Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9838/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9838/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 9838/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9838
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta AC H. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta R. P. S.R.L..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art. 1028 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.107 alin. 1 și 94 pct.1 lit.k Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantei a fost achitată.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței pretinse de la pârâtă și a caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că pârâta nu au formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 20.03.2015, sub nr._, reclamanta AC H. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta R. P. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3255,37 lei, cu acordarea dobânzii contractuale de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data scadențelor, respectiv 24.06.2013, 26.06.2013, 28.12.2013, 10.07.2013, 10.07.2014 și 25.08.2014, până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat către R. P. S.R.L. produse farmaceutice pe parcursul unei perioade mai lungi în baza unor facturi fiscale. Din această colaborare facturile atașate prezentei au rămas neachitate, deși a făcut mai multe încercări de rezolvare amiabilă a acestui diferend prin vizita agentului de teren, prin contactarea telefonică a reprezentantului debitorului, somație de plată, însă debitoarea refuză în mod nejustificat să achite aceste facturi.
Termenul scadent a fost stabilit și menționat pe fiecare factură în parte. De asemenea, pe fiecare factură apare mențiunea că ‘"Pentru neplata în termen se aplică penalizări de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere a plății la valoarea datorată. Prezentul înscris ține loc de contract.
Suma solicitată de către reclamantă reprezintă o creanță certă, lichidă si exigibilă.
Certitudinea debitului principal reiese din faptul că nu este discutabil juridic, fiind acceptat în totalitate de către debitor prin semnarea și ștampilarea tuturor facturilor ce compun debitul. Preluând produsele, debitoarea a confirmat realitatea sumei datorate și, pe cale de consecință, ar fi avut obligația principală de a achita contravaloarea ei la scadență, ceea ce a omis să facă în pofida repetatelor noastre insistențe.
Lichiditatea debitului principal reiese din faptul că suma este determinată, fiind evaluată în bani.
Exigibilitatea debitului principal reiese din depășirea termenului scadent astfel cum este înscris pe facturile fiscale acceptate la plată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1028-1030 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie facturile fiscale nr._/28.08.2012; nr._/24.11.2012; nr._/ 24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012; nr._/26.11.2012; nr._/26.11.2012; nr._/10.07.2014; nr._/25.08.2014; fișa client R. P. SRL de calcul al penalităților.
La data de 12.05.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Baia M., iar pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii având în vedere faptul ca pretinsul debit nu este cert, lichid si exigibil si așa cum prevăd dispozițiile art. 662 Cod Procedura Civila modificat prin Legea nr. 138/2014.
Mai mult decât atât, facturile fiscale . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, nu pot tine loc de contract, în condițiile în care lipsește consimțământul pârâtei, consimțământ care se dovedește prin semnătură, ori facturile în discuție mai sus menționate nu cuprind elementul esențial cu privire la semnătura pârâtei, în lipsa căruia nu se poate vorbi de consimțământ.
Totodată, pârâta a solicitat să se constate ca . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, sunt falsuri întrucât stampila aplicata fără semnătură (R. P.) nu aparține societății pârâte, având o stampila stilizata si care este aplicată pe . nr._/28.08.2012, . nr._/10.07.2012, . nr._/25.08.2012, ștampila care conține o cruce asemănătoare crucii roșii cu un șarpe, iar nicidecum o stampila simpla doar cu șarpe cum este aplicata pe . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, care sunt niște falsuri, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.304 din Cod Procedura Civila modificat prin Legea nr. 138/2014, a solicitat să se ia act ca înțelege să uziteze de procedura înscrierii în fals în raport de facturile fiscale . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, indicând ca autori ai falsului pe numiții C. A. si C. O..
În temeiul dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, art. 305 Cod procedură civilă si art. 306 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat să se dispună înfățișarea părții, întocmirea unui proces-verbal cu privire la înscrisurile denunțate ca false, în speța, facturile fiscale . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, urmând ca reclamanta să precizeze dacă înțelege să se mai folosească de înscrisurile defăimate ca false, urmând ca în caz afirmativ să se dispună suspendarea cauzei si sesizarea parchetului competent în vederea tragerii la răspundere penala a celor doi autori ai falsului, în speța, numiții C. A. si C. O..
De asemenea pretinsul debit nu este cert, lichid si exigibil așa cum prevăd dispozițiile art.662 din Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, înscrisurile denunțate ca false, în speța, facturile fiscale . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, au aplicate doua ștampile respectiv stampila (R. P.) nu aparține societății pârâte, având o stampila stilizată si care este aplicată pe . nr._/28.08.2012, . nr._/10.07.2012, . nr._/25.08.2012, stampila care conține o cruce asemănătoare crucii roșii cu un șarpe, si stampila unei societăți comerciale Anamiophiu Farm Group S.R.L. care nu cunoaște ce legătură ar fi avut cu facturile emise pe numele societății pârâte din prezenta cauza.
Cu privire la teza susținuta de reclamanta potrivit căreia facturile fiscale reprezintă contract, urmează ca instanța să înlăture aceasta susținere si în consecință să se constate ca lipsește consimțământul pârâtei, consimțământ care se dovedește prin semnătură, ori facturile în discuție mai sus menționate nu cuprind elementul esențial cu privire la semnătura pârâtei, în lipsa căruia nu se poate vorbi de consimțământ.
De astfel, reclamanta nu poate face dovada că între părți ar fi existat comenzi care sa o îndreptățească să emită facturile denunțate ca false, în speța, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/24.11.2012, . nr._/26.11.2012, . nr._/26.11.2012, singurele comenzi fiind cele făcute pentru care s-au emis facturile fiscale care poarta stampila si semnătură pârâtei, respectiv . nr._/28.08.2012, . nr._/10.07.2012, . nr._/25.08.2012, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Cod procedură civilă, art.107 alin. 1 din Cod procedură civilă, art. 245 din Cod procedură civilă, art. 304-307 din Cod procedură civilă.
La data de 15.06.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al debitului reclamanta a precizat următoarele:
- debitoarea a susținut că o . facturi ( nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/26.11.2012, nr._/26.11.2012) nu pot ține loc de contract, întrucât lipsește consimțământul pârâtei, consimțământ care se dovedește prin semnătură;
-o . facturi (nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/26.11.2012, nr._/26.11.2012, rezultă că sunt aceleași facturi cu cele de mai sus, fiind niște "falsuri grosolane” întrucât ștampila aplicată fără semnătură nu aparține societății pârâte.
- apoi face referire că unele facturi au aplicată pe lângă această ștampilă pretins falsă și ștampila unei societăți comerciale Anamiophiu Farm Group SRL care nu cunoaște ce legătură ar fi avut cu facturile emise pe numele pârâtei în cauză.
Această factură pretins falsă a fost folosită de pârâta în cauză și pentru ștampilarea unor facturi emise către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G. și pe un contract de cesiune de creanță (nr. 504/21.01.2013) încheiat cu societatea reclamantă prin care i-a cesionat facturile RML 46/30.09.2012 și FFRML 56/31.10.2012.
Pe cale de consecință, rezultă fără putință de tăgadă că debitoarea-pârâtă folosea (folosește) două ștampile diferite, probabil tocmai cu scopul de a înșela creditorii și ulterior a emite astfel de informații calomnioase de genul celor privind la acuzația de fals la adresa unor persoane din firma reclamantei.
De altfel cu privire la aceste acuzații reclamanta a menționat că va sesiza parchetul pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Aceste facturi pretins falsificate și în privința cărora nu există consimțământul debitoarei sunt parțial achitate prin contractul de cesiune de creanță la care a făcut referire și mai sus (nr. 504/21.01.2013).
Faptul că aceste facturi au aplicată și ștampila societății Anamiophiu Farm nu este un lucru extraordinar, debitoarea a procedat intenționat în acest fel, pentru a-și motiva ulterior neîndeplinirea obligației de plată. Reprezentanții celor două societăți, dl B. M. - asociat unic al Anamiophiu Farm Group și dna B. (Ț.) M. L. - asociat și administrator al R. P. au domiciliul la aceeași adresă (fiind soț/soție probabil), de altfel și societatea R. P. are sediul social la adresa de domiciliu a celor două persoane.
La demersurile societății reclamante de rezolvare amiabilă a acestei situații, prin contactare telefonică a debitoarei, somație de plată, trimitere extras de cont, nu a primit niciun răspuns. De altfel conduita debitoarei era în sensul de a recunoaște soldul când avea nevoie de marfa (produse farmaceutice) și de a nu-l recunoaște când i se solicita plata.
Întâmpinarea a fost însoțită de contractul de cesiune de creanță nr. 504/21.01.2013, factura RML 46/30.09.2012 emisă de către pârâtă către CAS G. factura FFRML 56/31.10.2012 emisă de către pârâtă către CAS G., extras privind actele publicate la Monitorul Oficial de către societățile R. P. S.R.L. si Anamiophiu Farm Group S.R.L..
Prin sentința civilă nr.6611/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.11.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contrat de vânzare cumpărare în executarea căruia, reclamanta a emis pârâtei facturile fiscale nr._/28.08.2012 și nr._/25.08.2014, în valoare totală de 800,04 lei, necontestate de acesta, contravaloarea produselor livrate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de produsele livrate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În considerarea caracterului contractual al raporturilor juridice derulate de către părți, instanța va reține că pârâta datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii produselor livrate daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, care la alin. 1 prevede: „În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plății, in cuantumul convenit de părți sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, în această prima ipoteză, este realizată de către părți, prin stabilirea unei clauze penale, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul penalităților de întârziere calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și dispozițiile art. 1489 Cod civil, instanța o va obliga pe aceasta la plata penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă convenționale calculate de la datele de 28.12.2013, 10.07.2014, 25.08.2014 și până la data introducerii cererii.
Reținând și dispozițiile art. 1270 cod civil (forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății), potrivit cu care contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte.
În ceea ce privește celelalte facturi emise de către reclamantă nr._/24.11.2012; nr._/ 24.11.2012, nr._/24.11.2012, nr._/24.11.2012; nr._/26.11.2012; nr._/26.11.2012; nr._/10.07.2014;, luând în considerare că procedura înscrierii în fals presupune costuri disproporționate față de valoarea lor, urmează a fi respinsă cererea care le privește în considerarea 1030alin. 9 teza a II-a și art. 249 Cod procedură civilă, partea având posibilitatea de a declanșa o procedură de drept comun în vederea soluționării acestei părți din cerere n cadrul căreia se fie administrat probatoriul complex solicitat.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800,04 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere convenționale calculate de la datele de 28.12.2013, 10.07.2014, 25.08.2014 și până la data introducerii cererii.
În temeiul art. 1031 raportat al art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în Baia M., . nr. 50, jud. Maramureș, J_, CUIRO_ în contradictoriu cu pârâta R. P. S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., sector 6, J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800,04 lei, contravaloare produse livrate și a penalităților de întârziere convenționale calculate de la datele de 28.12.2013, 10.07.2014, 25.08.2014 și până la data introducerii cererii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.11.2015.
P. GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 77/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 108/2016.... → |
|---|
