Plângere contravenţională. Sentința nr. 138/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 138/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 138/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 138

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.01.2016

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE A. N.

GREFIER C. C.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. A. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.-POLIȚIA SECTOR 6.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI . nr._ CNP_.

Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocate prin întâmpinare.

Contestatorul arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.

Instanța constată că este competentă general și material să judece pricina, conform art. 94 pct. 3 Cod proc.civ. coroborat cu art. 31 - 32 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Contestatorul lasă la aprecierea instanței.

Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.

Instanța pune în discuție excepția conexității dosarului nr._/303/2015 față de dosarul de față.

Contestatorul este de acord să fie conexate dosarele.

Instanța, constatând că între dosarul nr._/303/2015 și dosarul de față există o strânsă legătură, fiind îndeplinite condițiile art.139 c.proc.civ., admite excepția conexității și conexează dosarul nr._/303/2015 la dosarul nr._ .

Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.

Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că renunță la administrarea probei testimoniale.

Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ., apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Contestatorul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, pentru motivele arătate în plângere și în răspunsul la întâmpinare.

I N S T A N ȚA

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.09.2015, sub nr._ , contestatorul P. A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 întocmit de Secția 25 Poliție și exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 în data de 03.09.2015, ora 13:00 s-a reținut în sarcina sa faptul că ar fi adus injurii lucrătorilor de poliție de la secția 25 când s-a prezentat la sediul secției.

Contestatorul a menționat că este adevărat că în data de 03.09.2015 a fost la secția 25 deoarece cu 20 minute înainte a fost amendat fără motiv, întrebând cum a fost posibil, lucru ce l-a deranjat pe ofițerul de serviciu din acea zi și i-a spus că dacă nu pleacă îi dă o amendă și mai mare ca să se sature de reclamații.

Contestatorul a învederat că nu a adus niciun fel de injurii sau alte cuvinte ofițerului de serviciu.

Contestatorul a considerat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile Legii 61/1991.

În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 în data de 03.09.2015, copia cărții de identitate.

Contestatorul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru conform chitanței aflată la fila 9.

La data de 26.10.2015 intimata a formulat întâmpinare, arătând că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 în data de 03.09.2015 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 03.09.2015, ora 13:20, în București, sector 6, ., aflându-se în fața Secției 25 Poliție a adus injurii și expresii jignitoare lucrătorilor de poliție, ce nu pot fi reproduse.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.

După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.

La data de 03.09.2015, numitul P. A. a fost depistat pe . timp ce consuma băuturi alcoolice, respectiv bere. Totodată, a refuzat să se legitimeze, devenind extrem de recalcitrant, agresiv atât fizic cât și în limbai, motiv pentru care s-a impus încătușarea acestuia și conducerea la Secția 25 Poliție. La sediul secției, acesta a continuat să manifeste un comportament recalcitrant, iar în momentul în care a ieșit din secția de poliție a continuat să adrese injurii ce nu pot fi reproduse agentului care se afla la punctul de acces în secție.

Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.

Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 270 din Codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii ” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter ”.

De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească"”.

Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-vebal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.

A solicitat intimata instanței să aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fata instanței. Totodată, a solicitat ca instanța să observe că prezumția de nevinovăție a petentei nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).

În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii. A menționat astfel Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.

Totodată, intimata a solicitat instanței să țină cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.

Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.

De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind amenda în cuantum de 400 de lei.

Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat ca instanța să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de contravenție menționat în plângerea contravențională, ca legal și temeinic întocmit.

În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal . nr._/03.09.2015 în data de 03.09.2015, în original, proces verbal din 02.10.2015, raport din data de 05.10.2015.

La data de 17.11.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.09.2015, sub nr._/303/2015, contestatorul P. A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 întocmit de Secția 25 Poliție și exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina sa faptul că ar fi fost depistat pe ..2 consumând băuturi alcoolice și ar fi refuzat să dea date pentru identificarea sa. Procesul-verbal este nelegal și netemeinic, agentul constatator prezentând o situație neconformă cu realitatea. Este adevărat că în data de 03.09 era pe ..2 în drum spre serviciu, neavând în mână nimic, moment în care a fost oprit din mașina de poliție să stea și să aștepte. Contestatorul a fost legitimat, dar nu a știu codul numeric personal, motiv pentru care a fost oprit pentru verificări. După toate acestea i s-a înmânat procesul-verbal cu amenda. Menționează că nu avea nimic în mână, cutie cu băuturi alcoolice sticle, deci nu a consumat și nici au avea cum să consume băuturi alcoolice.

În drept, a invocat Legea 61/1991 și a solicitat în probațiune înscrisuri.

În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat, copia cărții de identitate.

Contestatorul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru conform chitanței aflată la fila 9.

La data de 27.10.2015 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția conexității dosarului cu dosarul nr._ .

Intimata a arătat că prin procesul-verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea în data de 03.09.2015 a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 23 și pct.31 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 03.09.2015, ora 12.00, contestatorul a fost depistat pe ..2, în timp ce consuma băuturi alcoolice dintr-o sticlă de bere și, totodată, acesta a refuzat să dea date pentru stabilirea identității sale.

La data de 03.09.2015, numitul P. A. a fost depistat pe . timp ce consuma băuturi alcoolice, respectiv bere. Totodată, a refuzat să se legitimeze, devenind extrem de recalcitrant, agresiv atât fizic cât și în limbai, motiv pentru care s-a impus încătușarea acestuia și conducerea la Secția 25 Poliție. La sediul secției, acesta a continuat să manifeste un comportament recalcitrant, iar în momentul în care a ieșit din secția de poliție a continuat să adrese injurii ce nu pot fi reproduse agentului care se afla la punctul de acces în secție.

Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.

Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.

Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 270 din Codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii ” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter ”.

De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească"”.

Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.

A solicitat intimata instanței să aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fata instanței. Totodată, a solicitat ca instanța să observe că prezumția de nevinovăție a petentei nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).

În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii. A menționat astfel Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.

Totodată, intimata a solicitat instanței să țină cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.

Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.

De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind amenda în cuantum de 400 de lei.

Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat ca instanța să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de contravenție menționat în plângerea contravențională, ca legal și temeinic întocmit.

În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal . nr._/03.09.2015 în data de 03.09.2015, în original, proces verbal din 02.10.2015, raport din data de 05.10.2015.

La termenul de judecată din 13.01.2016 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr._/303/2015 la dosarul nr._ .

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, contestatorul renunțând la proba testimonială.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/03.09.2015 s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea în data de 03.09.2015 a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 23 și art.2 pct.31 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că la data de 03.09.2015, ora 12.00, contestatorul a fost depistat pe ..2, în timp ce consuma băuturi alcoolice dintr-o sticlă de bere și, totodată, acesta a refuzat să dea date pentru stabilirea identității sale.

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.09.2015 s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea în data de 03.09.2015 a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 pct.1 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că la data de 03.09.2015, ora 13.20, contestatorul a adus injurii și expresii jignitoare lucrătorilor de poliție de la secția 25 Poliție.

Instanța constată că în privința celui de al doilea proces-verbal, acesta nu respectă condiția impusă de art.16 alin.1 din OG 2/2001 privitoare la descrierea faptei săvârșite. Astfel, instanța constată că agentul intimatei nu a precizat în concret cuvintele adresate de contestator agenților de poliție, punând astfel instanța în imposibilitate de a constata dacă acestea au constituit, într-adevăr, injurii și expresii jignitoare și, drept urmare, dacă fapta săvârșită de contestator întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2 pct.1 din Legea 61/1991. Prin urmare, instanța constată că prin încheierea procesului-verbal în acest mod, s-a produs contestatorului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În privința primului proces-verbal, acesta respectă prevederile art.16 alin.1 din OG 2/2001, faptele fiind suficient descrise încât să permită instanței să constate întrunirea elementelor constitutive ale contravențiilor pentru care petentul a fost sancționat. De asemenea, procesul-verbal îndeplinește condițiile de legalitate impuse de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost încheiat pe baza constatărilor directe (ex propriis sensibus) ale agentului din cadrul intimatei. Astfel fiind, instanța apreciază că actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă). Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (în această situație agentul) consemnează exact faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală). Considerând că legislația contravențională română este calificată penală, în înțelesul european autonom al CEDO, instanța constată însă că prezumția de nevinovăție a contestatorului a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate a procesului-verbal, a cărei aplicare nu este interzisă de Curte decât în ipoteza aplicării acesteia în mod nerezonabil. În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul-verbal rezultă că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, ținând cont și de natura sancțiunilor aplicate contestatorului, instanța apreciază că prezumția poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanți ai intimatei, prezumția de legalitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, lucru ce nu poate fi acceptat. Însăși constatarea directa de către agent a săvârșirii faptei de către contestator reprezintă o proba împotriva contestatorului. În acest fel sarcina de a dovedi contrariul, respectiv faptul ca nu a săvârșit contravenția respectiva, revine contestatorului, fără a se încalcă dreptul contravenientului la acces liber la justiție si nici dreptul la apărare, întrucât legea speciala (O.G.2/2001) ii da posibilitatea accesului efectiv la o instanța de judecata, in care contravenientul își poate dovedi susținerile si poate obține protecția dreptului sau, prin anularea procesului-verbal. Întrucât în speță contestatorul nu a administrat probe în dovedirea unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal, instanța constată că nu se impune anularea actului.

În privința sancțiunilor aplicate, instanța reține că acestea se situează în limitele legale și apreciază că sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, în speță contestatorul nedovedind existența unor împrejurări care să justifice înlocuirea amenzilor cu avertismentul.

În consecință, în temeiul art.34 din OG 2/2001, coroborat cu art.249 c.proc.civ., instanța va respinge plângerea principală ca neîntemeiată, va admite plângerea conexă (ce a format obiectul dosarului nr._/303/2015) și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 03.09.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea principală, formulată de contestatorul P. A., având CNP-_, cu domiciliul în București, . nr. 3, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata D., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.

Admite plângerea conexă (ce a format obiectul dosarului nr._/303/2015) formulată de contestatorul P. A. în contradictoriu cu intimata D..

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 03.09.2015.

Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.A.N./Thred.TPC 5 ex./

← Pretenţii. Sentința nr. 440/2016. Judecătoria SECTORUL 6...		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță