Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5245/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 5245/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 5245/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5245

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: T. F. A.

GREFIER: B. R.

Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor – modificare, pensie întreținere, privind pe reclamanta Ș. (fostă M.) A. I. în contradictoriu cu pârâtul M. A., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2015, iar ulterior la data de 29.06.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014, reclamanta Ș. (fostă M.) A.-I., în contradictoriu cu pârâtul M. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea convenției încheiată în procedura divorțului cu copii minori în fața notarului public B. V. I., autentificată sub nr. 1054/16.06.2014, astfel: modificarea articolului 4 din convenția amintită care prevede că:„pârâtul M. A., va avea dreptul să aibă legături personale cu minora M. M. astfel: art.4 alin. 1 din convenție prevede ca pârâtul „să petreacă al doilea și al patrulea week-end din fiecare lună cu minora, oriunde pe teritoriul României, începând de vineri orele 18:00, pârâtă duminică orele 18:00; art. 4 alin. 1 să fie modificat astfel:„pârâtul să petreacă al doilea și al patrulea week-end din fiecare lună cu minora, în ziua de sâmbătă începând cu orele 10:00 până la orele 18:00; art. 4 alin. 2 din convenție prevede ca pârâtul să petreacă cu minora 2 (două) săptămâni în luna iulie și 2 (două) săptămâni în luna august a fiecărui an, pe teritoriul României; să se dispună ca această prevedere a art. 4 alin. 2 să fie eliminată întrucât minora, în prezent, are o vârstă fragedă, 2 ani și jumătate și este puternic atașată de mama ei, o despărțire de 2 săptămâni în luna iulie și încă două săptămâni in luna august ar avea un impact emoțional puternic și negativ asupra minorei, care are un anumit program de odihnă, anumite obiceiuri culinare, un program de joacă, ceea ce i-ar crea un dezechilibru adaptativ și un sentiment de instabilitate, etc.; art. 4 alin. 3 din convenție prevede ca pârâtul să petreacă cu minora ziua de naștere începând cu ora 15:00 și până la ora 22:00 cu tatăl, urmând ca la ora 22:00 acesta să o aducă la domiciliul mamei, această prevedere să fie modificată în sensul: „să petreacă cu minora ziua de naștere începând cu ora 17:00 și până la ora 20:00 cu tatăl, urmând ca la ora 20:00 acesta să o aducă la domiciliul mamei”.

Reclamanta a solicitat această modificare întrucât, la orele 15:00, minora se află în timpul programului de somn și, dacă tatăl ar lua minora de la domiciliul mamei, ar însemna să îi întrerupă orele de somn; în plus, aducerea minorei la orele 22:00 la domiciliul mamei este complet absurdă, în condițiile în care orice copil în vârstă de 2 ani și jumătate doarme la orele 22:00. În plus, mama trebuie să pregătească minora pentru somn, să îi facă băiță, să îi dea să mănânce (formula de seară) și astfel minora ar adormi prea târziu, la miezul nopții.

Art. 4. alin. 4 prevede că: pârâtul să petreacă cu minora în vacanța de iarnă 1 (una) săptămâna, care va include Crăciunul sau Revelionul, oriunde pe teritoriul României.

Reclamanta a solicitat ca acesta prevedere art. 4 alin. 4 să fie eliminată, întrucât minora, în prezent, are o vârstă fragedă, 2 ani și jumătate și este puternic atașată de mama ei, o despărțire de 1 (o) săptămână în luna decembrie (în perioada sărbătorilor de iarnă, de C. când minora îl așteaptă pe M. C. la ea acasă) ar avea un impact emoțional puternic și negativ asupra minorei, care are un anumit program de odihnă, anumite obiceiuri culinare, un program de joacă, pe care pârâtul nu le cunoaște.

Art. 4 alin. 5 prevede ca „pârâtul să petreacă cu minora duminica Paștelui sau a doua zi de P., alternativ cu mama într-un an va petrece duminica Paștelui, în anul următor a doua zi de P..

Reclamanta a solicitat ca art. 4 alin. 5 să fie modificat astfel: „pârâtul să petreacă cu minora duminica Paștelui sau a doua zi de P., alternativ cu mama într-un an va petrece duminica Paștelui de la orele 10:00 până la orele 18:00, acesta să o aducă la domiciliul mamei, în anul următor a doua zi de P. de la orele 10:00 până la orele 18:00 acesta să o aducă la domiciliul mamei.

Art. 4 alin. 6 prevede că „dacă se dorește călătoria în afara țării, se va solicita acordul celuilalt părinte”.

Reclamanta a solicitat ca această prevedere să fie menținută.

De asemenea, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului la respectarea acestui program până la rămânerea irevocabilă a sentinței din dosarul de fond care are același obiect.

Art. 5 din Convenție prevede că:„În ceea ce privește contribuția la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorei, s-a convenit ca tatăl, M. A., să contribuie cu suma de 150 lei/lună, care se va achita până în ultima zi a fiecărei luni până la vârsta majoratului, precum și după această dată în situația în care copilul își continuă studiile, până la finalizarea acestora”.

Reclamanta a solicitat ca această prevedere a art.5 din Convenție să fie modificată astfel și, pe cale de consecință, să se dispună majorarea pensiei de întreținere, în baza art. 529 alin.2 din Noul Cod Civil: „în ceea ce privește contribuția la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale minorei, s-a convenit ca tatăl, M. A., să contribuie cu suma de 500 lei lunar, care se va achita până în ultima zi a fiecărei luni până la vârsta majoratului, precum și după această dată în situația în care copilul își continuă studiile, până la finalizarea acestora”.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezenta cauză, constând în onorariul de avocat, taxa de timbru și orice alte cheltuieli ocazionate de purtarea prezentului proces.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 22.08.2010, s-a căsătorit cu pârâtul, din dorința de a-și întemeia o familie bazată pe încredere, dragoste și respect reciproc. Întrucât toate aceste valori nu au fost prețuite de către pârât, la data de 15.05.2014, reclamanta a solicitat către BNP B. V. I. desfacerea căsătoriei părților prin acordul soților, revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, stabilirea domiciliului minorei la mama sa, autoritatea părintească exercitată în comun, stabilirea modalității de păstrare a legăturilor dintre fiica sa (minora M. M.) și pârât, stabilirea pensiei de întreținere. La data de 16.06.2014, cei doi soți s-au prezentat în fața BNP B. V. I. și au semnat documentul intitulat „Convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori”, convenție autentificată sub nr. 1054/16.06.2014. Reclamanta a învederat instanței faptul că, în momentul în care a început să respecte programul de menținere al relațiilor dintre pârâta și fiica sa a fost îngrozită, întrucât pârâtul nu-i răspundea la telefon și astfel s-a îngrijorat ca fiica sa să nu pățească ceva (acest lucru s-a întâmplat când pârâtul a ținut minora primul week-end, perioada 27 iunie - 29 iunie). În momentul în care a luat-o pe fiica sa de la pârât, aceasta prezenta o . julituri în coate, care s-au infectat în ziua următoare și au necesitat tratament medicamentos, conform rețetei și adeverinței medicale primite de la medic. Un plus, pe lângă faptul că pârâtul nu i-a răspuns la solicitările sale de a afla dacă minora s-a hrănit și a dormit conform programului pe care îl are, pe toată durata cât copilul a stat la acesta, a sunat-o (în prezența minorei) și i-a adresat injurii, atât verbal (față în față și la telefon) cât și în scris, prin intermediul sms-urilor trimise). A urmat luna iulie 2014, al doilea week-end din luna iulie (11-13 iulie) când reclamanta a respectat convenția și a dus-o pe fiica sa la domiciliul pârâtului, în imobilul situat în București, . nr. 15, ., etaj 4, apartament 27, sector 6, (imobil pe care l-a dobândit în cote indivize de 1/2 cu pârâtul, înainte de căsătoria părților), unde a fost complet șocată, pârâtul a început să țipe la aceasta, să-i adreseze injurii în fața fiice acestora, în imobil fiind o mizerie pe care nu a putut să o descrie în cuvinte, l-a întrebat dacă are ce să îi dea să mănânce fiicei acestora, fiindcă era ora la care aceasta trebuia să mănânce, iar pârâtul i-a răspuns că are ce să îi dea să mănânce și, fiindcă este mamă și a vrut să se asigure că nu o minte pârâtul (minciuna este un obicei de-al pârâtului) a verificat frigiderul, iar acesta era gol. Având în vedere faptul că în apartament era mizerie, frigiderul era gol și murdar, pârâtul era complet liniștit și nu-l interesau aceste aspecte, reclamanta i-a explicat că nu îi poate lăsa copilul în aceste condiții și a plecat împreună cu minora. Bineînțeles că, înainte să plece, pârâtul a avut grijă să o înjure din nou în prezența fiicei acestora, obișnuind să o înjure de fiecare dată când o vede și nu-l interesează dacă este singură sau însoțită de fiica acesteia. Reclamanta a precizat faptul că, în momentul în care s-au prezentat în fața BNP B. V. I. și au semnat documentul intitulat „Convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori”, convenție autentificată sub nr. 1054/16.06.2014 pârâtul i-a promis că o să se înțeleagă amiabil și a asigurat-o că a ales metoda cea mai bună, mai mult decât atât spunându-i să convină asupra celor menționate de către notarul public și să nu-și facă griji, fiindcă el o să înceapă să respecte acel program „când fiica părților o să împlinească vârsta de 5 ani, fiindcă acum este prea mică”. Dată fiind vârsta fragedă a copilului (2 ani și jumătate aproape), aceasta este firesc să fie atașată puternic de mamă, mai ales că, timp de 2 ani și jumătate minora a stat în permanență în prezența mamei și apreciind că minora este la vârsta fragedă la care poate înțelege lipsa mamei din viața sa, timp de 2 (două săptămâni) sau timp de o săptămână ca pe un abandon. Tocmai pentru că pârâtul o suna și o înjura, a pus presiune pe aceasta, o amenința să îi lase minora, conform programului haotic stabilit de către notarul public și care nu este în interesul superior al copilului, dat a fiind atitudinea pârâtului, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că dreptul pârâtului de a avea legături personale cu copilul trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii copilului și asupra dezvoltării armonioase a acestuia. În final, reclamanta a precizat faptul că, împotriva pârâtului a formulat sesizare înregistrată sub nr. 1851/23.05.2014 depusă la Secția 20 de Poliție din București și a depus și plângere penală înregistrată sub nr._/18.07.2014, întrucât îi este frică de pârât, de amenințările acestuia, fiind nevoită să plece cu minora din imobilul pe care îl deține în cotă indiviză de 1/2 cu pârâtul, fiindcă acesta o amenință că, dacă se mută înapoi în apartamentul menționat o să vină să se mute și el cu aceasta, iar reclamantei îi este frică de acesta și de bătăile sale.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus alăturat copia mesajelor purtate cu pârâtul, mesaje în care acesta a recunoscut și regretat faptele sale urâte pe de o parte iar, pe de altă parte, nu a ezitat să o înjure, atât pe reclamantă cât și pe mama acesteia, recunoscând că a consumat 1 litru de țuică și, se poate observa cu ușurință agresivitatea verbală care îl caracterizează, în aceste condiții fiindu-i frică să îi lase copilul peste noapte să doarmă cu aceștia. Reclamanta a menționat că pârâtul lucrează în poliție, având un program destul de dificil pentru a sta cu copilul (lucrează de noapte, câte 12/24 de ore), nu are cum să-și „aranjeze” programul astfel încât să pice mereu liber când ar trebui să stea cu copilul. De asemenea, tot în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a solicitat instanței să îi pună în vedere pârâtului să depună programul acestuia de lucru (cel puțin din luna iulie 2014) pentru a se observa faptul că acesta lucra în week-end-ul când ar fi trebuit să stea cu copilul.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004, art.529 alin.2 din Noul Cod civil, art. 453 din Cod de procedură civilă, art. 396-403 Codul civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, convenția încheiată nr. 1054/16.06.2014, certificatul de divorț nr. 6877/16.06.2014, contractul de pregătire mediere nr. 161/02.07.2014, invitația la mediere nr.166/02.07.2014, dovada comunicării invitației la mediere, procesul verbal de refuz participare la mediere nr.164/17.07.2014, mesajele trimise de către pârâta, adeverința medicală din data de 30.06.2014, împuternicire avocațială (original).

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvențională, pârâtul reclamant a solicitat admiterea acesteia așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exercitarea autorității părintești de către ambii părinți în ceea ce privește copilul acestora minor M. M., ns. la data de 05.01.2012, în sensul creării unui cadru armonios în care să primeze interesul superior al minorei, încât acesta să nu ducă lipsa mamei sau a tatălui din viața sa, după cum urmează:

Mama nu poate schimba domiciliul minorei în altă localitate sau țară decât cu acordul scris al tatălui.

Tata poate vizita minora la grădiniță și școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ.

Deplasările în străinătate ale minorei vor fi efectuate cu acordul ambilor părinți. În cazul în care minora suferă de o boală, mama este obligată să-l anunțe pe tată în 24 ore din momentul în care a aflat, iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate în cote egale.

Problemele importante în legătură cu minora asupra cărora părinții decid împreună sunt: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții), starea de sănătate și grupul de prieteni. Deciziile cu privire la religia minorei și frecvența participărilor la serviciul religios se iau de ambii părinți. Deciziile în legătură cu problemele curente ce vor fi luate separat: rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentație, cumpărături [îmbrăcăminte, încălțăminte). Rezolvarea disputelor atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună - mediator. Schimbul de informații cu privire la copil - telefonic.

Ocazii și evenimente speciale - participarea ambilor părinți. Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse - fără restricții.

Legăturile personale ale pârâtului cu minora așa cum a fost stabilit prin Convenția autentificată sub nr. 1054/16.06.2014: al doilea și al patrulea weekend din fiecare lună, oriunde pe teritoriul României, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00; 2 (două) săptămâni în luna iulie și 2 (două) săptămâni în luna august a fiecărui an, oriunde pe teritoriul României, ziua de naștere a minorei, respectiv 05 ianuarie, să fie petrecută cu pârâtul, începând cu ora 15:00 până la ora 22:00, urmând ca până la ora 22:00 să o aducă la domiciliul mamei; o lună săptămâna din vacanța de iarnă care va include Crăciunul sau Revelionul, oriunde pe teritoriul României; duminica Paștelui sau a doua zi de P. alternativ cu mama ( într-un an minora va petrece duminica Paștelui, iar în anul următor a doua zi de Paști; 0bligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 500 lei în favoarea minorei de la rămânerea definitivă a hotărâri până la majoratul acesteia.

În fapt, prin convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, pârâtul a tranșat în mod concret modalitatea de-a păstra legăturile dintre copilul minor și pârât. Această convenție s-a încheiat între cei doi soți, potrivit disp. art. 375 Cod civil, reprezentând voința părților, fiind în interesul superior al copilului. Reclamanta, la nici o lună de la semnarea Convenției, a venit în fața instanței de judecată și a solicitat modificarea programului de vizită, pe motive fără substanță, sub formă de șicane, invocând în principal vârsta fragedă a minorei și programul de lucru al pârâtului, motive care în opinia acestuia nu pot sta în picioare. Imediat după semnarea Convenției, reclamanta s-a mutat cu copilul minor într-o altă locuință, fără ca reclamanta să-i aducă la cunoștință unde a stabilit locuința minorei, ulterior la termenul de judecată din data de 05.08.2014, în cauza ce a format obiectul unei ordonanțe președințiale, pârâtul a aflat faptul că locuința copilului a fost stabilită în București, Bulevardul Timișoara nr. 65, ., etaj 2, apartament 97, sector 6. Reclamanta-pârâtă, prin semnarea convenției, și-a asumat propria răspundere că îi va aduce la cunoștință orice modificare a domiciliului fiicei părților minore, reclamanta uitând ceea ce a semnat, cunoscând sancțiunile prevăzute de lege privind falsul în declarații. Știind că urmează să-și petreacă sfârșitul de săptămână cu fiica părților, reclamanta, în ziua de 25.07.2014, s-a prezentat la domiciliul comun, unde a sustras toată vesela și cele câteva lucrușoare ale copilului, încercând prin orice mijloace să-i îngreuneze șederea cu copilul, reclamanta punând în principal orgoliul său și în secundar interesul superior al minorei care are dreptul să aibă și mama și tata. Prin acestea, reclamanta a încercat să-i minimalizeze modalitatea în care să se poată ocupa de copil în mod concret, reclamanta venind și perturbându-i legăturile personale prin vizite inopinate și zeci de telefoane date. Cu toate acestea, cele 2 zile de week-end petrecută împreună cu fiica părților au decurs foarte bine, în armonie, copilul fiind hrănit și foarte bine îngrijit de pârât, starea de spirit a acestuia fiind tot timpul veselă, comunicând cu pârâtul în permanență. La sfârșitul perioadei de vizită, mama sa a găsit-o fericită, fetița povestindu-i cu entuziasm modul cum și-a petrecut sfârșitul de săptămână (plimbările în parc etc.]. În toată această perioadă, reclamanta l-a apelat la telefon de zeci de ori și i-a trimis zeci de mesaje (multe de amenințare], să-i comunice obsesiv ce face copilul, cât a mâncat exact, cât a dormit exact, mesaje la ore când știa că este ocupat cu hrănirea, băița sau somnul copilului. Astfel, primul week-end a fost și ultimul în care pârâtul a văzut fetița deoarece, din data de 27.07.2014, până în prezent, reclamanta refuză să îi dea copilul, spunându-i de fiecare dată când solicita minora în timpul programului de vizită, că „nu vrea”. Un alt motiv pentru care reclamanta a solicitat modificarea programului de vizită ar fi așa zisele „julituri” pentru care minora ar fi necesitat îngrijiri medicale, astfel că, din adeverința medicală depusă la dosarul cauzei de către reclamantă, nu rezultă că minora suferă de vreo boală să determine un tratament de urgență și nu poate fi inclusă în categoria noțiunii de „boală”, în sensul arătat de către reclamantă, deoarece nu este de natură a solicita reducerea programului de vizită sau de a îngrădi copilului posibilitatea de a desfășura împreună cu pârâtul activități specifice vârstei. Minora are dreptul și interesul de a menține legături personale cu pârâtul deoarece, numai astfel între părți se poate dezvolta o viață de familie cu consecința dezvoltării unei personalității echilibrate emoțional și afectiv . Prin urmare, nu există nici un motiv obiectiv și temeinic care să justifice o limitare a exercitării dreptului de-a petrece alături de fetița. Reclamanta a venit în fața instanței și s-a plâns de faptul că minora, în prezent are vârsta de 2 ani și jumătate și este puternic atașată de acesta, iar o despărțire ar avea un impact emoțional puternic și negativ asupra minorei, însă reclamanta a uitat sau s-a făcut că uită faptul că minora a fost crescută de bunicii materni, reclamanta lipsind efectiv din viața minorei. Pârâtul a menționat de minora, de la naștere și până în prezent, locuiește la bunici în județul Dâmbovița, . ori, să vii să invoci în fața instanței de judecată faptul că minora a stat în permanență în prezența mamei, când mama locuiește în București, lipsa mamei din viața minorei poate fi un „abandon”, așa cum a motivat reclamanta în acțiune. De asemenea, pârâtul a precizat faptul că, de la semnarea Convenției, reclamanta-pârâtă a invocat tot felul de motive, menite să nu își poată vizita copilul, în acest sens adresând numeroase rugăminți la aceasta de a-și vedea copilul, aceasta refuzând în mod categoric dreptul la vizită, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva reclamantei. Din motivele expuse de reclamantă în acțiunea introductivă de instanță, nu reiese sub nici un aspect că s-ar afecta în vreun fel dezvoltarea normală a minorei s-au că s-ar putea produce vreo vătămare a acesteia, de natură a necesita obligarea pârâtului la reducerea programului de vizită, urmând să-i fie menținute legăturile personale cu minora, așa cum a fost stabilit de părinți prin semnarea Convenției însă, prin hotărâre să fie stabilit expres modalitatea prin care să își exercite autoritatea părintească comună, astfel încât să nu mai existe nici un fel de divergență cine și cum ar avea mai multe s-au mai puține drepturi și obligații cu privire la minoră. Reclamanta nu a negat faptul că a existat lipsă de comunicare între soți, lipsă de comunicare care a dus și la divorțul acestora, însă pe fondul relațiilor tensionante între părinții copilului care, în mod inerent, antrenează și dificultății în procesul decizional, în opinia pârâtului și în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, precum și în interesul superior al copilului, părinții să manifeste disponibilitate și cooperare, astfel încât copilul să se bucure de prezența și de afecțiunea, grija și de creștere din partea ambilor părinți. Pe cale de consecință, existența relațiilor tensionate între părinți nu poate constitui în nici un caz un motiv de restricționare a programului de vizitare a pârâtului, ci trebuie privită ca o problemă comună a soților, părinții fiind datori, în egală măsură, să depună toate eforturile necesare și diligențele pentru a o depăși rapid și definitiv. Indiferent de condiții, de împrejurări, de străduința unui mame de-a încerca să-i îngrădească dreptul de a avea legături personale cu minora acum și mai târziu, cu siguranță numai minora va fi cea care va avea de suferit, nu poate fi înlocuit cu ceea ce pot oferi părinții, motiv pentru care de la nașterea minorei până în prezent, pârâtul a încercat să fie lângă copil, iar după divorț, fără să se pună vreodată problema în a cere mamei decât să se implice în viața și activitățile fetiței așa cum au stabilit prin Convenția semnată la notar, pârâtul niciodată nu a avut o altă poziție și nu va avea față de fosta sa soție decât aceea de respect pentru copilul minunat pe care îl au. Față de toate aceste motive, sub formă de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, pronunțând o hotărâre care să tranșeze în mod concret modalitatea de exercitare a autorității părintești și a dreptului de a avea legături personale cu minora, solicitând a se avea în vedere și dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004, care consacră și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat relații apropiate, iar articolul 15 din lege reglementează modalitatea de exercitare a relațiilor personale.

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205-209 Cod procedură civilă.

Pârâtul a anexat la întâmpinare și cererea reconvențională copii de pe caracterizare de la locul de muncă, adresa nr._ din data de 22.03.2014, adresă din data de 01.09.2014, adresă din data de 31.07.2014, adresa nr. C/8040 din data de 24.09.2014, adresa nr.2343 din data de 22.09.2014, adresa nr._ din data de 24.09.2014.

La data de 13.10.2014, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, filele 68-74.

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de pârât și întâmpinare la cererea reconvențională.

Cu privire la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorei M. M., după cum a precizat pârâtul în cererea reconvențională:

Mama nu poate schimba domiciliul minorei în altă localitate sau țară decât cu acordul scris al tatălui: este o măsură restrictivă ce limitează foarte mult alegerile reclamantei în viață. Dacă s-ar crea un astfel de context nu ar fi decât pentru a oferi un cadru mai bun de dezvoltare și creștere a copilului (exemple: o stare materială mai bună dată de un nou loc de muncă, locuirea la casă în altă localitate). 

Pârâtul poate vizita minora la grădiniță și școală, în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte acțiuni ale instituțiilor de învățământ; Instituțiile de învățământ nu permit lucrul acesta decât dacă există acordul reclamantei. Ceea ce a solicitat, presupune practic extinderea programului de vizită. Deplasările în străinătate ale minorei vor fi efectuate cu acordul ambilor părinți. În cazul în care minora suferă de o boală, mama este obligată să-l anunțe pe tată în 24 ore din momentul în care a aflat, iar eventualele cheltuieli materiale sunt suportate în cote egale. Reclamanta a arătat că este de acord doar dacă este vorba de plecarea pârâtului în străinătate cu copilul. D. fiind faptul că domiciliul copilului a fost stabilit la reclamantă și din cauza atitudinii răzbunătoare a fostului său soț, există șanse foarte mari să nu poată petrece nicio vacanță în străinătate cu propriul copil până când va avea 18 ani. De asemenea, reclamanta a arătat că este de acord cu obligația de a-l informa cu privire la perturbarea stării de sănătate a copilului și la împărțirea cheltuielilor materiale implicate.

Problemele importante în legătură cu minora asupra cărora părinții decid împreună sunt: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții), starea de sănătate și grupul de prieteni. Deciziile cu privire la religia minorei și frecvența participărilor la serviciul religios se iau de ambii părinți. Deciziile în legătură cu problemele curente ce vor fi luate separat: rutina zilnică, efectuarea temelor, alimentație, cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte). Rezolvarea disputelor atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună - mediator. Schimbul de informații cu privire la copil - telefonic.

Din cauza atitudinii conflictuale a fostului său soț și a diferențelor majore de opinii dintre soți nu va exista un parcurs armonios în privința acestor decizii, ceea ce ar produce tulburări în dezvoltarea psihosocială a copilului. Rolul reclamantei de mamă, studiile și formarea profesională pe care le deține, precum și faptul că suportă aproape integral singură toate costurile materiale cu privire la creșterea și educarea copilului reprezintă motive temeinice pentru ca aceasta să poată gestiona în deplină cunoștință de cauză, cu maximă responsabilitate și implicare toate aceste aspecte.

Referitor la legăturile personale ale pârâtului cu minora așa cum a fost stabilit prin Convenția autentificată sub nr.1054/16.06.2014, pe care pârâtul o dorește nemodificată, reclamanta a precizat faptul că își menține capetele de cerere cu privire la legăturile personale ale pârâtului cu minora astfel cum au fost formulate în acțiunea introductivă, respectiv:

Cu privire la obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere majorată în cuantum de 500 lei în favoarea minorei de la rămânerea definitivă a hotărârii din prezentul dosar și până la majoratul acesteia, reclamanta a precizat că, a solicitat ca obligarea pârâtului să se facă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 22.07.2014 și până la majoratul minorei, motivat de faptul că, în ultimele luni, mama a efectuat singură următoarele cheltuieli pentru creșterea și educarea minorei: lunar suma de aproximativ 1500 lei, constând în cheltuieli efectuate pentru hrană, hăinuțe, grădiniță, activități recreative, medicamente și vitamine pentru creșterea imunității, medicamente pentru stările de boală etc.; taxa la grădiniță este în cuantum de 590 lei + câte 60 lei pentru fiecare opțional în parte.

Cu privire la întreaga situație de fapt prezentată de către pârât în cererea reconvențională, reclamanta a precizat că este total fals ceea ce a spus acesta legat de faptul că nu a văzut copilul din iulie (dovadă în acest sens fiind sms-urile trimise de către reclamantă și de către pârât). Total fals este și faptul că, în primul week-end, reclamanta a făcut vizite inopinate și a dat zeci de telefoane (nu a făcut nicio vizită) și l-a sunat doar de câteva ori (au fost câteva ori pentru că nu îi răspundea. Pârâtul a afirmat că, în prima vizită, reclamanta l-a sunat la orele în care trebuia să facă băiță sau să adoarmă copilul - conform programului pe care copilul îl are minora nu este adevărat (asta însemnând ca pârâtul i-a făcut alt program pe week-end-ul cât a stat la acesta). Reclamanta l-a anunțat telefonic pe pârât cu privire la modificarea reședinței reclamantei și a minorei (atașând un sms în acest sens). Nu este adevărat că reclamanta ar fi sustras vesela și lucrurile copilului din domiciliul comun (luând doar câteva lucruri care îi erau necesare în chirie, însă i-a lăsat pârâtului suficiente farfurii, oale, linguri, etc. cât să poată desfășura orice activitate domestică). După primul weekend petrecut cu pârâtul (tatăl) și după fiecare vizită avută la acesta, copilul și-a manifestat dorul față de mama sa (dovadă în acest sens faptul că a plâns să o vadă pe mama sa). Total neadevărate și afirmațiile pârâtului potrivit cărora minora a stat la bunici și a fost crescută de aceștia (mama sa a avut grijă de minoră, la bunicii materni fiind doar în vizite) - dovadă în acest sens fiind adeverința de la asociația de proprietari care a fost depusă în dosarul de divorț la notar, în care era specificat că toți 3 locuiesc în fosta locuință comună. Reclamanta a insistat de multe ori ca pârâtul să vadă copilul, iar acesta nu a răspuns la telefon (atașând sms-uri ca dovezi). În luna septembrie 2014, reclamanta a fost plecată cu minora și l-a anunțat pe pârât că vor reveni în București sâmbătă dimineața. Deși l-a anunțat pe pârât, acesta a zis că vine cu poliția acasă vineri la ora 18, să constate poliția că nu-i dă copilul, așa cum au convenit. Mai mult, sâmbătă dimineața când a revenit în București, pârâtul nu i-a mai răspuns la telefon și sms-uri. Reclamanta a fost la pârât la serviciu și a constatat că acesta lucra în acea zi și nu a anunțat-o pe reclamantă despre acest aspect (dovadă procesul verbal luat de la poliție că pârâtul lucra, iar reclamanta a fost împreună cu copilul acolo, acesta fiind deplasat la un caz). Reclamanta a solicitat în acest sens programul pârâtului de lucru din iulie 2014 și până în prezent pentru a arăta faptul că programul pârâtului nu îi permite să ia copilul conform convenției încheiate la notar. De fiecare dată când pârâtul și-a manifestat interesul de a vedea copilul în afara programului stabilit, reclamanta a fost de acord (în prima zi de grădiniță pârâtul mergând cu reclamanta și cu minora la grădiniță). Reclamanta a menționat că joi, 16 octombrie 2014, pârâtul a luat copilul de la grădiniță (cu acordul reclamantei) la prânz și a adus-o seara acasă. Copilul era foarte roșu la față și transpirat, ceea ce a produs îmbolnăvirea acestuia, făcând roșu în gât (dovadă două rețete în acest sens, una datată duminică, 19 octombrie 2014, și una 24 octombrie 2014). Medicul i-a prescris tratament + aerosoli. Pârâtul a sustras aparatul de aerosoli al copilului din fostul domiciliu comun, iar când l-a anunțat că are nevoie de aparat pentru tratamentul bolii copilului, a refuzat să i-l aducă. Mai mult, în zilele următoare, știind că copilul acestora este bolnav, nu a contactat-o pe nicio cale, nici măcar o dată să întrebe de starea copilului, reclamanta fiind cea care l-a sunat, însă acesta nu i-a răspuns la telefon. Reclamanta a solicitat o nouă caracterizare a pârâtului de la locul de muncă întrucât, în cea depusă la dosar de pârât scrie că nu a depus nimeni vreo plângere împotriva acestuia, lucru care este fals întrucât, la data respectivă, reclamanta depusese petitie împotriva acestuia și, între timp, a depus și plângere penală pentru lovire și injurii (astea toate manifestate de față cu copilul - provocând perturbări grave în echilibrul psihoafectiv al copilului - după ce copilul a asistat când pârâtul a lovit-o, timp de o lună de zile a manifestat tulburări de vorbire tipice acestei traume emoționale - balbism sau bâlbâit); Pârâtul a depus plângere penală împotriva reclamantei fără fundament, reclamanta solicitând și rezoluția acestei plângeri pentru ca instanța să se convingă asupra faptului că aceasta nu s-a opus să vadă copilul. Reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că dreptul pârâtului de a avea legături personale cu copilul trebuie realizat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii copilului și asupra dezvoltării armonioase a acestuia. De asemenea, reclamanta a menționat că pârâtul lucrează în poliție, având un program destul de dificil pentru a sta cu copilul (lucrând de noapte, câte 12/24 de ore), neavând cum să-și „aranjeze” programul astfel încât să pice mereu liber, când ar trebui să stea cu copilul. De asemenea, tot în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a solicitat instanței să îi pună în vedere pârâtului să depună programul acestuia de lucru (cel puțin din luna iulie 2014) pentru a se observa faptul că pârâtul lucra în week-end-ul când ar fi trebuit să stea cu copilul.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004, 529 alin.2 din Noul Cod civil, art. 453 din Cod de procedură civilă, art. 396-403 Codul civil.

Alăturat răspunsului la întâmpinare, reclamanta a anexat în copie procesul verbal din data de 27.09.2014.

Pârâtul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanta Ș. (fostă M.) A.-I..

Ca răspuns la întâmpinare, pârâtul a solicitat a se observa și a se reține că, din toate aspectele expuse de reclamantă, nu rezultă în niciun fel o combatere a cererii reconvenționale a acestuia, nici argumente care să pună în discuție obiectul cauzei. Simpla noțiune în scris, nemotivată, prin care a făcut vorbire că nu ar fi de acord cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, nu poate sta în picioare ca element de combatere a acțiunii cererii reconvenționale a pârâtului. Față de aceste scurte concluzii sub formă de răspuns la întâmpinare, pârâtul a solicitat a fi înlăturate, aspectele expuse prin întâmpinarea reclamantei iar, pe cale de consecință, admiterea cererii reconvenționale așa cum a formulat-o.

Răspunzând punctual la întâmpinarea reclamantei-pârâte, pârâtul a solicitat să se rețină că argumentele expuse de aceasta la punctual 1 nu pot fi primite ca motive. Legiuitorul, când a și-a exprimat punctul de vedere cu privire la stabilirea autorității părintești, în acest sens, a venit în sprijinul minorului, efectiv în interesul nemijlocit al acestuia. Prin urmare, poziția pârâtei reclamante cu privire la capătul de cerere e la exercitarea în comun a autorității părintești, așa cum acesta a solicitat-o, contravine interesului minorului, cerere ce trebuie respinsă. Reclamanta-pârâtă, prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinare, a venit înaintea instanței și a încercat să îi restricționeze sub orice formă exercitarea autorității părintești și legăturile personale cu minora. Pârâtul a solicitat a se observa că poziția reclamantei pârâte prin întâmpinare nu a făcut altceva decât să recunoască starea tensionată dintre părinții minorei, pârâtul solicitând instanței să se implice în viața și activitățile copilului, astfel încât minora, atunci când va crește, părinții să fie implicați în viața și activitățile fetiței. Astfel, pârâtul a solicitat să fie prezent la serbările organizate de instituțiile de învățământ, încât minora să se bucure de faptul că la terminarea serbării a fost aplaudată de mami și de tati. Reclamanta-pârâtă a considerat că ceea ce a solicitat „practic extinderea programului de vizită”, ceea ce in opinia pârâtului nu poate sta în picioare, două, maxim trei serbări pe an, nu este o extindere a programului, ci o normalitate de a participa la aceste serbări ale copilului la grădiniță și ulterior la școală.

Referitor la răspunsul la întâmpinare cu privire la deplasările în străinătate ale minorei, reclamanta-pârâtă a fost de „acord doar dacă este vorba de plecarea lui în străinătate cu copilul”, respectiv a pârâtului, refuzul de a da acordul pentru a putea petrece vacanțe în străinătate cu minora. Faptul că prin Convenție au stabilit de comun acord stabilirea locuinței minorei la reclamanta-pârâtă, nu îi dă dreptul reclamantei, fosta sa soție, să decidă asupra tuturor aspectelor din viața minorei. Cu privire la solicitarea reclamantei-pârâte de a modifica programul de vizită stabilit prin Convenție, reclamanta, prin întâmpinare, nu a venit în fața instanței cu argumente concrete, ci doar cu opinii personale care țin strict de persoana reclamantei-pârâte și nu de dezvoltarea minorei. Pârâtul a învederat faptul că, de foarte multe ori, venind la minoră, deși vorbea în prealabil la telefon cu aceasta, când ajungea în fața ușii apartamentului, fie nu-i răspundea la ușă, fie pleca de acasă cu câteva minute înainte, așa cum s-a arătat mai sus, fiind nevoit să apeleze la Poliție, întocmindu-se proces verbal de constatare a situației de fapt, uneori la insistențele organelor de Poliție, fosta soție deschidea ușa, însă, după ce pleca Poliția, îi închidea din nou ușa. Mai mult, această stare a lucrurilor prin chemarea Poliției, repetându-se, în urma plecării organelor de poliție, fosta soție îl amenința că va face tot ce-i stă în putere să nu-și mai vadă copilul niciodată, precizând expres: „M. este doar a mea”, amenințările fiind făcute la scenă deschisă față de vecini, iar uneori și față de organele de poliție, aspecte ce se regăsesc și în răspunsul la întâmpinară formulată de reclamanta-pârâtă, aceasta solicitând pârâtului doar obligații. Așa cum s-a arătat prin cererea reconvențională, minora a beneficiat doar parțial de programul de vizită stabilit în favoarea acestuia, întrucât, din luna iunie, acesta nu a putut să-și vadă copilul, fiind sistematic împiedicat de fosta soție, în sensul că la data și ora fixată prin Convenție, fosta soție, ba se încuia în apartament și închidea telefoanele, ba în ultima clipă lua copilul și pleca de acasă, motivând „a apărut ceva urgent” însă astfel de urgențe s-au repetat, motiv pentru care timpul petrecut cu minora a fost de câteva ore. Această atitudine din partea mamei (a fostei soții), împotriva pârâtului ca tată, apare ca o atitudine nocivă pentru copil, disputa între părți aducând suferință în exclusivitate acestuia. Față de această situație s-a născut ideea unei cereri de consiliere psihologică, a părinților minorei la DGASPC, pentru o perioadă de trei luni, cerere pe care a solicitat să se fie admisă.

Față de obligarea pârâtului de a plăti o pensie de întreținere în favoarea minorei de la data rămânerii definitive a hotărârii din prezenta cauză, pârâtul a solicitat acest lucru având în vedere semnarea Convenției și faptul că până în prezent s-a achitat de această obligație, reclamanta-pârâtă indicând cheltuieli lunare în cuantum de 1500 lei și solicitând obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii, uitând de semnarea Convenției.

Un ultim aspect pe care pârâtul a solicitat ca instanța să îl rețină a fost faptul că minora a fost crescută la bunicii materni, iar la sfârșitul de săptămână pe care ar trebui să îl petreacă cu minora, reclamanta a dus-o la Târgoviște, la bunici, acest lucru reieșind fără putință de tăgadă din înscrisurile pe care le va atașa prezentei (ancheta socială depusă la dosarul de divorț, ancheta socială depusă la dosarul nr._ ).

Pentru toate aceste motive, pârâtul a solicitat respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale, această cerere reconvențională fiind în interesul superior al copilului, care are dreptul de a avea o viață de familie cu consecința dezvoltării unei personalității echilibrate emoțional și afectiv. Prin urmare, nu există nici un motiv obiectiv și temeinic care să justifice o limitare a exercitării dreptului de a petrece alături de fetiță.

Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de un set de înscrisuri, în copie, filele 97-128.

La termenul de judecată din data de 15.12.2014, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, filele 134-150 și 151-178.

Instanța a încuviințat pentru părți probele cu înscrisuri, interogatoriul și testimonială.

La data de 27.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar în copie, adeverință de salariu nr._ din data de 14.01.2015, programul de lucru înregistrat sub nr._ din data de 20.01.2015, adeverință grădiniță, raport de cercetare prealabilă nr._ din data de 05.07.2014, fotografii cu minora și chitanțe depunere pensie de întreținere (filele 185-206).

Urmare solicitării instanței, la data de 28.01.2015, prin același compartiment, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (filele 208 și 209), iar la data de 02.02.2015, a fost înaintat la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sector 6 București Serviciul Autoritate T. (filele 212 și 213).

La termenul de judecată din data de 02.02.2015, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, filele 214-242.

Interogatoriile părților au fost administrate, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 272-279).

În cauză au fost audiați martorii Ș. F. și M. S. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 280 și 281).

Urmare solicitării instanței, la data de 09.03.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (filele 285 și 286), precum și relațiile comunicate de Inspectoratul General al Poliției Române Direcția Generală de Poliție a Municipiului București Financiar, privind veniturile realizate de pârât (fila 287).

La data de 13.05.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Poliția Sectorului 6 Secția 20 (filele 310 și 311), iar la data de 19.05.2015, relațiile comunicate de DGPMB Serviciul de reținere și arestare preventivă (filele 313 și 314).

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:

Prin certificatul de divorț nr. 6877/16.06.2014 și convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. 1054/16.06.2014, s-a constatat desfăcută prin acordul părților căsătoria încheiată între părți și s-a stabilit prin învoiala părților revenirea soției la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora M. M., născută la data de 05.01.2012, stabilirea locuinței minorei la mamă, obligarea tatălui la a contribui la cheltuielile minorei cu suma de 150 de lei lunar și stabilirea unui program de menținere a legăturilor personale între tată și minoră.

Conform dispozițiilor art. 403 Cod civil, „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți”.

Potrivit acestei norme legale, în cazul în care de la data stabilirii unei măsuri cu privire la situația juridică a unui copil intervin modificări în situația de fapt, instanța poate dispune schimbarea măsurii luate inițial.

Verificând temeinicia cererii principale cu privire la modificarea programului de menținere a legăturilor personale între tată și minoră, prin prisma dispozițiilor legale în materie și a situației de fapt rezultate din probele administrate, instanța constată că cererea este întemeiată doar în parte, astfel:

1. Cu privire la schimbarea programului de la sfârșit de săptămână, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00, într-un program doar în ziua de sâmbătă între orele 10:00 și 18:00, instanța constată că nu a fost probat un motiv întemeiat pentru restrângerea relațiilor personale în această modalitate.
2. Cu privire la eliminarea săptămânilor din timpul vacanței de vară, motivat de faptul că minora este la o vârstă fragedă, are un anumit program de odihnă și obiceiuri de masă și nu poate fi separată de mamă la această vârstă, instanța reține cererea ca nefiind întemeiată, având în vedere faptul că toate aceste aspecte invocate erau cunoscute de reclamanta-pârâtă și la data încheierii convenției (aceasta nefăcând dovada faptului că la data încheierii convenției înțelegerea cu tatăl copilului ar fi fost ca acesta să nu dorească respectarea acestui program la o vârstă mică a minorei), iar programul de masă și de odihnă poate fi respectat și de tată. Totodată, reclamanta-pârâtă nu a dovedit faptul că o despărțire a minorei în tot acest timp de mama ei ar avea un impact emoțional puternic și negativ asupra copilului și că i-ar crea un dezechilibru și un sentiment de instabilitate. Instanța are în vedere și faptul că susținerea pârâtului-reclamant în sensul că minora a locuit în cea mai mare parte a vieții sale cu bunicii materni este întemeiată, fiind dovedită prin înscrisurile depuse la filele 100-102 și 114 dosar, din care rezultă că de la naștere până în prezent (16.06.2014) minora a locuit la bunicii materni, timp în care părinții au vizitat-o, au petrecut timp cu aceasta și au contribuit la întreținerea ei. Prin urmare, minora a fost despărțită de mama sa perioade lungi de timp și nu s-a dovedit că în această situație i s-ar fi creat un sentiment de instabilitate și dezechilibru.
3. Este întemeiată solicitarea de modificare a programului de ziua de naștere a minorei, doar în ceea ce privește ora de înapoiere a copilului, instanța apreciind că ora 22:00 este târzie și nu respectă programul de somn al copilului. Masa de seară o poate lua și la tată, iar cu privire la ora de luare a copilului de la mamă, respectiv ora 15:00, nu s-a dovedit că ar fi în timpul programului de somn al copilului.
4. Este neîntemeiată solicitarea de eliminare a programului de o săptămână în timpul Crăciunului, motivat de faptul că minora ar fi mică, ar avea un anumit program de odihnă și obiceiuri de masă și nu ar putea fi separată de mamă la această vârstă, instanța având în vedere aceleași considerente referitoare la faptul că toate aceste aspecte invocate erau cunoscute de reclamanta-pârâtă și la data încheierii convenției, iar sărbătoarea Crăciunului poate fi celebrată de minoră și la domiciliul tatălui în aceleași condiții ca și la mamă.
5. În ceea ce privește sărbătoarea de Paști, se încuviințează în parte cererea de stabilire a unui interval exact în care minora să petreacă timpul cu tatăl, apreciind că este necesară intervenția instanței în acest sens, date fiind neînțelegerile între părți, urmând să stabilească instanța intervalul orar 10:00-20:00, tatăl având obligația de a readuce copilul în domiciliul mamei.

Cu privire la condițiile de locuit pe care pârâtul-reclamant le oferă minorei, instanța constată că rezultă din raportul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtului-reclamant (fila 210), că acesta ocupă un apartament închiriat, compus din trei camere și dependințe, alături de logodnica sa și cele două fiice ale acesteia. Locuința este bine întreținută, iar condițiile igienico-sanitare sunt bune. La data vizitei la domiciliu a fost găsită și minora M. M.. Cu această ocazie s-a constatat că în familie era o atmosferă caldă și plină de afecțiune, între toți membrii familiei. De asemenea, s-a constatat că minora avea propriul său dulăpior, cu destinație comună pentru hăinuțe, rechizite și jucării.

Potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit în cauză (fila 286), competențele parentale ale tatălui predomină în sfera de îngrijire, empatie, securitate emoțională, socializare și angajament pozitiv în relația cu copilul.

Declarația martorei Ș. F., în sensul că pârâtul-reclamant nu este interesat de copil și nu îl îngrijește corespunzător, va fi înlăturată din ansamblul probator, întrucât nu se coroborează cu nici una din celelalte probe administrate.

Prin urmare, instanța constată că nu s-a dovedit în cauză nici un motiv pentru modificarea programului de legături personale între tată și minoră, cu excepția celor două situații menționate, nu a rezultat din coroborarea probelor faptul că programul de relații personale dintre tată și minoră stabilit ar avea consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării corespunzătoare a copilului.

Instanța va admite în parte cererea reconvențională, cu privire la extinderea programului de vizitare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Astfel, instanța va încuviința ca tatăl să aibă posibilitatea vizitării minorei la grădiniță sau la școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și posibilitatea de a participa la ședințele cu părinții ori alte evenimente școlare în care sunt implicați părinții și/sau copiii, fiind în beneficiul minorei ca astfel tatăl să se implice într-o măsură cât mai mare în creșterea, îngrijirea și educarea minorei și să aibă posibilitatea ca, în cunoștință de cauză, să exercite autoritatea părintească asupra minorei în comun cu mama copilului.

Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea principală și va admite în parte cererea reconvențională, va modifica programul de legături personale între tată și minora M. M., născută la data de 05.01.2012, astfel: tatăl să petreacă cu minora ziua de naștere a acesteia, începând cu ora 15:00 până la ora 20:00; tatăl să petreacă cu minora duminica Paștelui și a doua zi de Paști, alternativ cu mama copilului, în intervalul orar 10:00-20:00, cu obligația de a readuce copilul în domiciliul mamei; tatăl poate vizita minora la grădiniță sau la școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte evenimente școlare în care sunt implicați părinții și/sau copiii, și va menține în rest programul de legături personale stabilit.

Cu privire la cererea de majorare a pensiei de întreținere, instanța constată că din adeverința nr._/DD/03.03.2015 emisă de MAI - Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Generală de Poliție a Municipiului București rezultă că media veniturilor lunare nete realizate de pârâtul-reclamant în ultimele șase luni a fost de 2659,83 lei.

Potrivit art. 529 alin. 1 Cod Civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar conform art. 531 Cod Civil, dacă se ivește vreo schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.

În prezent, veniturile pârâtului-reclamant sunt mai mari decât cele obținute la momentul desfacerii căsătoriei părților, prin urmare, dispune de mijloace de a presta o pensie de întreținere majorată.

Sub aspectul cuantumului efectiv al pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere limitele prevăzute în art. 529 alin. 2 Cod civil, precum și faptul că pârâtul-reclamant nu mai are în întreținere un alt copil. Astfel, pensia de întreținere datorată minorei M. M. nu poate fi mai mare de ¼ din veniturile nete ce au caracter de continuitate ale pârâtului-reclamant.

În ceea ce privește data de la care debitorul urmează să fie obligat la plata pensiei de întreținere majorate, prevederile art. 532 cod civil stabilesc faptul că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 531 alin.1 C.civ., instanța va admite cererea principală cu privire la majorarea pensiei și va dispune majorarea de la 150 lei lunar la 664,95 lei lunar a pensiei de întreținere datorată de pârât în favoarea minorei M. M., născută la data de 05.01.2012, începând cu data formulării cererii, 22.07.2014, până la majoratul copilului.

Cu privire la capătul de cerere reconvențională prin care pârâtul-reclamant solicită stabilirea în concret a drepturilor și obligațiilor pe care părinții le au în relația cu minora, instanța constată că cererea nu este întemeiată, întrucât o astfel de detaliere a conținutului autorității părintești nu poate fi realizată exhaustiv. A. părintească este, potrivit dispozițiilor art. 483 Cod civil, ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Acest ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului are un conținut diferit în funcție de vârsta copilului și de toate circumstanțele concrete de spațiu și de timp care caracterizează mediul în care trăiește copilul. Prin urmare, drepturile și obligațiile părintești, care alcătuiesc autoritatea părintească, se pot modifica în mod constant, astfel încât o stabilire fixă a acestora nu se poate realiza. Instanța este chemată să intervină, conform dispozițiilor art. 486 Cod civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești. Or, în speță nu s-a probat că ar exista între părinți neînțelegeri cu privire la aspectele asupra cărora pârâtul-reclamant a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională de stabilire în concret a drepturilor și obligațiilor părintești conținute de exercitarea autorității părintești.

Cu toate acestea, instanța, având în vedere poziția procesuală exprimată de reclamanta-pârâtă față de această cerere a pârâtului-reclamant, aduce la cunoștință părților faptul că exercitarea autorității părintești în comun echivalează cu luarea în comun, după o consultare între părinți și stabilirea unei hotărâri comune, a tuturor deciziilor importante ce privesc viața copilului, între acestea fiind incluse și cele menționate de pârâtul-reclamant în cerere: schimbarea locuinței copilului, deplasarea copilului în afara țării, investigarea și tratarea problemelor de sănătate, educație, activități extrașcolare, grupul de prieteni, religia. Așadar, mama copilului nu va putea lua singură toate aceste decizii, având obligația de a solicita acordul tatălui minorei.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere admiterea în parte a cererii principale, instanța va încuviința cererea reclamantei-pârâte de restituire a cheltuielilor de judecată doar în parte, respectiv jumătate, motiv pentru care va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă Ș. (fostă M.) A.-I., CNP_, domiciliată în București, . nr. 15, ., etaj 4, apartament 27, sector 6, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat P. C., în București, .. 9, ., etaj 4, apartament 55, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. A., CNP_, cu domiciliul în București, Bulevardul G. nr.24, ., etaj 4, apartament 54, sector 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sectorului 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Ș. (fostă M.) A.-I..

Modifică programul de legături personale între tată și minora M. M., născută la data de 05.01.2012, astfel: tatăl să petreacă cu minora ziua de naștere a acesteia, începând cu ora 15:00 până la ora 20:00; tatăl să petreacă cu minora duminica Paștelui și a doua zi de Paști, alternativ cu mama copilului, în intervalul orar 10:00-20:00, cu obligația de a readuce copilul în domiciliul mamei; tatăl poate vizita minora la grădiniță sau la școală în cadrul programului stabilit de instituția de învățământ și poate participa la ședințele cu părinții ori alte evenimente școlare în care sunt implicați părinții și/sau copiii.

Menține în rest programul de legături personale stabilit.

Majorează de la 150 lei lunar la 664,95 lei lunar pensia de întreținere datorată de pârât în favoarea minorei M. M., născută la data de 05.01.2012, începând cu data formulării cererii, 22.07.2014, până la majoratul copilului.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională de stabilire în concret a drepturilor și obligațiilor părintești conținute de exercitarea autorității părintești.

Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 520 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

T. F. A. B. R.

Red. Jud. T.F.A./Thred.MV

5 ex./20.07.2015

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5436/2015. Judecătoria...		Pensie întreţinere. Sentința nr. 8896/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță