicarea acesteia, restul procedurii din Secțiunea a IV a Cod procedură civilă neimplicând participarea executorului judecătoresc. Astfel fiind, instanța va reduce cuantumul onorariul de executor la valoarea de 496 lei (TVA inclus) – câte 248 lei pentru fiecare obligație de a face stabilită prin titlurile executorii. Instanța a avut în vedere faptul că executarea de bunăvoie de către debitor a uneia dintre obligații a intervenit după ce creditorii au declanșat procedura executării silite. Prin urmare, debitorul datorează onorariul pentru ambele obligații de a face, fără a se impune reducerea acestuia, față de cuantumul redus al onorariului pentru fiecare obligație.
De asemenea, instanța reține că deși onorariul de avocat este cheltuială ocazionată de efectuarea executării silite, fiind datorat de debitor în baza acelorași dispoziții ale art.669 Cod procedură civilă (în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite) și art.37 alin.5 din Legea nr.188/2000, instanța poate cenzura cuantumul acestuia.
Curtea Constituțională (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) a constatat că dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptând un asemenea raționament, a arătat că nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. A mai arătat Curtea că o asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creată dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În sensul celor arătate, a mai adăugat Curtea Constituțională, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Instanța apreciază însă că în speță onorariul avocațial de 500 lei nu depășește limita cuantumului rezonabil, raportat la obiectul executării silite și la munca depusă de avocat în dosarul de executare silită, astfel că nu va reduce cuantumul acestuia.
În privința celorlalte sume reținute în încheierea de cheltuieli de executare, instanța constată că acestea nu au fost dovedite și justificate, astfel că nu pot fi puse în sarcina debitorului.
Instanța reține că reducerea cheltuielilor de executare silită nu constituie un motiv de anulare a actelor de executare, soluția fiind de modificare a actelor în sensul stabilirii debitului corect, ce poate fi urmărit silit.
În consecință, în temeiul art.719 c.proc.civ. (în vigoare la momentul începerii executării silite), instanța va admite în parte contestația la executare, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea actelor de executare, va modifica procesul-verbal de cheltuieli de executare, în sensul că va reduce cheltuielile de executare de la 3.980 lei la 1.386 lei. Pe cale de consecință, instanța va modifica somația emisă în același dosar de executare la data de 10.12.2014 și adresa de înființare a popririi către Trezoreria Municipiului București, stabilind că debitul urmărit reprezentând cheltuielile de executare este de 1.386 lei.
În privința cererii de suspendare a executării silite, instanța constată că nu se impune suspendarea executării silite, având în vedere soluția instanței de menținere a actelor de executare silită și modificarea acestora în sensul diminuării debitului urmărit. Prin urmare, în temeiul art.718 c.proc.civ., coroborat cu art.249 c.proc.civ., instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, contradictoriu cu intimații G. C., domiciliat în București, ., ., ., sector 4, și G. M., cu domiciliul în București, ., ., ..
Respinge capătul de cerere privind anularea actelor de executare, ca neîntemeiat.
Modifică procesul-verbal de cheltuieli de executare emis la data de 10.12.2014 în dosarul de executare nr.129/2014 de B. M. O., în sensul că reduce cheltuielile de executare de la 3.980 lei la 1.386 lei și, pe cale de consecință, modifică somația emisă în același dosar de executare la data de 10.12.2014 și adresa de înființare a popririi către Trezoreria Municipiului București, în sensul că debitul urmărit reprezentând cheltuielile de executare este de 1.386 lei.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca neîntemeiat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.A.N./6 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5167/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 5067/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
