Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1069/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1069/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1069/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul I. M. L. și pe pârâta I. L. F., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare P. S. 6 BUCUREȘTI, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal efectuat în ședința publică nu au răspuns părțile, cauza fiind lăsată la a doua strigare.
La al doilea apel nominal efectuat în ședința publică a răspuns reclamantul personal, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului, lipsă fiind pârâta și Autoritatea Tutelară.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 08.02.2016, s-a atașat la dosar raportul de anchetă socială, după care:
Reclamantul depune la dosar în fotocopie biletele de avion și arată că pârâta este în Italia împreună cu minorul, însă de cinci luni nu a mai știut nimic de ea. Menționează că locuiește în sectorul 3, iar pârâta a locuit în sector 6.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 6 și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Având cuvântul asupra excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 6 reclamantul arată că pârâta a locuit în sectorul 6, însă a plecat în Italia și nu cunoaște adresa acesteia de acolo.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.10.2015, sub nr._, reclamantul I. M. L. în contradictoriu cu pârâta I. L. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului I. A. M., născut la data de 16.06.2008, stabilirea locuinței minorului la tatăl reclamant și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în raport de veniturile sale și de nevoile copilului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 261, 487, 488 alin. (2) lit. c) și d), art. 496-500, art. 505 alin. (1) și (2), art. 516 și art. 530 din C.civ.
În motivare, reclamantul a arătat că începând cu data de 28.05.2015, pârâta a plecat cu minorul din domiciliul său, iar ulterior aceasta a plecat cu minorul în Italia.
În drept, au fost invocate disp. art. 261, 487, 488, 496-500, 505, 516, 530 C.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, efectuarea unui raport de anchetă socială și proba testimonială cu doi martori și a atașat un set de înscrisuri (f. 6-15).
Cererea a fost timbrată cu 20 lei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17.12.2015, pârâta, prin mandatar S. Tudorița, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că, prin sentința civilă nr._ pronunțată în data de 28.10.2010, de Judecătoria S. 3 București, minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare. A mai arătat că ca pleca cu minorul din data de 08.09.2015, copilul fiind înscris în clasa I.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din C, proc.civ.
În susținerea întâmpinării pârâta nu a solicitat încuviințarea de probe.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele prezentate în cererea introductivă, că din anul 2009 copilul a locuit la el, pârâta fiind o pasageră în viața acestuia
În susținerea răspunsului la întâmpinare, reclamantul a atașat înscrisuri (f. 42-44, 52-64).
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu, instanța reține că este întemeiată pentru motivele în continuare expuse:
Pârâta are domiciliul în București, sector 1, iar de la data de 08.09.2015 locuiește fără forme legale în Italia. În stabilirea instanței competente prin raportare la domiciliul unei părți, se are în vedere noțiunea de domiciliu în sens larg, respectiv adresa unde partea locuiește efectiv.
Având în vedere că pârâta locuiește efectiv în Italia din data de 08.09.2015, iar această situație de fapt nu este temporară, în stabilirea instanței competente trebuie avute în vedere și disp. Cărții a VII-a – Procesul civil internațional din Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 1081 alin.2 pct. 1 C.pr.civ., instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei puse sub interdicție judecătorească, cetățean român cu domiciliul în străinătate. Având în vedere că minorul I. A. M. este cetățean român, instanțele române sunt competente general să soluționeze prezenta cauză.
Potrivit art. 1072 C.pr.civ., când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale, iar dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.
Potrivit art. 114 alin.1 C.pr.civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind instituită o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 107 C.pr.civ., astfel încât se pune problema determinării noțiunii de „cereri privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie”.
Potrivit art. 106 C.civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege, iar ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod. De asemenea, potrivit art. 107 alin.1 C.civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.
De asemenea, din ansamblul dispozițiilor Codului civil și ale Legii nr. 272/2004 ce stabilesc situația juridică a minorilor în general rezultă că orice măsură reglementată în legătură cu orice minor este considerată a fi o măsură de protecție specială. Totodată, prevederile art. 106 C.civ. arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 483 C.civ., exercitarea autorității părintești și, pe cale de consecință, stabilirea locuinței minorului, constituie măsuri de ocrotire a minorului prin părinți, care se realizează numai în interesul superior al copilului.
Așadar, în sfera cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie intră și cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Instanța reține că în prezenta cauză nu poate fi stabilită competența de soluționare a cauzei prin raportare la disp. art. 114 C.pr.civ., minorul neavând locuința efectivă pe teritoriul României la momentul introducerii cererii, astfel că devin aplicabile disp. art. 1072 alin.2.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București invocată din oficiu de instanță și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București invocată din oficiu de instanță.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul I. M.-L., CNP_, cu domiciliul în București, ., nr. 8, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta I. L.-F., CNP_, cu domiciliul procesual în București, .. 89, ., ., sector 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelară-P. S. 6, cu sediul în București, Calea Plevnei, nr. 147-149, sector 6, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. V. A. M.
Red.I.A./22.02.2016
Thred.MVA/5ex./22.02.2016
comunicat 3 exemplare copie.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5/2016. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 541/2016.... → |
|---|
