Pretenţii. Sentința nr. 4717/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4717/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-05-2016 în dosarul nr. 4717/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4717
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul I. de S. în Construcții - I.S.C. pentru I. Regional în Construcții București - I. - I.R.C.B.I. în contradictoriu cu pârâtul C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamantul, prin consilier juridic, V. Ș., în baza delegației pe care o depune la dosar și pârâtul, prin avocat I. I., în baza împuternicirii avocațiale ._/2016, aflată la fila nr. 181 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, având în vedere natura creanței solicitate și pune în discuție excepția invocată.
Reclamanta, prin consilier juridic, afirmă că excepția invocată este neîntemeiată având în vedere că natura acțiunii este patrimonială, de drept comun, în acest caz competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun, în speță, judecătoria, conform art. 94 al. 1 lit. k. De asemenea, susține această opinie, având în vedere că pretențiile sale nu au la bază un contract administrativ și nici un alt act administrativ încheiat cu pârâtul. Pretențiile sale au la bază o obligație reglementată de legi speciale, respectiv Legea 50/1991 și Legea 10/1995, obligații care se fac de bună-voie, iar nu prin acte administrative. La interpelarea instanței, în sensul de a preciza dacă apreciază că obligația menționată este o obligație civilă sau este o creanță fiscală, arată că este o creanță fiscală, conform art. 21 din Codul de procedură fiscală și, într-adevăr, această sumă are natura unui venit la bugetul de stat, dar raportul juridic între I. de S. în Construcții și investitor este unul civil. Depune un set de înscrisuri, menționând că reprezintă 2 decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la competența materială a instanței, în raport de instanțele de contencios administrativ. Afirmă că acțiunea sa nu se subscrie condițiilor Legii 554/2004.
Pârâtul, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să judece această cauză, motivat de faptul că este o acțiune în pretenții, iar pretențiile se pretind a fi născute în legătură cu imobilul din ., sector 6.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 31.12.2015, reclamantul I. de S. în Construcții - I.S.C., pentru I. Regional în Construcții București - I. - I.R.C.B.I., în contradictoriu cu pârâtul C. D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 17.052,92 lei, reprezentând plată regularizare cotă de 0,1% la valoarea finală a lucrărilor (937,15 lei), plată regularizare cotă de 0,7% la valoarea finală a lucrărilor (7.589,31 lei) și penalități întârziere la debitul principal (8.526,46 lei), ajunse la suma datorată după 667 de zile de la data recepției, reglementate de art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul recepției lucrărilor, datorate de C. D., în calitate de investitor și de beneficiar, ca urmare a executării unor lucrări de construcții realizate în baza autorizațiilor de construire (AC) nr. 502/24.07.2009 și nr. 951/22,12.2009 emise de Primarul Sectorului 6 al Municipiului București, menționate în situația centralizată a recepțiilor la terminarea lucrărilor transmisă de către Consiliul Local Sector 6 București - Direcția Generală de Poliție Locală - Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal alături de adresa nr. 2080/11.12.2015, înregistrată la I.R.C.B.I. sub nr._/14.12.2015 (anexată).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că investitorul C. D. a executat lucrări de construire „Locuință P+2E”, obiectiv situat în ., Sector 6, București, lucrări realizate în baza Autorizațiilor de construire nr. 502/24.07.2009 și nr. 951/22.12.2009 și recepționate la data de 26.01.2010 conform Procesului verbal la terminarea lucrărilor nr. 18, menționat în situația centralizată a recepțiilor la terminarea lucrărilor transmisă de către Consiliul Local Sector 6 București - Direcția Generală de Poliție Locală - Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal alături de adresa nr. 2080/11,12.2015, înregistrată la I.R.C.B.I. sub nr._/14.12,2015 (anexată).
În urma verificărilor încasării cotelor datorate de către investitor, conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, s-a constatat că pentru obiectivul „Locuință P+2E”, investitorul datorează, potrivit Notei de calcul (anexată). Inspectoratului de S. în Construcții - I. Regional în Construcții București - I., suma de 17.052,92 lei, compusă din: 937,15 lei, reprezintă plată regularizare cota de 0,1% la valoarea finală a lucrărilor; 7.589,31 lei, reprezintă plată regularizare cota de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor și 8.526,46 lei reprezentând penalități de întârziere la debitul principal, calculată la 667 de zile de la data recepției, respectiv 26.01.2010.
Reclamantul a invocat dispozițiile art.30 din Legea nr.50/1991, art.76 alin.2 lit.a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 și art.40 din Legea nr.10/1995.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu valoarea declarată a investiției.
Rațiunea legiuitorului a fost aceea că această cotă de 0,7%, din cheltuielile pentru executarea lucrărilor de construcții, să fie regularizată la recepția la terminarea lucrărilor, având în vedere că aceasta se poate plăti de investitor și la începerea lucrărilor și reprezintă o valoare estimată cuprinsă în devizul general al lucrărilor.
Lucrările de construcții realizate în baza autorizației mai sus-menționată au fost recepționate în data de 26.01.2010 la o valoare mai mare decât cea declarată în AC (683.912,00 lei), respectiv 2.011.776,00 lei, fără a se face plata regularizării cotei de 0,1% și plata regularizării cotei de 0,7% din valoarea finală a lucrărilor, conform situați centralizate - poz. 19/tabel, transmisă de Consiliul Local Sector 6 București - Direcția Generală de Poliție Locală Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 329/2009, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, se fac venit la bugetul de stat.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 21 din Codul de Procedură Fiscală. în vigoare la data recepției lucrărilor:
(1)Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2)Din raporturile de drept prevăzute la alin, (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ole bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
În această situație, termenul de prescripție(în conformitate cu art. 91 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare) este de 5 ani si începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit creanța fiscală, termen care în prezent s-a împlinit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/1995, Legea nr.50/1991, HG nr.273/1994, Codul de procedură civilă, OUG nr.80/2013, Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea nr.329/2009.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri. (f.7-12).
La data de 30.03.2016, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În fapt, pârâtul a arătat și a obținut Autorizația de Construire nr. 502/24.07.2009 pentru edificarea unui imobil P+2E în București ., Sector 6.
Valoarea lucrărilor a fost de 446.512 lei, menționată în autorizație.
La data de 22.12.2009 a obținut Autorizația de Construire nr.951, pentru realizarea unui spațiu tehnic pe terasa imobilului și închiderea parțială a teraselor de la etajele 1 și 2 la construcția nou edificată.
Valoarea lucrărilor a fost de 237.400 lei, menționată în autorizație.
La data de 26.01.2010 a avut recepția imobilului, recepție făcută conform prevederilor H.G. nr.273/14.06.1994, privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, publicat în M.O. cu nr. 193 din 28.iulie 1994.
Acest act normativ reglementează procedura legală, obligatorie ce se face la recepția oricărei lucrări de construcții și instalații aferente acestora.
Construcția, nu putea fi recepționată dacă nu avea plătite toate taxele și impozitele aferente acestei investiții, conform prevederilor art. 14 (1) lit.f coroborat cu art. 15, art. 16 și art. 17 ultimul aliniat din acest act normativ.
Valoarea totală a lucrărilor a fost de 683.912 lei, pentru această valoare declarată a plătit taxele și impozitele aferente.
Calcularea valorilor taxelor și impozitelor aferente a fost făcută de inspectorii financiari sau cei de la I.S.C.- reclamanta în cauză, pe bază de Notă de plată, apoi le plătea și aducea dovada plăți la ei. La data recepției imobilului inspectorul I. a verificat existența acestor plăți și a văzut că erau plătite integral, în cuantumul prevăzut de lege.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, se stinge prin prescripție. Aplicarea în timp a dispozițiilor privitoare la prescripție.
Pârâtul a arătat că de la 26.01.2010, data la care se pretinde, că trebuia să plătească anumite sume de bani și până la data introducerii acțiunii au trecut mai mult de 3 ani.
Au trecut 5 ani 11 luni și patru zile, la data introducerii acțiunii, iar până la data la care se pretinde că a fost notificat adresa_/16.04.2015 au trecut 5 ani 2 luni și 21 de zile.
Reclamantul a precizat că, nu a avut cunoștință de acea notificare, întrucât nu mai locuia acolo de câțiva ani.
Data la care a luat la cunoștință de acest presupus debit este data primirii prezentei acțiuni 17.03.2016, dată la care orice drept la acțiune este prescris.
De asemenea, nota de calcul anexată nu are o dată la care a fost întocmită și nici actele obligatorii care stau la baza emiterii ei, astfel încât pretențiile reclamantei sunt ’’simple afirmații”.
Valoarea totală a lucrărilor pentru acest imobil, declarată cu ocazia recepției lucrării a fost de 683.912 lei, pentru care a plătit taxele și impozitele aferente, lucru recunoscut și de reclamantă.
Prin urmare, nu datorează nicio diferență de plată de regularizat și nici penalitate de întârziere pentru ele.
Pârâtul a mai arătat că nu mai locuia la acea adresă din data de 31.01.2012, iar, conform prevederilor art. 15 ultimul aliniat din H.G. nr.273/14.06.1.994, dacă mai erau plăți de reglementat trebuia să-i fie comunicate investitorului, în termen de 3 zile, împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției imobilului amânarea sau respingerea ei.
Cum nu i-au fost comunicate rezultă că nu mai era nimic de obiectat și nici plăți de reglementat, iar recepția a fost făcută fără nicio mențiune.
Ordinul inspectoratului general de stat nr.521/2009 și apoi Ordinul nr.791 din 10.11.2015 reglementează, Procedura privind încasarea, urmărirea, regularizarea cotelor legale datorate Inspectoratului de S. în Construcții - I.S.C., precum și restituirea diferențelor rezultate în urma regularizării.
În acest sens, pârâtul a invocat prevederile art. 8.1.3.2, 8.1.3.4. din Ordinul nr.521/2009.
Dacă era o diferență de regularizat aceasta trebuia să-i fie comunicată în termen de 2 zile lucrătoare, nu după 6 ani și două luni, conform prevederilor art.44 din Normele metodologice Cod procedură fiscală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 – 208 și următoarele Cod procedură civilă, precum și celelalte prevederi legale invocate.
Întâmpinarea a fost însoțită de înscrisuri. (f.181-189).
La data de 05.05.2016, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată din oficiu la termenul din data de 27.05.2016, instanța reține următoarele:
Potrivit art.10 alin.1 din Legea 554/2004, „litigiile care privesc …. taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale …”.
Prin cererea de față reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 17.052,92 lei, reprezentând plată regularizare cotă de 0,1% la valoarea finală a lucrărilor (937,15 lei), plată regularizare cotă de 0,7% la valoarea finală a lucrărilor (7.589,31 lei) și penalități întârziere la debitul principal (8.526,46 lei), ajunse la suma datorată după 667 de zile de la data recepției, reglementate de art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul recepției lucrărilor.
Art. 30 din Lg 50/1991 prevede următoarele: (1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepția celor prevăzute la art. 3 lit. b) și a lăcașurilor de cult.
(2) Virarea sumelor stabilite conform dispozițiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcții, județene, respectiv al municipiului București, după caz, o dată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Disponibilitățile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor și au aceeași destinație.
(3) C. stabilită la alin. (1) se aplică și diferențelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepția la terminarea lucrărilor.
Potrivit art. 40 din Lg 10/1995 (forma în vigoare la momentul nașterii raportului dedus judecății), investitorii sau proprietarii vor vira lunar către I. de S. în Construcții - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcțiilor și a lucrărilor prevăzute la art. 2 și pentru care se emit, în condițiile legii, autorizații de construire, cu excepția proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele din proprietate. Calculul și virarea sumelor respective se fac eșalonat, concomitent cu plata prestațiilor. I. de S. în Construcții - I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuțiilor, potrivit prevederilor legale, și virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, care îl utilizează pentru: a) elaborarea reglementărilor tehnice în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, precum și a cercetărilor, testărilor, documentațiilor, studiilor, auditului, băncilor de date și realizării de prototipuri necesare fundamentării reglementărilor specifice domeniului. Tipurile de reglementări și de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobat prin hotărâre a Guvernului; b) executarea prin Compania Națională de Investiții - «C.N.I.» - S.A. a unor lucrări de intervenție în primă urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinței de rezistență și stabilitate, a prevenirii și atenuării efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremure de pământ, inundații, alunecări de teren, tasări și/sau prăbușiri de teren și, după caz, pentru expertizarea și proiectarea lucrărilor necesare. Criteriile și modul de alocare a sumelor se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și aprobate prin hotărâre a Guvernului.
2) Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.
3) Cheltuielile necesare efectuării activității de atestare tehnico-profesională a specialiștilor în construcții se suportă de către partea interesată.
4) Disponibilitățile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor și au aceeași destinație.
5) Cheltuielile necesare certificării calității produselor și procedeelor, eliberării de agremente tehnice pentru noile materiale, procedee și echipamente, autorizării și acreditării laboratoarelor, verificării proiectelor și execuției lucrărilor de construcții, conducerii și asigurării calității, verificărilor metrologice, recepției lucrărilor, urmăririi comportării în exploatare și intervenții în timp, precum și postutilizării construcțiilor se suportă de către factorii interesați, cu excepția cheltuielilor efectuate potrivit alin. 1 lit. b
Astfel, sumele vizate de acțiune reprezintă contribuții legale în sensul art. 10 alin. 1 din Lg 554/2004, neavând relevanță împrejurarea învederată de reclamant privind lipsa unui contract administrativ încheiat între părți, întrucât dispozițiile art. 10 alin. 1 din Lg 554/2004 nu reglementează o atare condiție în privința litigiilor având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesoriile acestora. Pe cale de consecință, instanța apreciază că în cazul acestor categorii de litigii pentru stabilirea competenței materiale a instanței sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Lg. 554/2004 chiar dacă izvorul obligațiilor este legea, iar nu un contract, având în vedere natura creanței.
De altfel, instanța reține că însuși reclamantul a învederat că pretențiile ce fac obiectul acțiunii constituieo creanță fiscală, conform art. 21 din Codul de procedură fiscală, făcându-se venit la bugetul de stat.
Instanța constată, astfel că obiectul cererii se încadrează în litigiile vizate de art.10 alin.1 din Legea 554/2004, ceea ce atrage competența materială a tribunalului în soluționarea cererii, motiv pentru care în temeiul art.129-132 va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I. de S. în Construcții - I.S.C., pentru I. Regional în Construcții București - I. - I.R.C.B.I., cu sediul în București, . nr. 23, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul C. D., CNP_, domiciliat în București în .. 11A, sector 3, în favoarea Tribunalului Municipiului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2016.
P. GREFIER
Red. R.S./Thred. M.M.
5 ex./2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4445/2016. Judecătoria... → |
|---|
