Contestaţie la executare. Sentința nr. 1012/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1012/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1012/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1012
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatoarea A. I. Impex S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza având în vedere dispozițiile art. 651 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește durata de soluționare a cauzei, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, instanța apreciază ca durată estimată de soluționare a cauzei un interval de 3 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța pune în vedere contestatoarei să achite cheltuielile de multiplicare și comunicare a înscrisurilor din dosarul de executare.
Față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
Având în vedere că intimata nu a formulat întâmpinare, iar contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.11.2015, contestatoarea A. I. IMPEX S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A.-D.R.D.P. București, a formulat contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 811/2015 înregistrat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "T. G. și M. I.", în baza titlului executoriu reprezentat de procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012 și .. nr._/21.03.2012, solicitând anularea formelor de executare și încetarea executării silite ce face obiectul dosarului menționat și suspendarea executării silite, în temeiul art. 718 C.proc. civ până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului", iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.,,
În speța, PVCC prin care a fost constatată și sancționată fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 15/2002 nu poarta semnătură agentului constatator, în accepțiunea textului legal. Astfel, având în vedere faptul ca actul constatator a fost emis în forma scrisă, materială, acesta ar fi trebuit sa poarte semnătură olografa iar nu electronică a agentului constatator si, mai mult decât atât, se face mențiunea expresa că actul a cărui anulare se urmărește, este generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001.
Trebuie subliniat faptul că actul normativ anterior precizat nu cuprinde, în sfera sa de aplicare, si procesele - verbale de contravenție potrivit prevederilor art. 1. din Legea 455/2001 care prevăd „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice si al înscrisurilor în forma electronica, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”, prin prisma prevederilor art. 4, pct. 2 din aceeași lege :,, înscris în forma electronică reprezintă o colecție de date în forma electronica între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”. Așadar, pornind de la normele de interpretare literala a actelor normative, consideră că O.G. nr. 2/2001 nu prevede modalitatea de semnare în format electronic a procesului - verbal de constatare a unei contravenții iar, pe de alta parte, Legea nr. 455/2001 nu prevede aplicarea semnăturii electronice asupra unui înscris emis în forma materială.
Prin Decizia nr. 6/2015 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție la data de 16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199/25.03.2015, ca urmare a promovării de către Avocatul Poporului a unui Recurs în interesul legii, instanța a statuat faptul că, modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România constituie o lipsa a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
Deoarece în cuprinsul O.G. nr. 15/2002 nu exista prevederi referitoare la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, rezultă că dispozițiile aplicabile sunt cele ale O. G. nr. 2/2001., conform cărora, în situația în care procesul-verbal este încheiat în lipsa contravenientului, actul astfel emis urmează a fi transmis prin poștă, cu aviz de primire sau se va comunica prin afișare la domiciliul persoanei sancționate, procedura ce va impune încheierea unui proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare. Cele două modalități de comunicare a PVCC anterior prezentate (prin poștă sau prin afișare la domiciliu) „presupun utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului - verbal contravențional. astfel cum a considerat Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 (legea privind semnătură electronica) numai atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic. Tocmai această specificitate asigura distincția dintre înscrisurile electronice și înscrisurile în forma materiala, pe suport de hârtie. În situația în care manifestarea de voința a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu se mai poate considera că îmbracă forma electronică, astfel încât, semnătură olografa, pentru valabilitatea actului, devine obligatorie.
În acest sens, în cuprinsul Deciziei nr. 6/16.02.2015, Înalta Curte de Casație si Justiție a apreciat ca „un act juridic poate sa intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 (Legea privind semnătură electronica) doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic. Chiar daca semnătură electronica are același scop pe care-l are semnătură olografa, aceasta poate fi folosita doar atunci când este vorba de documente electronice transmise destinatarului, în format electronic. Pe cale de consecință, aplicarea unei semnături electronice pe un proces-verbal emis în forma materiala atrage nulitatea acestui act administrativ.
Având în vedere aspectele expuse mai sus, înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, în cuprinsul Deciziei nr. 6/16.02.2015 următoarele: „În interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportate la dispozițiile art. 4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătură electronica, republicata, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România încheiate potrivit art. 9 alin. l, lit.a), alin. 2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator."
Recursul în interesul legii constituie un izvor de drept, o norma interpretativa ce devine obligatorie, odată ce decizia pronunțată a fost publicată în Monitorul Oficial, conform art. 517, alin. 4 C.proc.civ., în scopul asigurării unei interpretări si aplicări unitare a legii, pe întreg teritoriul României, fiind totodată, instituita obligativitatea deciziilor pronunțate cu ocazia soluționării unor asemenea recursuri.
Așadar, prin pronunțarea Deciziei nr. 6/16.02.2015 si ca urmare a publicării acesteia în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 199 din 25.03.2015, înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit următoarea normă interpretativă: procesele-verbale care sunt emise pe suport material (hârtie) și transmise contravenienților prin metodele de comunicare prevăzute de O.G, nr. 2/2001, în condițiile în care nu poarta semnătură olografă a agentului constatator, sunt lovite de nulitate absolută.
În concluzie, procesul-verbal ce constituie titlul executoriu fiind nul, acesta nu poate constitui temei legal pentru executarea silita, astfel încât a solicitat anularea executării și a tuturor formelor de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr. 811/2015, înregistrat la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "T. G. și M. I.".
Obligativitatea achitării tarifului de despăgubire prevăzută, anterior, prin art. 8. alin. 3, respectiv alin. 3 ind.1 din O.G. nr. 15/2002 nu mai exista, ca urmare a abrogării acestor prevederi legale, prin Legea 144/2021.
Astfel, potrivit art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 „ La art. 8 (din O.G, nr. 15/2002) alin. 3, 3 ind. 1 si 6 se abroga. Totodată, art. II din lege stabilește, în mod expres, faptul că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În contextul expus anterior, atât în ceea ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 144/2012, prin care s-au adus modificări O.G. nr. 15/2012, cât și obligativitatea aplicării Deciziei nr. 6 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, în data de 16.02.2015 va interveni aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art. 12, alin. 2 O.G. nr. 2/2001 si art. 15, alin. 2 din Constituția României. Totodată, prin Decizia nr. 228/2007 Curtea Constituționala a stabilit faptul că legea mai favorabila se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Așadar, în virtutea principiului aplicării legii mai favorabile, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 15, alin. 2 din Constituție, deoarece vizează situații juridice generate de aplicarea tarifului de despăgubire aflate sub incidența reglementarilor în materie contravenționala, astfel că tariful de despăgubire împrumută din natura juridica a sancțiunii contravenționale. În esență, tariful de despăgubire care era datorat de conducătorii autovehiculelor care încălcau obligația achitării rovinietei valabile reprezenta echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, nefiind posibila, așadar, o evaluare efectivă a întinderii prejudiciului produs prin săvârșirea acestei faptei, raportat la împrejurările în care aceasta era săvârșită. Totodată, prin aplicarea amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire pentru fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila se încalcă principiul aplicării unei singure sancțiuni principale pentru o fapta contravențională, ca aplicare în materie contravențională a principiului de drept penal non bis in idem.
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Contestatoarea nu a primit procesele-verbale sub nici una din modalitățile de mai sus.
Momentul la care contestatoarea a aflat de existența acestor titluri executorii a fost cel la care a recepționat somația de plată din partea B. „T. G. și M. în concret, la data de 19.10.2015. Or, în aceste condiții, odată ce procedura executării silite a fost inițiată, calea pe care legea o pune debitoarei la dispoziție, de a se opune acestei proceduri, este contestația la executare, formulata în condițiile art. 711 si următoarele Cod procedură civilă.
Potrivit art. 27 dinO.G.nr. 2/2001, procesul - verbal de contravenție se poate comunica prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Cu ocazia soluționării recursului în interesul legii nr. 10/2013 Înalta Curte de Casație si Justiției a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art.14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție si a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Aspectele stabilite prin intermediul acestei soluții pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție sunt incidente și asupra cauzei dedusa judecații, având în vedere principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, enunțat în cuprinsul art. 12, alin. 2 al O.G, nr, 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 15, alin. 2 din Constituția României.
În cazul de față, emitenta titlului executoriu a cărui valabilitate se contesta nu a făcut, în nicio modalitate, dovada încercării de a comunica contestatoarei, în prima instanță, prin poștă și cu aviz de primire, procesul-verbal de constatare a contravenției, astfel încât posibilitatea acesteia din urma de a se apăra, pe calea formulării unei plângeri contravenționale împotriva acestui act, a fost inexistentă. Așadar, a aprecia ca inadmisibila contestația la executare formulata de către A. I. IMEPX S.R.L., pentru motivul ca aceasta, se întemeiază, în parte, și pe motive de fapt și de drept care privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si neluând în calcul aspectele enunțate anterior ar constitui o vătămare a intereselor acesteia fiindu-i refuzată orice cale de atac eficace, împotriva unui titlu executoriu nul.
Astfel cum a precizat mai sus, în condițiile în care debitoarei-contestatoare nu i-a fost adus la cunoștința titlul executoriu constând în PVCC, în condițiile prevăzute de lege, și odată ce procedura executării silite a fost inițiată, singura cale de a paraliza efectele negative ale acestei proceduri este formularea contestației la executare, cu atât mai mult cu cât, așa cum a menționat anterior, calea unei plângeri împotriva PVCC ar fi fost imposibil de exercitat și, în plus, nu ar fi fost de natură să stopeze/înlăture efectele procedurii de executare silita, deja inițiată. Mai mult procesele-verbale nu au fost comunicate în termenul de o lună, nici anterior declanșării executării silite și nici odată cu comunicarea adresei de înființare a popririlor. În atare situație a fost privată de posibilitatea de a formula plângere contravențională.
Pe cale de excepție, contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a obține executarea silita și, în consecință, stingerea dreptului intimatei de a obține executarea silită a sumei de 192 euro.
Din actele comunicate de executorul judecătoresc rezultă că obligația executată silit reprezintă debit, fără a specifica din ce este compus, ce anume reprezintă cei 192 Eur.
Prin urmare, în lipsa acestor detalii si a proceselor-verbale, contestatoarea apreciază că dreptul de a executasilit suma de 192 Eur s-a prescris. Având în vedere data întocmirii proceselor-verbale - 21 martie 2012 și momentul înregistrării cererii de executare - 26 martie 2015.
Contestatoarea apreciază că termenul de prescripție de trei ani s-a împlinit la data de 21 martie 2015. Data de la care curge prescripția este data la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită, respectiv, data emiterii înștiințării de plată. Din actele comunicate de care executorul judecătoresc la data de 19.10.2015 rezultă că data la care s-a înregistrat cererea executare silita a fost 26 martie 2015 iar data întocmirii proceselor-verbale este 21 martie 2012, fără ca acestea să fi fost comunicate, în atare situație, în lipsa unor date concrete și implicit prin nerespectarea procedurii de comunicare apreciază că se află în afara termenului de prescripție prevăzut de 706 alin. (2) C.pr.civ.
Primirea actelor întocmite de către executor a avut loc la data 19.10,2015, acest fiind menționat în colțul din dreapta sus. Există mențiunea „intrare/ieșire 19.10.2015”. În afara de cele trei documente (încheierea de admitere a cererii de executare silită de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare a popririi), nu a primit niciun act. Toate acestea au fost comunicate contestatoarei la data de 19 octombrie 2015 fără a fi anexate procesele-verbale în baza cărora societatea este executată silit.
Pentru motivele expuse mai sus, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare si suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 811/2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-719 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: încheierea nr.811/26.03.2015, adresă de înființare a proprii, încheiere de la 26.03.2015, procesele verbale de contravenție . nr._/21.03.2012 și .. nr._/21.03.2012 și procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor-verbal de contravenție . nr._/21.03.2012 și .. nr._/21.03.2012.
La data de 20.11.2015, B. Asociați T. G. și M. I. a înaintat în copie inscrisurie din dosarul de executare nr.811/2015.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.03.2012 și R12 nr._/21.03.2012, contestatoarea a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de cate 750 de lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, contestatoarea are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de câte 96 de euro.
Creditorul CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în sumă de 192 de euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesele-verbale mentionate, formandu-se dosarul de executare nr.811/2015 al B. A T. G. si M. I.. Prin incheierea din data de 26.03.2015 au fost stabilite cheltuieli de executare in suma de 554,70 de lei.
In ceea ce priveste modalitatea de comunicare a proceselor-verbale de contraventie, instanta retine ca intimata a depus in dosarul de executare doua procese-verbale de indeplinire a procedurii de comunicare prin afisare la sediul contestatorului, filele 34 si 37, in conditiile art. 27 din OG nr. 2/2001, fara a face dovada ca anterior a procedat la comunicare prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire prin posta, asa cum a satuat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 data in recurs în interesul legii în sensul că:”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Sub acest aspect, contestatoarea a invocat ca procesele-verbale de constatare a contravenției nu au fost comunicate contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Instanta retine ca, intrucat comunicarea proceselor-verbale de contraventie nu a fost valabil efectuata prin afisare, executarea silita este prescrisa, de vreme ce termenul special de prescriptie de o lună, calculat de la data aplicarii sanctiunii s-a împlinit la data de 21.04.2012, iar comunicarea a fost efectuată în mod legal odată cu instiintarea de infiintare a popririi, la data de 20.10.2015.
In acest context, la data formulării cererii de executare silita de catre creditoare, procesele-verbale de contravenție nu constituiau titlu executoriu potrivit art. 37 din OG nr.2/2001, în conformitate cu care „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătoreasca definitiva prin care s-a soluționat plângerea constituie titlul executoriu, fără vreo alta formalitate” întrucât termenul de formulare a plângerii contravenționale, de 15 zile de la comunicare, nu era împlinit.
In consecință, sunt incidente dispozițiile art. 706 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit cărora ”prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie” coroborate cu dispozițiile art. 632 din Codul de procedura civila, (1) Executarea silita se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive precum si orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”, creditoarea nedeținând un titlu executoriu la data formulării cererii de executare silita, pe de o parte, iar pe de alta parte, executarea silita era prescrisa.
Pentru aceste motive, instanta va dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr.811/2015 al B. T. G. și M. I., apreciind ca nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate si netemeinicie a titlului, invocate de contestatoare.
Totodată, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca fiind rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea A. I. Impex S.R.L., cu sediul în București, ., cam. 1, sector 6, și cu sediul ales în București, . nr. 8, etaj 3, apartament 4, sector 2, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr.811/2015 al B. A T. G. și M. I..
Respinge cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MM
4 ex./29.02.2016
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Evacuare. Sentința nr. 1515/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
