Contestaţie la executare. Sentința nr. 175/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 175/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 175
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2016
Instanța constituita din:
Președinte: I. L. T.-D.
Grefier: C. I. Trușca
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu intimații D. V., P. G. și M. V. D..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 13.01.2016, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015, inițial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. dosar_ contestatorul M. București prin Primar General a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații D. V. și P. G., prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea actelor de executare, a somației și a procesului-verbal încheiat în dosarul de executare nr. 256/2014 de B. Asociați Staiculescu și Z. și exonerarea de plată a cheltuielilor în cuantum de 6032 lei, iar în subsidiar a solicitat micșorarea cuantumului acestora.
În motivare, contestatorul a arătat că doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, iar creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere să execute de bunăvoie obligația. Astfel, contestatorul a susținut că doar în situația în care ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, creditorul era îndreptățit să-și valorifice drepturile sale pe calea executării silite. Mai mult s-a arătat că raportat la prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, contestatorul a arătat că executorul judecătoresc l-a somat să procedeze la plata unor cheltuieli de executare nejustificate deoarece organul de executare nu l-a somat, ci a pornit executarea silită și a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației și trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea. S-a mai susținut că art. 3 din O.G. nr. 22/2002 dispune că în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
Contestatorul a învederat instanței că raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale O.M.J. 2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură, iar cheltuielile de executare sunt exagerat de mari raportat la actele de executare pornite în cadrul dosarului de executare și nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege. S-a arătat că executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariul pentru executarea obligației de a face deoarece onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit. Totodată, s-a arătat că nu se justifică nici onorariul de avocat în cuantum de 5.000 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712-719 C.proc.civ. art. 1 și 3 din O.G. nr. 22/2002, art. 39 din Legea nr. 188/2000, pct. 10 din O.M.J. 2550/2006, Hotărârea nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivare, intimații au arătat că argumentele contestatorului sunt nelegale și netemeinice. Aceștia au precizat că nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu este aplicabilă în prezenta cauză deoarece incidența lor este condiționată de dovedirea faptului că instituțiilor publice se află în imposibilitatea executării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Prin urmare, s-a arătat că nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu pot constitui o piedică în punerea în executare a titlurilor executorii împotriva statului.
Intimații au precizat că, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare silită, conform art. 669 C. proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. Astfel, intimații au arătat că executorul judecătoresc a calculat corect și în baza Legii nr. 188/2000 și ale O.M.J. 2550/2006, cheltuielile de exeuctare și nu există niciun motiv de exonerare de plată ori de micșorare a acestora. Intimații au mai precizat că onorariul executorului judecătoresc se calculează anticipat pentru întreaga executare și nu numai pentru acte procedurale efectuate, iar executorul a perceput un onorariu care se încadrează în limitele legale deoarece reprezintă echivalentul muncii prestate pentru punerea în executare a titlurilor executorii până la finalizarea acestei etape procedurale.
Intimații au menționat că onorariul avocatului se încadrează în prevederile art. 132 din Statul profesiei de avocat și reprezintă recompensa pentru munca avocatului depusă în procedura de executare silită.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 669 C.proc.civ., art. 11 și 20 din Constituția României și prevederile Convenției europene a drepturilor omului.
În probațiune, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei.
La data de 14 mai 2015, prin Serviciul Registratură, B. Asociați Staiculescu și Z. a comunicat copia dosarului de executare nr. 256/2014 (filele 27-56).
Prin Sentința civilă nr. 9835 din data de 14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București (filele 66-67), s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 03.12.2015, dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1385 din data de 21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București (filele 30-31), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 801R din data de 28.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București (filele 32-35), contestatorul M. București a fost obligat să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în București, .. 6, sector 1.
La data de 10.10.2014, prin încheierea nr. 626 (fila 39), la B. Asociați Staiculescu și Z. s-a deschis dosarul de executare silită nr. 256/2014 împotriva debitorului M. București prin Primar General.
Prin încheierea nr. 782 din data de 16.12.2014 (fila 48), în dosarul execuțional nr. 256/2014, B. Asociați Staiculescu și Z. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 6032 lei, respectiv suma de 620 lei reprezentând onorariu executare silită pentru capătul de cerere privind obligația de a face (TVA inclus), 40 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, 124 lei reprezentând taxe poștale (TVA inclus), 248 lei reprezentând onorariu executare silită pentru capătul de cerere privind recuperarea cheltuielilor de judecată (TVA inclus) și 5.000 lei reprezentând onorariu avocat în faza executării silite.
La data de 16.12.2014, s-a emis o somație de către B. Asociați Staiculescu și Z. (fila 49), prin intermediul căreia i s-a pus în vedere contestatorului, ca în termen de 10 zile, să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, iar la data de 15.01.2015 s-a dispus executarea silită prin înființarea popririi asupra conturilor pe care contestatorul le are deschise, până la încasarea sumei totale arătate.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. (1) C.proc.civ. care prevăd că, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Instanța reține că în privința actelor de executare întocmite în cauză au fost respectate prevederile legale incidente. Executarea silită a fost începută în temeiul unui titlu executoriu, fiind astfel respectate prevederile art. 632 alin. (1) C.proc.civ. Art. 622 alin. (1) C.proc.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Nu pot fi reținute argumentele contestatorului în sensul că intimații erau obligați potrivit legii să se adreseze debitoarei cu o cerere pentru a solicita executarea obligației și doar în cazul în care aceasta refuza executarea de bunăvoie, se putea proceda la executarea silită. Această obligație nu incumbă părților atunci când titlul executoriu este unul comun părților, deoarece acesta trebuie executat de îndată de cel care a fost obligat. Contestatorul putea să își îndeplinească de bunăvoie obligațiile stabilite în acesta deoarece a fost parte în procesul civil care s-a finalizat cu acel titlul executoriu, respectiv hotărârea judecătorească. Numai din cauza faptului că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația sa, intimații au procedat conform art. 622 alin. (2) C.proc.civ. la îndeplinirea obligației pe calea executării silite.
Creanța a cărei realizare se urmărește prin executare silită s-a născut în baza Contractului pentru emiterea cardului de credit/13.08.2008 și a devenit exigibilă potrivit art. 8.1 din convenția părților, la expirarea duratei contractului când soldul debitor s-a înregistrat în cont de credit restant. Astfel, începând cu data de 14.08.2010 creditoarea inițială, respectiv BRD- Groupe Societe Generale SA, a dobândit dreptul de a solicita executarea obligației contractuale asumate de contestator, drept transmis către intimată prin cesiune.
Analizând dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, instanța reține faptul că trebuie respectată următoarea cronologie: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună-voie obligația, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și 20 alin. (2) din Constituția României, care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Având în vedere faptul că debitoarea nu a făcut dovada faptului că a făcut demersuri în vederea executării obligației, instanța urmează să respingă capătul de cerere privind anularea actelor de executare, a somației și a procesului-verbal pentru acest motiv.
Referitor la cheltuielile privind executarea silită, potrivit art. 670 alin. (4) sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, aceste sume putând fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, iar dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. Astfel, cheltuielile pot fi reduse motivat, atunci când sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Deși cheltuielile de executare imputate în prezenta speță fac parte din categoriile prevăzute în art. 669 alin. (3) C.proc.civ., este necesar ca acestea să fie dovedite pentru a putea fi puse în sarcina debitorului. Prin urmare, sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare nu pot fi arbitrare, ci acestea pot fi puse în sarcina debitorului numai dacă se dovedește existența lor. Executorul judecătoresc a dovedit doar taxa judiciară de timbru în cuantum de 40 lei (fila 40). De asemenea, în cadrul procedurii de executare silită executorul judecătoresc a trimis o somație și mai multe adrese privind înființarea popririi asupra conturilor debitorului în vederea recuperării cheltuielilor de executare. Nu s-a dovedit existența altor acte sau împrejurări care să justifice un onorariu al executorului judecătoresc în cuantum de 610 lei pentru capătul de cerere privind obligația de a face. De asemenea, instanța reține că executorul judecătoresc a impus plata unui onorariu de 248 lei și pentru capătul de cerere privind obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilite prin titlul executoriu. Astfel, nu se justifică plata unui onorariu în cuantum de 610 lei pentru primul capăt de cerere deoarece cheltuielile de executare, global, sunt disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de executorul judecătoresc.
Raportat la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la un onorariu care trebuie să se încadreze în limita prevăzută la onorariile minimale și maximale stabilite de Ministrul Justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Instanța reține că Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești nu prevede expres care este onorariul minim sau maxim care poate fi perceput atunci când este vorba de o obligație de a face. Cu toate acestea, instanța apreciază că executarea unei astfel de obligații se încadrează în pct. 2 liniuța 4 din OMJ 2550/C/2006, în categoria alte cazuri – ,,etc.”, onorariul minimal fiind de 60 lei, iar onorariul executorului urmează să fie orientat către minimul prevăzut de Ordin. Nu pot fi reținute susținerile contestatorului în sensul că executarea silită a unor obligații de a face se încadrează în pct. 10 (actual pct. 12) din Ordinul nr. 2.550/c/2006, deoarece somația emisă de executor s-a realizat în cadrul unei executări silite, iar nu în afara unui dosar de executare.
În consecință, instanța urmează să reducă onorariul executorului judecătoresc de la suma de 620 lei (tva inclus) la suma de 310 lei (tva inclus).
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocatului din faza de executare silită, instanța reține că, deși acesta este dovedit cu chitanța nr. 1 din 07.10.2014 (fila 48), acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei deoarece activitatea desfășurată de avocat nu este dovedită în niciun fel. Instanța apreciază că onorariul avocatului trebuie analizat prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Din actele dosarului nu reiese că acesta s-ar fi implicat în activitatea privind executarea silită pentru a putea justifica un onorariu în cuantum de 5.000 lei. În acest sens, instanța reține că însăși cererea prin care s-a cerut deschiderea procedurii de executare silită a fost întocmită de către creditori și nu de avocatul acestora (filele 28-29), avocatul aplicând doar ștampila cabinetului său și a depus-o la executor, iar onorariul este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat și față de obiectul cauzei, care constă în executarea unei obligații de a face.
În consecință, instanța urmează să reducă onorariul avocatului de la suma de 5.000 lei la suma de 300 lei.
Instanța urmează să reducă și cheltuielile privind taxele judiciare de timbru de la suma de 40 lei la suma de 20 lei deoarece această taxă se plătește o singură dată și s-a formulat o cerere de încuviințare a executării silite în temeiul unui singur titlu executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească. În acest sens, art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în forma inițială la data achitării taxei de timbru, prevedea faptul că se taxează cu suma de 20 lei cererile pentru încuviințarea executării silite, pentru fiecare titlu executoriu. Faptul că s-au achitat două taxe de timbru pentru același titlu executoriu, nu este imputabil debitorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) și (2) C.proc.civ., întrucât contestația la executare urmează să fie admisă în parte, iar intimații sunt cei care au pierdut procesul, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea contestatorului la plata sumei de 800 lei reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de cele expuse, instanța urmează să admită în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea nr. 782/16.12.2014 pronunțată în dosarul de executare nr. 256/2014 aflat pe rolul B. S. și Z., în sensul că va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 620 lei (tva inclus) la suma de 310 lei (tva inclus), va reduce onorariul avocatului de la suma de 5000 lei la suma de 300 lei și cheltuielile privind taxele de timbru de la suma de 40 lei la suma de 20 lei, iar, pe cale de consecință, urmează să dispună anularea actelor de executare cu privire la aceste sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul M. București, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimații D. V. și P. G. prin mandatar D. V. și M. – V. D., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „Antonella V.” din București, sector 5, . nr. 12, ., ..
Anulează în parte încheierea nr. 782/16.12.2014 pronunțată în dosarul de executare nr. 256/2014 aflat pe rolul B. S. și Z. în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 620 lei (tva inclus) la suma de 310 lei (tva inclus), reduce onorariul avocatului de la suma de 5000 lei la suma de 300 lei și cheltuielile privind taxele de timbru de la suma de 40 lei la suma de 20 lei, iar, pe cale de consecință, anulează actele de executare cu privire la aceste sume.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea anulării cererii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.T-D.I.L /Thred.TPC 6 ex./04.03.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
