Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1073/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1073/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1073/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1073
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier V. A. M.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta Ș. L. și pe pârâta B. N., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 08.02.2016, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2014, sub nr._, reclamanta Ș. L., a chemat în judecată pe pârâtul B. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv, bunurile mobile aflate în apartamentul din București, .. 35A, ., ., Sector 6, evaluate provizoriu la suma de 10.000 lei și a sumele de bani economisite de soți, respectiv 40.000 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, părțile s-au căsătorit la data de 09.10.1988, căsătoria fiind desfăcută prin acord la dată de 24.02.2014, sens în care s-a emis Certificatul de divorț nr. 2090. În timpul căsătoriei cu pârâtul, a dobândit mai multe bunuri, mobile și imobile, pe care în mare parte le-au partajat prin bună învoială, sens în care s-au emis Actul de partaj nr. 2134 / 27.06.2014 și Actul de lichidare a regimului comunității legale de bunuri nr. 2133 / 27.06.2014, ambele fiind emise de SPN I. D. și A. Ș.. Ca și partajul bunurilor imobile, partajul bunurilor mobile și a sumelor de bani economisite de părți în timpul căsătoriei, au convenit să le facă tot prin bună învoială, pentru a nu mai plăti taxe, însă, după încheierea procedurii de partaj notarial, pârâtul a refuzat să-i dea parte din bunurile mobile din casă și din banii economisiți, motivând că reclamanta nu mai are niciun drept, atâta timp cât s-a încheiat procedura de partaj notarial. A mai arătat că, întrucât la momentul la care s-a mutat din apartament împreună cu fiicele, nu și-au luat și hainele, a rugat pârâtul să le dea măcar obiectele personale, însă acesta a refuzat, fapt pentru care a fost nevoită să apeleze la poliție pentru a le obține. Reclamanta a învederat că, întrucât partajarea pe cale amiabilă nu mai este posibilă, solicită instanței de judecată să partajeze bunurile mobile aflate în apartamentul din București, Drumul Taberei nr. 35A, ., ., Sector 6, acestea urmând a fi individualizate ulterior. Referitor la suma de bani a cărei partajare a solicitat-o, a arătat că împreună cu pârâtul avea economii importante, dar, întrucât pârâtul era cel care gestiona banii familiei în relația cu banca, nu are cunoștință despre suma exactă. Tot în acest sens, a indicat că sumele ce ar trebui să se afle în conturile pârâtului se ridică la aproximativ 90.000 lei, însă, întrucât este posibil ca parte din bani să nu-i fi depozitat la bancă, a apreciat provizoriu sumele dorite a fi partajate la 40.000 de lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.667 și următoarele C.Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului, proba cu expertiză tehnică și a depus la dosarul cauzei, în copie, certificat de divorț nr. 2090/24.02.2014, carte de identitate, act de partaj, act de lichidare a regimului comunității legale de bunuri, declarație.
La data de 22.10.2014, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 08.10.2014.
Cererea a fost timbrată cu suma de 2105 lei (f. 25).
La data de 21.11.2014, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii privind partajarea bunurilor mobile dobândite in timpul căsătoriei, iar, în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanta-parată privind partajarea bunurilor mobile comune și respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei-pârâte având ca obiect partajarea sumelor de bani economisite de soți.
Prin cererea reconvențională pârâtul reclamant a solicitat să se constate că pe lângă bunurile indicate de reclamanta-pârâtă în cererea de chemare în judecată, masă partajabilă e formată și dintr-un TV color diagonală 81cm, un TV color diagonală 51 cm, o mașină cusut electrică, o plapumă, patru perne, patru lenjerii pat, un set cergă lână (Maramureș), o canapea și două fotolii, o mașină manuală tocat carne, un aspirator, un covor 2x1,5 m, bijuterii de aur 20 gr., un calculator și monitor, 33 buc tablouri goblen,un filtru electric cafea cu programare, trei lenjerii pat, o pilotă puf, cinci prosoape, obiecte de veselă: 30 de căni (ceai,cafea,ornamentale), 5 seturi pahare, 1 serviciu masă 6 persoane, 1 serviciu cafea, 1 mixer, oale (o oală inox, smălțuită 8-10 l, un lighean inox, o cratiță teflon 7-8 l, o tigaie teflon, o tigaie fontă, o tavă teflon, o lada frigorifică voiaj, un butoi 60l. Pârâtul-reclamant a solicitat ieșirea din starea de codevălmășie în ceea ce privește bunurile mobile ce formează masă partajabilă, prin partajarea în natură, formarea a două loturi și distribuirea acestora. De asemenea, a solicitat să se constate că deține un drept de creanță în valoare de 7482,305 lei reprezentând cheltuieli făcute pentru întreținerea locuinței familiale în perioada ianuarie 2012- februarie 2014, cheltuieli reprezentând: întreținere, energie, gaze, internet, telefonie mobilă, internet, asigurări auto și locuință, iar, în baza principiului îmbogățirii fără just temei, să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la restituirea sumei de 1557 lei reprezentând 1/2 din cheltuielile achitate cu ocazia divorțului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul reclamant a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu reclamanta la dată de 09.10.1988, iar, începând cu anul 2012, relația a fost una conflictuală, reclamanta-pârâtă arătându-se din ce în ce mai dezinteresată de bunăstarea familială. La data de 24.02.2014, de comun acord, au stabilit că relația de căsătorie nu mai poate continuă, motiv pentru care au decis desfacerea acesteia la notar, sens în care s-a emis Certificatul de divorț nr. 2090. La data de 02.06.2014, revenind acasă, a constatat faptul că, în lipsa sa, reclamanta-pârâtă, însoțită de fiice și de către logodnicii acestora, au luat pe lângă haine de sezon cald și multe bunuri comune fără acordul său: TV color cu diagonală 81 cm, bijuterii de aur 20 gr., calculator și monitor, peste 30 tablouri goblen, trei lenjerii pat, o pilota puf, două perne, cinci prosoape și obiecte de veselă. La data de 27.06.2014 a avut loc partajul voluntar la BNP “I. D. și A. Ș.” asupra bunurilor imobile: apartament nr. 126 situat în Mun. București Drumul Taberei nr 35 A, ., ., terenul în suprafață de 1600 mp situat în com. Uliești, . marca Chevrolet tipul/varianta KLAS/SN3/Aveo. A mai arătat că prin actul de partaj voluntar au stabilit următoarele: toate bunurile descrise mai sus i-au revenit pârâtului, acesta achitând contravaloarea a ½ din valoarea bunurilor imobile supuse partajului voluntar, achitându-i pârâtei suma de 24.788 euro. În continuare, pârâtul reclamanta a învederat că începând cu anul 2012 reclamanta-pârâtă a investit toți banii câștigați doar la reamenajarea casei părinților ei, treptat a încetat să mai contribuie în vreun fel la cheltuielile de întreținere a locuinței (taxe, impozite, asigurări întreținere). Aceste cheltuieli cumulate în ultimii 2 ani până la partajul ce a avut loc în data de 27.06.2014 se ridică la suma de 14.664,61 lei, sume achitate în timp de pârât. Deși reclamanta-pârâtă a susținut că nu are bani pentru a contribui la cheltuielile făcute în locuința familială, aceasta a contribuit cu sume considerabile de bani la construirea unei anexe la casă părinților ei de la țară, ulterior dotând-o cu necesarul obiectelor de uz casnic: mașină de spălat rufe automată, boiler și alte bunuri de care nu are cunoștință. A învederat că reclamanta a luat chiar și bunuri de la adresa conjugală ( TV color diagonală 51 cm, mașinal de cusut electrică, obiecte de veselă, tablouri de goblen, covor, lenjerie de pat, aspirator) fără a avea acordul meu. A menționat că toate cheltuielile ocazionate de desfacerea căsătoriei (divorțul notarial, partajul imobiliar, cadastru, intabulare, legalizări acte), au fost suportate de către pârât și, cu toate că procedura divorțului și a acțiunilor ce decurg din acesta au fost stabilite de comun acord, reclamanta a refuzat să contribuie în cota parte, aceste cheltuieli ridicându-se la suma de 3114 lei. Fiind de bună credință după perioada îndelungată a mariajului, a considerat corect să rezolve toată această situație pe cale amiabilă, luând legătură cu avocata reclamantei și cu reclamanta-pârâtă și solicitându-i să facă o listă cu bunurile pe care le mai dorește din locuința
familială, pe lângă multe lucruri pe care și le însușise încă dinaintea divorțului până la partajul imobiliar final. Nu a considerat necesar să noteze toate obiectele luate, astfel că, după cum a specificat, la data de 12.08.2014 reclamanta-pârâtă, pe lângă obiectele vestimentare personale, a mai luat și diverse oale, cratițe, tăvi, cutii, alimente, serviciu complet de farfurii și tacâmuri, peste 5 seturi de pahare, peste 30 de căni (de ceai, cafea, ornamentale) plus alte obiecte. In urma negocierilor, a stabilit de comun acord cu reclamanta pârâtă să-i dea în aceiași zi suma de 3200 euro, suma reprezentând contravaloarea bunurilor mobile rămase în apartament. Această sumă a fost stabilită de comun acord si înmânată fostei soții în prezenta avocatei reclamantei - pârâte. A menționat că lucrurile nu au fost supuse evaluării unui expert si nici formalităților notariale, suma stabilită și predată fiind o urmare firească a acordului dintre pârți. De buna-credință fiind, nu a solicitat semnarea niciunui fel de act care să ateste înmânarea acestei sume reclamantei-pârâte, având intenția ca orice conflict să fie aplanat și pentru a evita tergiversarea situației care ar fi afectat liniștea ambelor părți și a fiicelor. Reclamanta-pârâta s-a declarat mulțumită în urma acestei înțelegeri, astfel ca a considerat că toate formalitățile legate de partaj s-au finalizat. În data de 28.07.2014, a fost sunat de d-na avocată L. N., avocata reclamantei-pârâte, care l-a întrebat când ar putea fosta soție să vină să-și ia hainele de sezon rece ramase în imobilul supus partajului. Fiind plecat pentru o perioadă de timp din localitate, i-a răspuns că la întoarcere o va suna pentru a-i comunica ziua în care ar putea sa vina după haine și alte lucruri personale. La data de 11.08.2014, reclamanta a trimis-o pe una dintre fiice împreună cu prietenul acesteia la secția 22 de politie pentru a reclama faptul că nu dorește să îi dea hainele de sezon rece fostei soții. D. fiind faptul ca nu s-a aflat în localitate, întorcându-se pe data de 10.08.2014, a stabilit ca pe data de 12.08.2014 reclamanta poate veni pentru a-și lua hainele necesare și i-a solicitat respectuos sa nu îi mai folosească pe copii in acest conflict. Pe data de 12.08.2014, fosta soție s-a prezentat in jurul orei 10:30 însoțită de una dintre fiice și prietenul acesteia pentru a-si lua unele obiecte de veselă și hainele de sezon rece ramase în imobil după data de 02.06.2014, arătându-se aparent mulțumită de lucrurile primite, nefăcând alte comentarii și având loc discuții amiabile, pârâtul-reclamant solicitându-i să facă o lista cu lucrurile pe care le-ar mai dori din bunurile mobile ramase în imobilul supus partajului. Pârâtul-reclamant a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de partajare a bunurilor mobile, întrucât în data de 27.06.2014, data la care a avut loc partajul voluntar la BNP “I. D. și A. S.” asupra bunurilor imobile (apartament nr 126 situat in Mun. București Drumul Taberei nr 35 A, ., ., terenul în suprafața de 1600 mp situat în com. Uliesti, . marca Chevrolet tipul/varianta KLAS/SN3/Aveo), în urma negocierilor dintre pârâtul reclamant și reclamanta-parată, asistată de către avocata sa, a stabilit de comun acord partajul mobiliar, reclamanta-pârâtă fiind de acord să rămână cu bunurile mobile, dându-i acesteia suma de 3200 euro. Aceasta suma a fost stabilită de comun acord si înmânată de către pârât fostei soții, în prezenta avocatei reclamantei-pârâte; prin urmare cererea reclamantei-parate este neîntemeiată, partajul fiind deja finalizat, urmând a se dovedi acest lucru prin interogatoriu. In subsidiar, a solicitat admiterea în parte a capătului 1 din cererea de chemare în judecată a reclamantei-pârâte, in sensul partajării tuturor bunurilor mobile ce compun masa partajabila conform art. 983 C.Proc. Civ.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii reclamantei, a învederat că și conturile bancare comune la care fosta soție avea calitatea de Împuternicit, la data desfacerii căsătoriei erau lichidate, exceptând depozitul în euro in valoare de 727.61 euro, singura sumă ce urmează să fie partajată conform legii. Prin urmare, pârâtul reclamant a solicitat să se constate că cererea reclamantei-pârâte având ca obiect sumele de aproximativ 40.000 lei solicitate de aceasta este neîntemeiată. Tot în acest sens, a indicat că suma ar fi fost în orice caz mai mica decât cea solicitată de reclamanta, chiar daca aceasta nu ar fi fost retrasă înainte de separarea în drept a părților.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod Proc. Civ, art. 209 Cod Proc. Civ, art. 453 C.Proc. Civ, art. 983 C.Proc.Civ., art. 339 Cod Civil, art. 1341 Cod Civil, art. 1345 Cod Civil.
În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei și proba testimonială cu martori și a depus la dosarul cauzei, în copie, dovezi de plată utilități, extras de cont.
La data de 12.12.2014, prin serviciul registratură, pârâtul reclamant a depus cerere precizatoare la cererea reconvențională prin care a arătat că valoarea totală a bunurilor mobile menționate în primul capăt din cererea reconvențională este de 6.605 lei.
A fost calculată taxa de timbru și achitată suma de 330,25 lei (f. 101).
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională formulate, reclamanta pârâtă a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtul- reclamant, având in vedere ca bunurile supuse partajării în prezenta cauză sunt total altele față de cele partajate voluntar. D. urmare, partajarea unor bunuri nu interzice o nouă partajare pentru alte bunuri. Mai mult, toate afirmațiile pârâtului-reclamant privind înțelegerea avută de părți cu privire la bunurile mobile este una mincinoasă, daca ar fi existat o înțelegere cu privire la bunurile mobile, aceasta era cuprinsă în actul de partaj voluntar. Legat de cererea reconvențională formulată de pârât pentru împărțirea bunurilor mobile aflate în apartament, a arătat că nu se opune acesteia, aceasta fiind și solicitarea care a generat prezența judecată. Însă, ceea ce diferă, sunt bunurile solicitate a fi împărțite, bunuri ce nu se regăsesc în realitate în masă partajabilă. Reclamanta pârâta a învederat că parte din bunurile invocate de pârâtul-reclamant nu există. Spre exemplu, nu există bijuteriile din aur sau cele 33 de goblenuri, bijuteriile din aur fiind ale fetelor primite cadou chiar de la martora C. S., iar cele 33 de goblenuri au fost lucrate în timpul căsătoriei de reclamantă pentru spre a fi oferite cadou. Într-adevăr, în tot timpul căsătoriei a lucrat goblenuri, probabil în număr de 33, însă le-a oferit cadou rudelor: rudelor pârâtului, rudelor sale, fetelor și chiar martorei C. S.. Deci, în prezent, acele goblenuri nu se află în masă partajabilă. Însă, și acceptând varianta că există, acestea reprezintă creații ale reclamantei, obiecte de artă confecționate personal, neputând fi supuse partajului, pentru simplul motiv că pârâtul - reclamant nu a avut niciun aport la dobândirea lor. Alte bunuri pe care pârâtul le arată că fiind în masă partajabilă au fost cumpărate în timpul căsătoriei zestre pentru fete: seturi de masă, lenjerii și goblenuri ce au fost date cadou fetelor când s-au căsătorit, neputând fi cerute odată ce au fost dăruite. A învederat că celelalte bunuri invocate de pârâtul-reclamant ori sunt neînsemnate și nici măcar nu merita expertizate, având valori de câțiva lei, ori nu există, nefiind in patrimoniul soților. Cu privire la suma de 14.664,61 lei, cheltuită pentru întreținerea casei, a învederat că aceasta fost plătită de ambii soți, chitanțele fiind pe numele pârâtul-reclamant întrucât acesta este este titular de contract la energia electrică, antena tv, internet, etc. Reclamanta-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suma de 3.114 lei, reprezentând cheltuieli divorț și partaj, având în vedere că părțile deja au tranzacționat cu privire la cheltuielile de partaj si divorț, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. Aceste cheltuieli despre care părțile au tranzacționat deja nu mai pot fi supuse partajului, părțile înțelegându-se deja cu privire la cine le va suporta. Aceasta înțelegere a pârtilor a fost și consemnată în actele emise de notarul public și chiar discutată în fața acestuia. Referitor la îmbogățirea fără just temei, a menționat că acest principiu este inaplicabil în cazul partajului de bunuri comune, fiind o instituție străină de raporturile patrimoniale dintre soți. In consecință, având in vedere că principiul îmbogățirii fără just temei nu este aplicabil în prezenta speță, a solicitat respingerea solicitării paratului-reclamant ca neîntemeiată. Cu privire la sumele de bani economisite de soți în timpul căsătoriei, aproximativ 40.000 lei, a arătat că această sumă a fost întotdeauna în posesia pârâtului și și-a însușit-o personal. Din probele administrate în cauză, se poate constata că pârâtul a folosit-o pentru a-i achita sulta, chiar din extrasul de cont depus de pârâtul-reclamant rezultând că în timpul procedurii de divorț, pârâtul a extras toți banii din cont. Deși acesta invocă faptul că la data lichidării contului erau căsătoriți, se poate constata că actele la notar erau depuse cu mult timp înainte, iar discuțiile despre divorț erau demarate cu câteva luni înainte. Deci, tot cu rea-credință, cu câteva zile înainte de emiterea certificatului de divorț, dar în timpul procedurii de divorț, pârâtul-reclamant a retras banii din cont.
În dovedire, reclamanta pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martori.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat părților probele astfel cum au fost solicitate.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 24.11.2015, instanța a admis în parte în principiu cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă Ș. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. N., a admis în parte în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. N. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Ș. L., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, printr-o contribuție egală, de 50% fiecare, următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie compus din masă cu două scaune și canapea în valoare de 350 lei; mobilier de sufragerie, compus din canapea în valoare de 1000 lei, două fotolii în valoare de 600 lei, măsuță de cafea în valoare de 100 lei, masă de șase persoane în valoare de 100 lei, bibliotecă în valoare de 1000 lei, și televizor în valoare de 800 lei; dormitor matrimonial, respectiv mobilier complet compus din pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; mobilier complet de dormitor, respectiv pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; un aragaz în valoare de 300 lei; un frigider în valoare de 400 lei; o centrală termică în valoare de 1000 lei; un robot de bucătărie în valoare de 200 lei; o mașină de tocat electrică în valoare de 250 lei; două servicii de masă de șase persoane în valoare de 1000 lei; veselă în valoare de 50 lei, oale în valoare de 50 lei; o mașină de spălat în valoare de 200 lei; un aspirator în valoare de 100 lei; un aparat de aer condiționat fix în valoare de 400 lei; un aparat de aer condiționat mobil în valoare de 100 lei; precum și suma de 6574,25 lei, aflată în conturile deschise pe numele pârâtului-reclamant la S.C. BANCPOST S.A. Instanța a mai constatat că pârâtul-reclamant deține împotriva reclamantei-pârâte o creanță în cuantum de 530,32 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru desfacerea căsătoriei și determinate de partajul bunurilor imobile.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cerere invocată de pârâtul-reclamant prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 24.11.2015, instanța a reținut că susținerea pârâtului-reclamant în sensul că soții au realizat un partaj cu privire la toate bunurile dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, așadar și cu privire la bunurile mobile solicitate în cauză de reclamanta-pârâtă este neîntemeiată, fiind contrazisă de actul de partaj voluntar încheiat între foștii soți la data de 27.06.2014, în care se menționează (fila 11) că părțile actului de partaj nu mai au nici o altă pretenție bănească sau altă pretenție referitoare la bunurile ce formează obiectul acestui act. S-a observat că părțile nu au făcut referire și cu privire la alte bunuri cu excepția celor menționate în actul de partaj, prin urmare nu se poate considera că toate bunurile foștilor soți au fost partajate. Așadar, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtul-reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoare:
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 24.11.2015, instanța a reținut că prin certificatul de divorț nr. 2090 din data de 24.02.2014 întocmit de Biroul Notarilor Publici Asociați Conf. Univ. Dr. M. M., C. M. și I.-R. M. în dosarul de divorț nr. 1/2014 s-a constatat desfăcută prin acordul părților căsătoria încheiată la data de 09.10.1988 între B. N. și B. L., după divorț soția revenind la numele anterior, acela de Ș..
În perioada căsătoriei, părțile au dobândit proprietatea asupra următoarelor bunuri imobile și mobile: apartament nr. 126, situat în București, sector 6, teren în suprafață de 1600 mp situat în intravilanul arabil al ., jud. Dâmbovița, și autoturism marca Chevrolet. Pentru aceste bunuri părțile au realizat un partaj prin bună învoială, consemnat prin actul de partaj autentificat sub nr. 2134/27.06.2014 (filele 9-12 dosar).
De asemenea, în perioada căsătoriei părțile au dobândit în proprietate și următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie compus din masă cu două scaune și canapea în valoare de 350 lei; mobilier de sufragerie, compus din canapea în valoare de 1000 lei, două fotolii în valoare de 600 lei, măsuță de cafea în valoare de 100 lei, masă de șase persoane în valoare de 100 lei, bibliotecă în valoare de 1000 lei, și televizor în valoare de 800 lei; dormitor matrimonial, respectiv mobilier complet compus din pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; mobilier complet de dormitor, respectiv pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; un aragaz în valoare de 300 lei; un frigider în valoare de 400 lei; o centrală termică în valoare de 1000 lei; un robot de bucătărie în valoare de 200 lei; o mașină de tocat electrică în valoare de 250 lei; două servicii de masă de șase persoane în valoare de 1000 lei; veselă în valoare de 50 lei, oale în valoare de 50 lei; o mașină de spălat în valoare de 200 lei; un aspirator în valoare de 100 lei; un aparat de aer condiționat fix în valoare de 400 lei; un aparat de aer condiționat mobil în valoare de 100 lei.
S-a mai reținut că dovada cu privire la dobândirea acestor bunuri, precum și valoarea lor rezultă din necontestarea lor de către părți, reclamanta-pârâtă menționând aceste bunuri în cererea principală, iar pârâtul-reclamant recunoscând prin întrebările 1 și 2 la interogatoriu (fila 132) existența bunurilor și precizând că este de acord cu valoarea bunurilor indicată de reclamanta-pârâtă prin precizarea depusă la filele 130-131 dosar.
În ceea ce privește bunurile solicitate a fi incluse la partaj de pârâtul-reclamant prin cererea reconvențională, instanța a constatat că existența acestor bunuri în patrimoniul soților la momentul desfacerii căsătoriei nu a fost dovedită. Astfel, nici unul din martorii audiați în cauză (filele 140-142) nu au fost în măsură să individualizeze bunurile care ar fi existat în patrimoniul soților, nu cunoaște numărul acestora, nici alte date de identificare (spre exemplu cu privire la televizor, pârâtul-reclamant precizând că este vorba de două televizoare, cu diagonale diferite), martorul C. M. nu a făcut referire la nici unul din bunurile indicate de pârâtul-reclamant în cerere reconvențională, ci doar la bunurile indicate de reclamanta-pârâtă în cererea principală. Prin urmare, declarațiile martorilor cu privire la aceste bunuri nu sunt relevante. Referitor la bijuteriile solicitate de pârâtul-reclamant a fi incluse la partaj, s-a reținut că martora C. Șifra confirmă susținerea reclamantei-pârâte, în sensul că acestea au fost oferite cadou fiicelor părților, prin urmare nu pot fi incluse în masa partajabilă a foștilor soți.
De asemenea, s-a reținut că declarația martorului C. M. nu dovedește susținerea pârâtului-reclamant în sensul că pentru bunurile mobile indicate de reclamanta-pârâtă în cerere pârâtul-reclamant i-ar fi plătit acesteia suma de 3200 de euro, realizându-se astfel ieșirea din indiviziune și cu privire la aceste bunuri, deoarece martorul a declarat că a auzit purtându-se doar discuții între părți cu privire la aceste aspecte, fără să aibă cunoștință dacă părțile au ajuns la o înțelegere și dacă suma de bani s-a plătit.
Prevederile art. 355 cod civil dispun că „La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor.” În continuare, prevederile art. 357 stabilesc modalitatea de realizare a partajului, arătând că „În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.”
În speță, ambele părți au susținut o cotă egală de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, de 50%. Prin urmare, nefiind un aspect contestat de părți și aplicând prezumția stabilită de lege, instanța va reține o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. De altfel, aceasta este și cota de contribuție reținută de părți prin actul de partaj voluntar, care se aplică cu privire la întreaga masă partajabilă, indiferent de modalitatea în care se realizează partajul, prin învoială sau prin hotărâre judecătorească.
Referitor la creanța deținută de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte, instanța a constatat că cererea reconvențională este în parte întemeiată, pârâtul-reclamant făcând dovada că acesta deține împotriva reclamantei, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, o creanță în cuantum de 530,32 lei, reprezentând jumătate (conform cotei de contribuție de 50% stabilite și pentru activ) din cheltuielile efectuate pentru desfacerea căsătoriei și determinate de partajul bunurilor imobile, respectiv onorariu și cadastru, dovedite cu înscrisurile depuse în copie la filele 69 și 70 dosar. Suma de 7482,305 lei, reprezentând cheltuieli făcute pentru întreținerea locuinței familiale în perioada ianuarie 2012-februarie 2014, nu poate fi considerată a fi datorată de reclamanta-pârâtă, întrucât prin actul de partaj voluntar încheiat între părți la finalul lunii iunie 2014, așadar după data februarie 2014, părțile și-au exprimat acordul în sensul că nu mai au nici o pretenție bănească sau de orice altă natură unul față de celălalt cu privire la bunurile ce formează obiectul actului de partaj, prin urmare nici cu privire la bunul imobil apartament, astfel încât cheltuielile efectuate pentru întreținerea locuinței familiale solicitate de pârâtul-reclamant nu sunt întemeiate. De asemenea, conform mențiunii din actul de partaj cheltuielile privind autentificarea actului de partaj au fost suportate exclusiv de pârâtul-reclamant, acesta, urmare a exprimării de voință prin actul de partaj, nemaiavând posibilitatea să solicite restituirea a jumătate din cheltuielile achitate pentru autentificarea actului.
În ceea ce privește sumele de bani invocate de reclamanta-pârâtă, aflate în conturile bancare deschise pe numele pârâtului-reclamant, instanța a reținut că regula aplicată în situația acestor bunuri este aceeași ca și în cazul celorlalte bunuri, respectiv se includ la masa partajabilă bunurile aflate în patrimoniul soților la data desfacerii căsătoriei, în speță la data de 24.02.2014. Cu privire la bunurile mobile reprezentate de sume de bani care au existat în patrimoniul soților în timpul căsătoriei, dar care nu mai existau la momentul desfacerii căsătoriei, aceste sume de bani fiind folosite exclusiv în folosul unuia dintre soți, și nu în folosul gospodăriei, reclamanta-pârâtă ar fi avut doar posibilitatea să solicite stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție mai mari la dobândirea bunurilor comune și la acoperirea cheltuielilor, având sarcina de a dovedi că celălalt soț a folosit o parte din bunurile comune (bani) doar în interesul său. Or, reclamanta-pârâtă nu a invocat o astfel de cotă de contribuție majorată și nici nu a dovedit că pârâtul-reclamant ar fi folosit anumite sume de bani pentru alte cheltuieli decât cele comune.
Prin urmare, la masa partajabilă au fost incluse doar acele sume de bani existente în conturile bancare la data desfacerii căsătoriei. Conform relațiilor comunicate la dosar de unitatea bancară și înscrisurilor depuse de pârâtul-reclamant (fila 87 verso și fila 186 verso), este vorba de sumele de 727,78 euro și 3334,97 lei. Având în vedere cursul valutar leu/euro comunicat de BNR la data pronunțării hotărârii, de 4,4509 lei/1 euro, instanța a reținut că suma rezultată este de 6574,25 lei.
În concluziile orale și scrise depuse la dosarul cauzei de către părți, acestea au solicitat atribuirea bunurilor reținute de instanță în încheierea de admitere în principiu către pârâtul-reclamant, cu obligația acestuia de a achita sulta corespunzătoare. Pârâtul-reclamant a mai solicitat cu această ocazie obligarea reclamantei-pârâte la plata către acesta a sumei de 530,32 lei.
Potrivit art. 988 C.pr.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea. De asemenea, potrivit art. 990 C.pr.civ., la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Față de acordul părților, instanța va admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă Ș. L. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. N., va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. N. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Ș. L. și va dispune ieșirea din indiviziune, astfel: atribuie în natură pârâtului-reclamat următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie compus din masă cu două scaune și canapea în valoare de 350 lei; mobilier de sufragerie, compus din canapea în valoare de 1000 lei, două fotolii în valoare de 600 lei, măsuță de cafea în valoare de 100 lei, masă de șase persoane în valoare de 100 lei, bibliotecă în valoare de 1000 lei, și televizor în valoare de 800 lei; dormitor matrimonial, respectiv mobilier complet compus din pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; mobilier complet de dormitor, respectiv pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; un aragaz în valoare de 300 lei; un frigider în valoare de 400 lei; o centrală termică în valoare de 1000 lei; un robot de bucătărie în valoare de 200 lei; o mașină de tocat electrică în valoare de 250 lei; două servicii de masă de șase persoane în valoare de 1000 lei; veselă în valoare de 50 lei, oale în valoare de 50 lei; o mașină de spălat în valoare de 200 lei; un aspirator în valoare de 100 lei; un aparat de aer condiționat fix în valoare de 400 lei; un aparat de aer condiționat mobil în valoare de 100 lei; precum și suma de 6574,25 lei, aflată în conturile deschise pe numele pârâtului-reclamant la S.C. BANCPOST S.A, în valoare totală de_,25 lei, cu obligația acestuia de a achita reclamantei-pârâte suma de 7787,12 lei, cu titlu de sultă.
Având în vedere că părțile nu s-au înțeles asupra termenului în care să fie achitată sulta, instanța stabilește ca sulta datorată de pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă să fie achitată în termen de 30 de zile.
Întrucât prin încheierea de admitere în principiu din data de 24.11.2015 instanța a constatat că pârâtul-reclamant deține împotriva reclamantei-pârâte o creanță în cuantum de 530,32 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru desfacerea căsătoriei și determinate de partajul bunurilor imobile, instanța o va obliga pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 530,32 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru desfacerea căsătoriei și determinate de partajul bunurilor imobile.
Cu privire la cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 453 alin.1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
În prezenta cauză, reclamanta-pârâtă a achitat suma de 2105 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru cererea formulată (f. 25), iar pârâtul-reclamant suma de 330,25 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru primul capăt din cererea reconvențională (f. 101).
În litigiile care au ca obiect partaj, fiecare parte va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cota-parte pe care o deține din masa partajabilă.
În consecință, constatând că părțile au o cotă egală de contribuție, instanța va admite acest capăt de cerere din cererea principală și îl va obliga pe pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 1052,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Se mai reține că cererea reconvențională a fost admisă în parte, însă în masa partajabilă nu au fost reținute bunurile invocate de către pârâtul-reclamant și pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 330,25 lei, motiv pentru care instanța apreciază neîntemeiat capătul de cerere din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, pentru motivele prezentate anterior, instanța va respinge în rest pretențiile părților ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtul-reclamant.
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă Ș. L., CNP_, cu domiciliul procesual în București, .. 160, ., parter, . – la Cabinet Avocat L. N., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. N., CNP_, cu domiciliul în București, .. 35 A, ., ., sector 6.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. N. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Ș. L..
Dispune ieșirea din indiviziune, astfel: atribuie în natură pârâtului-reclamat următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie compus din masă cu două scaune și canapea în valoare de 350 lei; mobilier de sufragerie, compus din canapea în valoare de 1000 lei, două fotolii în valoare de 600 lei, măsuță de cafea în valoare de 100 lei, masă de șase persoane în valoare de 100 lei, bibliotecă în valoare de 1000 lei, și televizor în valoare de 800 lei; dormitor matrimonial, respectiv mobilier complet compus din pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; mobilier complet de dormitor, respectiv pat cu noptiere și șifonier în valoare de 500 lei; un aragaz în valoare de 300 lei; un frigider în valoare de 400 lei; o centrală termică în valoare de 1000 lei; un robot de bucătărie în valoare de 200 lei; o mașină de tocat electrică î n valoare de 250 lei; două servicii de masă de șase persoane în valoare de 1000 lei; veselă în valoare de 50 lei, oale în valoare de 50 lei; o mașină de spălat în valoare de 200 lei; un aspirator în valoare de 100 lei; un aparat de aer condiționat fix în valoare de 400 lei; un aparat de aer condiționat mobil în valoare de 100 lei; precum și suma de 6574,25 lei, aflată în conturile deschise pe numele pârâtului-reclamant la S.C. BANCPOST S.A, în valoare totală de_,25 lei, cu obligația acestuia de a achita reclamantei-pârâte suma de 7787,12 lei, cu titlu de sultă.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 530,32 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru desfacerea căsătoriei și determinate de partajul bunurilor imobile.
Obligă pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 1052,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge în rest pretențiile părților formulate prin cererea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2016.
Președinte Grefier
I. A. M. V. A.
RED.AI/4ex/11.02.2016
| ← Stare civila. Sentința nr. 499/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 4717/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
