Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 541/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 541/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 541/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 541
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: I. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta M. R. C. în contradictoriu cu pârâtul M. I. C., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. Sectorului 5 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 27.11.2015, sub nr._, reclamanta M. R. C., în contradictoriu cu pârâtul M. I. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună stabilirea locuinței minorei M. M. I. la domiciliul său din București, ..25A, Corp A, parter, . până la soluționarea irevocabilă a Dosarului_/303/2015.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că la data de 14.10.2015, pe fondul unor dispute repetate și violente ale pârâtului, precum și pe fondul refuzului acestuia de a avea un comportament corespunzător unor relații de familie normale, reclamanta a promovat acțiunea de divorț înregistrata pe rolul Judecătoriei S. 6 București sub nr._/303/2015, pârâtul refuzând însă divorțul. Ulterior, reclamanta a arătat că atitudinea acestuia a devenit violentă și agresivă, manifestată în fata minorei. Fiind cadru medical-medic chirurg rezident și nedorind să fie implicată în situații jenante fata de colegii de breaslă, reclamanta a învederat instanței faptul că a refuzat să se adreseze Institutului de Medicină Legală, înregistrând la Secția 20 Poliție o petiție având ca scop atragerea atenției de către organele de poliție asupra atitudinii necorespunzătoare a pârâtului. Reclamanta a mai arătat că această acțiune a accentuat comportamentul agresiv verbal al pârâtului și acesta a făcut presiuni asupra reclamantei în fata minorei de a-și retrage acțiunile deoarece petiția îl pune în situații compromițătoare și fiindu-i afectată reputația.
Față de relațiile tensionate permanent, reclamanta a învederat instanței faptul că în data de 21.11.2015 și-a mutat domiciliul împreună cu minora în vârstă de 4 ani în imobilul situat în București, ..25A, Corp A, parter, ., un apartament cu 2 camere. În acest sens, reclamanta a arătat că schimbarea domiciliului a avut drept scop oferirea minorei a unui climat stabil și normal pentru dezvoltarea sa armonioasă. Totodată, având în vedere profesia sa și necesitatea exercitării unui act medical responsabil, reclamanta a apreciat că agresiunile și presiunile la care sunt supuse de către pârât afectează relația medic pacient, fapte ce pot determina erori medicale ce îi pot fi imputate.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că subzistă urgența în a solicita încredințarea în mod provizoriu a minorei pentru o bună desfășurare a vieții sociale atât a reclamantei cât și a minorei, mai ales că prin convorbiri telefonice, reclamanta a arătat că pârâtul amenință că se va duce la grădinița minorei cu executorul judecătoresc și va lua copilul urmând ca acesta să locuiască cu tatăl și străbunică paternă. Reclamanta a mai arătat că prin cererea introductivă a solicitat instanței să dispună stabilirea domiciliului minorei la adresa sa luând în considerare necesitatea existenței unor relații naturale tata fiica cu care reclamanta este de acord.
Reclamanta a mai considerat că este necesar ca pârâtul să își petreacă timpul cu fiica sa, dar, dată fiind vârstă fragedă a acesteia și relația dintre minoră și reclamantă, a apreciat că este în interesul minorei să aibă un mediu stabil și armonios în care părinții săi să nu își mai dispute relațiile conjugale. De altfel, a arătat că pârâtul, deși recunoaște că nu este în măsură să participe activ în viața fiicei sale, fiind student anul IV și pregătindu-se pentru susținerea licenței, în dorința de răzbunare pe reclamantă recurge la amenințări că va lua copilul din mediul educațional și reclamanta nu va mai ști nimic de el până când pârâtul va dori acesta să i-l încredințeze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 197, art. 996 și următoarele și art. 92 coroborat cu art.400 Cod civil, art. 918 litera a C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 6 – 14).
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 08.12.2015, reclamanta a mai arătat că după ce a plecat din domiciliul conjugal, începând de vineri 27 noiembrie 2015 și până duminică au început telefoanele de amenințare alternând cu promisiuni de împăcare, minora fiind încredințată tatălui pentru participarea la parada națională până luni 30 noiembrie 2015. Reclamanta a mai arătat că, după încredințarea minorei, a fost împiedicată să ia legătura cu aceasta, fiind smuls telefonul copilului, iar numărul fix al pârâtului era decuplat de la rețea. S-a arătat că reclamanta s-a deplasat la domiciliul conjugal, fiindu-i permis accesul numai după apelarea organelor de poliție timp de numai 5 minute și fiind însoțită de doi agenți de poliție. Reclamanta a mai precizat că pârâtul a solicitat cu acea ocazie percheziționarea acesteia pentru a nu deține obiecte contondente fiind profesia de medic. S-a mai precizat că reclamanta are posibilitatea de a o vedea pe minoră numai în prezența tatălui, iar acesteia i se spune despre reclamantă că este o mamă rea, care a abandonat-o și care este supărată pe ea și nu mai vrea să se întoarcă acasă. Reclamanta a mai învederat faptul că pârâtul, din cauza lipsurilor materiale, nu a mai dus-o pe minoră la activitățile curente: înot, dansuri și nu este de acord ca reclamanta să se ocupe de aceste aspecte. S-a mai precizat că minora este îndepărtată de mamă, însă încredințată străbunicii paterne în vârstă de 75 de ani, persoană cardiacă, iar pârâtul îi transmite amenințări că dacă nu își retrage acțiunea de divorț, nu o să o mai vadă niciodată pe minoră. Alienația maternă la care recurge pârâtul nu este în interesul minorei, aceasta fiind supusă unor presiuni psihice, ceea ce justifică urgența prezentei cauzei.
În susținerea cererii precizatoare, au fost depuse înscrisuri (f. 27-36).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.12.2015 pârâtul M. I. – C. a solicitat instanței să respingă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării, față de susținerile reclamantei din cererea principală, pârâtul a apreciat că reclamanta nu a probat și nu a indicat efectiv care au fost actele de abuz emoțional la care a fost supusă pentru a fi determinată să părăsească locuința familiei.
Cu privire la acest aspect, pârâtul a învederat instanței faptul că în data de 21.11.2015, reclamanta s-a mutat împreună cu minora în imobilul situat în București, ..25A, Corp A, parter, apart.8, sector 5, fără să îl anunțe, acesta constatând situația de fapt acasă, situație ce i-a generat un șoc. B. care avea grijă de minoră i-a comunicat pârâtului că a fost trimisă de către reclamantă până la piață să cumpere fructe fetiței noastre, iar când a revenit cu cumpărăturile nu le-a mai găsit în imobil. Ulterior acestei întâmplări, pârâtul a arătat că s-a întâlnit cu reclamanta și i-a comunicat faptul că din punctul său de vedere cel mai bine pentru minoră ar fi ca ea să se întoarcă acasă, urmând să își ia răgazul necesar în vederea luării unei decizii în ceea ce privește relația conjugală.
Pârâtul a mai menționat că în opinia sa nu există motive temeinice în vederea desfacerii căsătoriei, fiind convins că reclamanta în realitate traversează o perioadă dificilă în care pârâtul este dispus să fie alături de ea și să o sprijine să o depășească. Mai mult, pârâtul a insistat ca reclamanta să se întoarcă acasă. Totodată, a arătat că din discuțiile purtate prin intermediul mesajelor sms reiese faptul că este preocupat de consecințele în plan psihic pe care le poate avea acțiunea de divorț, demersurile la Poliție precum și ale cererii ce formează obiectul cauzei asupra minorei, apreciind că din aceste mesaje nu rezultă că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile părintești sau că prin comportamentul său ar fi pus în pericol dezvoltarea fizică și intelectuală a minorei ori că ar fi fost violent cu aceasta.
A mai apreciat că minora nu a dezvoltat mecanisme prin care să gestioneze în termen scurt aceste modificări în viața sa generate de schimbarea de domiciliului, destrămarea căsniciei părinților ei, fiind greu de imaginat, în opinia sa, că ar putea să mai facă față atâtor provocări. Astfel, pârâtul a considerat că în vederea asigurării unui climat stabil pentru minoră, aceasta trebuie să rămână în locuința în care s-a născut și a crescut, pârâtul având toate condițiile pentru a oferi minorei întreținerea de care aceasta are nevoie.
S-a mai arătat că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței având în vedere faptul că minora în prezent locuiește cu pârâtul, în unica locuință pe care o cunoaște de la naștere, cu privire la care minora are un drept de uzufruct viager constituit prin contractul autentificat sub nr. 2835/14.12.2015 de BNP E. S. A.. S-a mai arătat că nu a fost indicat efectiv în ce a constat agresivitatea subsemnatului și, mai mult decât atât, minora nemanifestând nicio temere în relația cu tatăl.
Pârâtul a mai precizat că măsura schimbării temporare a locuinței copilului trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă, iar situația locativă a reclamantei nu este stabilă, contractul de închiriere putând fi reziliat unilateral pentru o simplă întârziere la plată.
Cu privire la starea de sănătate a străbunicii paterne, s-a arătat că aceasta nu suferă de boli cardiace.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205, 453, 996 și urm. NCPC, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 52 – 94), probei cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori: M. G. și M. O.. .
La dosar au fost atașate și rapoartele de anchetă socială întocmite de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 București, respectiv Sectorului 5 București la domiciliile părților (filele 106-107, 124-125).
La termenul din data de 11.01.2016, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins ca nefiind utile cauzei proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială solicitate de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 03.06.2011, astfel cum reiese din certificatul de căsătorie depus la dosarul cauzei (f. 112), iar din căsătorie a rezultat minora M. M. I., născută la data de 09.11.2011 (f. 11).
Pe fondul unor certuri conjugale, reclamanta a formulat cerere de divorț la data de 14.10.2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București sub nr._/303/2015, iar la data de 21.11.2015 a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora, mutându-se într-un imobil din sectorul 5 București, deținut în temeiul unui contract de închiriere (f. 12-13). Față de opunerea pârâtului ca minora să locuiască cu mama, minora s-a întors în fostul domiciliu conjugal situat în sectorul 6, București. Potrivit susținerilor părților, minora a continuat să locuiască cu titlu principal la adresa din sectorul 6 București, iar numai cu titlu excepțional la adresa din sectorul 5 București.
Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Așadar, se stabilesc trei condiții speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială ce trebuie îndeplinite cumulativ, și anume urgența, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată.
Totodată, potrivit art. 920 C.pr.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Prin această dispoziție expresă, legiuitorul a prezumat existența urgenței în cazul în care se solicită pe parcursul procesului de divorț stabilirea locuinței copiilor minori, astfel că nu se va reține susținerea pârâtului în sensul că în prezenta cauză nu este îndeplinită condiția urgenței emiterii unei ordonanțe președințiale. Problema legată de stabilirea locuinței minorului necesită, într-adevăr, o soluționare urgentă prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind obligată sa dispună toate măsurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.
Cu privire la condiția caracterului provizoriu al măsurii, instanța reține că măsura dispusă în temeiul art. 920 C.pr.civ. va dăinui până la soluționarea cererii de divorț și a capetelor accesorii, fiind îndeplinită și această condiție.
Sub aspectul neprejudecării fondului, instanța nu va analiza care dintre părinți este îndreptățit să exercite autoritatea părintească și la care dintre ei este mai bine sa fie stabilit domiciliul minorului, ci daca stabilirea locuinței copilului în prezent, până la soluționarea dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București sub nr._/303/2015, la mama sau tata este sau nu oportună.
În consecință, instanța reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe președințiale.
În determinarea interesului copilului minor, se ține seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizica, intelectuala și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie. Desigur, instanța nu poate analiza aceste criterii decât în cadrul sumar cu care părțile au înțeles sa învestească instanța. Cu privire la condițiile materiale oferite de fiecare dintre părinții, instanța reține, din anchetele sociale efectuate la locuințele părților, că aceștia ar oferi minorei condiții de viață similare. Astfel, reclamanta locuiește într-un apartament situat în sectorul 5, București, compus din două camere și dependințe, interiorul fiind frumos mobilat, curat, în ordine întreținut, asigurând condiții bune de locuit, deținut în baza unui contract de închiriere încheiat pe durată determinată de 12 luni până la data de 01.11.2016. Totodată, pârâtul locuiește într-un apartament situat în sectorul 6, București, fosta locuință conjugală a soților, compus din 3 camere și dependințe, fiind spațios, frumos mobilat, utilat corespunzător și curat întreținut, iar minora are amenajată o cameră cu mobilier specific vârstei sale, fiind asigurate condiții bune de locuit, imobilul fiind deținut în baza unui drept de uzufruct viager constituit prin contractul autentificat sub nr. 2835/14.12.2015 de BNP E. S. A.. Potrivit contractului menționat, minora este și ea beneficiară a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului, însă instanța apreciază că aceasta nu reprezintă un element determinant în stabilirea locuinței provizorii a minorei. De asemenea, ambii părinți lucrează și obțin venituri lunare, reclamanta în cuantum de 2950 lei și bonuri de masă, iar pârâtul de 1000 lei.
În ceea ce privește garanțiile morale ale părinților, instanța nu reține cauze imputabile părților, iar, în legătură cu relația dintre părinți și copil, fiecare este interesat de copil, este atașat de acesta și își dorește să îl crească în continuare. Reclamanta a invocat că pârâtul ar fi fost violent cu aceasta, inclusiv de față cu minorul, însă din probele administrate nu a reieșit o astfel de situație de fapt.
Totodată, reclamanta a recunoscut, cu ocazia efectuării anchetei sociale, că anterior despărțirii în fapt ambii părinți s-au implicat și au contribuit la creșterea, întreținerea și educarea minorei.
Minora în vârstă de 4 ani a locuit până în prezent, aproape exclusiv, în fosta locuință conjugală, de îngrijirea acesteia ocupându-se ambii părinți, precum și străbunica paternă, care locuiește în același imobil împreună cu pârâtul și minora. Străbunica paternă are posibilitatea în continuare de a avea grijă de minoră cât timp tatăl este la serviciu, însă reclamanta nu dispune de un astfel de ajutor, astfel cum a declarat aceasta în fața instanței. Reclamanta a arătat că, în cazul în care ar fi în imposibilitate să aibă grijă temporar de minoră fiind la serviciu, ar urma să apeleze la anumite persoane, astfel cum procedau când străbunica paternă nu era la locuință, persoane neidentificate instanței și posibil necunoscute minorei. Problemele de sănătate ale străbunicii paterne invocate de reclamantă nu au fost probate, iar acestea, chiar și probate, fiind vorba de probleme cardiace, prin ele însele, nu ar împiedica persoana să aibă grijă de un copil de 4 ani.
In aceste condiții, o modificare a mediului de viață în acest moment ar afecta dezvoltarea fizică, socială și morală a copilului. Schimbarea locuinței minorei alături de mamă în alt imobil, în prezent, ar putea pune în pericol integritatea psihică a copilului care ar avea de suferit în condițiile în care aceasta este atașată de tată și de străbunica paternă, dar și pentru că i-ar schimba automat mediul de viață. Vârsta minorei de 4 ani nu poate justifica stabilirea locuinței acesteia la mamă prin ea însăși, ci având în vedere toate elementele situației de fapt.
Totodată, se mai reține că reclamanta nu a fost împiedicată de către pârât să aibă legături personale cu minora ori să aibă în continuare grijă de ea, deși reclamanta a susținut aceste aspecte prin cererea precizatoare. Reclamanta, cu ocazia anchetei sociale, a recunoscut că merge zilnic la minoră și petrece timpul în compania acesteia, iar, în fața instanței, reclamanta a recunoscut că minora s-a aflat la domiciliul său în weekendul 23-24 ianuarie, astfel că pârâtul își arată disponibilitatea ca legăturile personale dintre reclamantă și minoră să nu înceteze.
Spre deosebire, din corespondența SMS depusă la dosarul cauzei de reclamantă și necontestată de pârât, reiese că reclamanta nu are aceeași disponibilitate, dorind creșterea singură a minorului: „Îți garantez și să-ți iei adio de la ea. Cum n-ai existat până acum, nici n-o să exiști pentru ea” și „ Pe I. doar eu o s-o cresc… Am cu ce spre deosebire de tine” (f. 29 verso).
Susținerea reclamantei în sensul că pârâtul a lăsat-o pe minoră doar pentru că a avut de învățat nu va fi reținută de instanță, în lipsa unor probe în acest sens. De asemenea, instanța reține că în cazul în care părinții sunt despărțiți în fapt, este absolut normală o comunicare între aceștia în sensul identificării și corelării activităților părinților, astfel încât cât timp unul dintre părinți este ocupat, celălalt să poată să aibă grijă de copil, toate acestea în interesul superior al copilului.
Reclamanta a mai invocat prin cererea precizatoare alienarea maternă, însă o astfel de situație de fapt nu a fost dovedită față de probele administrate.
Pentru aceste motive, instanța apreciază ca interesul superior al copilului reclamă ca starea de fapt actuală sa rămână neschimbată până la soluționarea cererii în fond în cadrul procesului de divorț. Din probele administrate, instanța nu reține niciun motiv care să impună îndepărtarea minorei din mediul în care se află în prezent, de persoanele care se ocupă de ea cu grija si afecțiune întrucât nu s-a făcut dovada faptului că sănătatea sau viața copilului ar fi în primejdie cât timp se află în îngrijirea tatălui.
Instanța reține și preocuparea mamei față de minoră, manifestată prin afecțiune, atașament și grijă, însă aceste aspecte vor fi avute în vedere în momentul în care se va lua măsura stabilirii locuinței copilului la unul dintre părinți, în situația în care se va pronunța desfacerea căsătoriei.
Instanța atrage atenția părților asupra prevederilor art. 401 alin. 1 C.civ., potrivit căruia părintele cu care copilul nu locuiește în mod statornic, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, iar pentru o dezvoltare armonioasă a minorei și din punct de vedere psihic se impune ca minora să fie afectată cât mai puțin de divorțul dintre părți, prin asigurarea unor relații personale nu numai cu părintele cu care locuiește statornic, ci și cu celălalt.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta M. R. C. în contradictoriu cu pârâtul M. I. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta M. R. C., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de av. „L. N.”, cu sediul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. I. C., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de av. „B. L.”, cu sediul în București, .-13, ., S. 1, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – P. S. 5 București, cu sediul în București, .. 29-31, S. 5.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. B. R.
Red/Tehn/AI/RB/5ex/27.01.2016
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1069/2016.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 501/2016. Judecătoria... → |
|---|
