Plângere contravenţională. Sentința nr. 1021/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1021/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1021/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1021
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul N. S. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_.
Instanța, față de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, care obligă instanța ca prioritar să-și stabilească competența, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul consideră că Judecătoria sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Față de prevederile art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Contestatorul consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de 2 luni.
Față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și probele propuse în cauză, instanța apreciază că plângerea poate fi soluționată într-un termen estimat de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și arată că în afara acestora nu are alte probe de propus în cauză. În ceea ce privește proba cu înscrisuri propusă de intimată, arată că nu este de acord cu încuviințarea acesteia.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri, constatând totodată că în ceea ce-l privește pe contestator, acesta nu a propus alte probe în afara înscrisurilor atașate plângerii, arătând de altiminteri și în precizare, și oral în fața instanței, că nu există alte probe pe care să le poată propune.
Nemaifiind alte solicitări de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatorul solicită instanței să dispună anularea amenzii întrucât acesta nu a făcut nimic, a doua zi trebuia să fie la serviciu, așadar nu avea cum să stea să asculte muzică. Respectivul patron al terasei mai are și alte amenzi și nu e pentru prima dată când Poliția vine la fața locului și îl amendează. Acesta mai are un proces-verbal întocmit de agenții de poliție de la Secția 21, care au venit și au oprit muzica. Precizează că nu cunoaște denumirea restaurantului respectiv. În concluzie, contestatorul solicită instanței să țină cont de înscrisurile depuse la dosar.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.09.2015, contestatorul N. S., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/16.08.2015.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că acesta a sunat la 112 pentru a se stabili liniștea și ordinea tulburate de muzica în exces de la un restaurant aflat în imediata apropiere de blocul său. A solicitat de mai multe ori prezența unui echipaj deoarece de fiecare dată când sosea, muzica se oprea, iar după plecarea echipajului, începea din nou. La ultima apelare, echipajul sosit l-a apelat pe contestator de pe un număr privat pentru a-i solicita să coboare în vederea semnării unui proces-verbal, însă contestatorul a refuzat, menționând că nu dorește să fie văzut de către persoanele prezente în local pentru a nu fi amenințat ulterior. Agentul de poliție a precizat că îl va amenda pe contestator pentru că a apelat abuziv serviciul 112, ceea ce s-a și întâmplat, conform procesului-verbal contestat. Contestatorul a mai precizat faptul că procesul-verbal nu este completat. Acesta dorește să fie prezentat în instanță și procesul-verbal încheiat localului respectiv, precum și desfășurătorul apelurilor pentru a se demonstra ora acestora.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie procesul-verbal . nr._/16.08.2015, plic și cartea sa de identitate.
La data de 30.09.2015, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 22.09.2015, la care a atașat procesul-verbal . nr._/16.08.2015, în original.
La data de 12.11.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a arătat că prin procesul-verbal . nr._/16.08.2015 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 alin.l lit.a) din O.U.G. nr.34/2008, având în vedere că la data de 16.08.2015, ora 01:30, a apelat abuziv SNUAU, de mai multe ori, pe motiv că la restaurantul situat pe .. 19 se tulbură liniștea prin muzică tare, fapt ce nu s-a confirmat.
În fapt, la data de 16.08.2015, în jurul orei 01:25, echipajul de poliție s-a deplasat la adresa menționată în procesul-verbal de contravenție, în urma unor apeluri efectuate de numitul N. S., care reclamă că la restaurantul situat pe .. 19 se tulbură liniștea prin muzică tare. La fața locului, cele sesizate nu s-au confirmat, deoarece respectiva terasă fusese închisă încă de la ora 23:50, când un alt echipaj a intervenit pentru restabilirea liniștii publice și a aplicat o sancțiune contravențională patronului terasei, numitul N. R. A., care, în prezența polițiștilor a oprit muzica și a închis terasa. Cu toate acestea, în intervalul orar 23:50-01:17, numitul N. S. a continuat să sune de mai multe ori la numărul unic de urgență 112, reclamând că se aude muzică de la terasă, fapt ce nu s-a confirmat.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a arătat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Acesta respectă dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001, conform cărora, actul constatator al contravenției trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În același sens a invocat și Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Pornind de la aceste considerente, în privința procesului-verbal contestat, nu sunt incidente cauze de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a invocat dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate. Cele reținute în procesul-verbal au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările sale prezumându-se că sunt conforme cu realitatea.
Petentul a apelat în mod repetat serviciul 112, solicitând intervenția poliției deși se afla deja în curtea Secției 21 Poliție, reclamând în mod neadevărat că polițiștii îl aleargă cu pistoalele. În această situație, s-a procedat la sancționarea contravențională a acestuia, conform art. 32 alin.l lit.a) din O.U.G. nr.34/2008.
În conformitate cu art. 2 al. 2 din O.U.G. 34/2008, „numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asisurarea asistentei imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul”. Pagina de internet denumită „112- Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență” a fost creată și pusă la dispoziția oricărui cetățean pentru informare tocmai în vederea utilizării cât mai eficiente a acestui sistem, dar și în vederea evitării efectuării de apeluri abuzive sau alertări false. Pe această pagină de internet este definită situația de urgență ca fiind aceea „când se impune intervenția Poliției, Pompierilor sau Salvării pentru a salva viața, proprietatea sau mediu”. Mai mult, cetățeanul este informat cu privire la criteriul esențial pe care trebuie să îl aibă în vedere anterior efectuării unui apel la 112, și anume: „Pentru a aprecia corect dacă este o situație de urgență, cetățeanul trebuie să răspundă la următoarea întrebare: este nevoie de asistența imediată a Poliției, Pompierilor sau Salvării pentru a salva viața, proprietatea sau mediul? Dacă răspunsul este DA, atunci formează 112... ”
Cu titlu de exemplu, pe aceeași pagină de internet, sunt enumerate câteva situații care impun apelarea numărului de urgență 112: accidente de aviație, de metrou, feroviare, rutiere cu victime, montane, în peșteri, avarii sau accidente industriale, explozii, incendii, fenomene hidrologice sau meteo periculoase, intoxicații, probleme respiratorii severe, hemoragie gravă, conflicte și agresiuni fizice, omor sau pruncucidere, rele tratamente aplicate minorului, lipsire de libertate, tâlhărie, folosirea armamentului, consum sau trafic de droguri etc.
Dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă. Legislația națională și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumțiilor. Acestea, fie că sunt bazate pe fapte, fie că sunt bazate pe legi, operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, Vastberga și Vulic vs. Suedia).
În acest sens, intimata a precizat și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de resimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instantei”. Totodată, prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul București prin mai multe decizii. Cu titlu de exemplu, intimata a menționat decizia civilă nr. 700/06.03.2008 conform căreia „incidența art.6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Totodată, conform deciziei civile nr. 861/02.06.2015 a Tribunalului București, „în condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări, nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către intimată, ci revenea acestuia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un asent al puterii publice”.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, aceasta a fost aplicată în cuantumul prevăzut de actul sancționator, eventuala aplicare a sancțiunii avertismentului fiind lipsită de orice eficiență.
Tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat instanței să constate că măsurile luate de agentul constatator sunt oportune și legale, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și menținerea atât a procesului-verbal de contravenție menționat în plângere ca legal și temeinic încheiat, cât și sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreuneia din persoanele prevăzute în art. 315 din noul Cod de procedură civilă.
La data de 24.11.2015, intimata a depus la dosar transcrierea procesului-verbal . nr._/16.08.2015, confirmare de primire din data de 25.08.2015, raport din data de 03.11.2015 și fișa de intervenție la eveniment din data de 16.08.2015.
La data de 16.12.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că în data de 15.08.2015, ora 23:40 a mai fost un echipaj de poliție pentru a restabili liniștea tulburată de un local din apropiere, iar după plecarea acestuia, a reînceput muzica. Într-adevăr a sunat de mai multe ori, dar de ce oare agenții au venit la ultimul apel și l-au sancționat pe contestator la ora 01:25, în timp ce la celelalte apeluri nu s-au deplasat să întocmească actele de contravenție. Consideră că amenda primită este abuzivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin procesul verbal . nr._16.08.2015, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.31 alin.1 lit.a din OUG nr.34/2008, constând în faptul că la data de 16.08.2015 a apelat abuziv de I multe ori SNUAU 112 pe motiv ca la restaurantul situat pe ..19 se tulbura liniștea publica prin muzica tare, fapt care nu s-a confirmat.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, contestatorul nu a probat prin niciun mijloc de proba ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În ceea ce privește sanctiunea aplicata, instanța apreciază că fapta contravențională este de gravitate redusă, iar, cum disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 stabilesc că sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, în condițiile în care, așa cum reiese din fisa interventiei la eveniment aflata la fila 28 dosar, în jurul orelor 24, terasa cu privire la care contestatorul reclamase tulburarea liniștii fusese închisă în urma sanctionarii în conformitate cu dispozitiile Legii nr.61/1991 a patronului acesteia, așadar, existase tulburarea liniștii care a determinat interventia agentilor de poliție, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, esențial fiind că apelul contestatorului fusese justificat, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, constată că sancțiunea amenzii este excesivă în raport de aceste criterii de individualizare.
Prin urmare, în conformitate cu disp. art. 7 din O.G.nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul N. S., cu domiciliul în București, .. 19, ., ., sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2015 cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.OH
4 ex./29.02.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
