Plângere contravenţională. Sentința nr. 4251/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4251/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-05-2016 în dosarul nr. 4251/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4251
Ședința publică de la 17.05.2016
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul Căpățâna I. și pe intimata Direcția Generală de Poliție a M. București – S. 6.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 17.05.2016.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2015, contestatorul C. I., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a M. București, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.07.2015 prin care, în baza art.2 pct.36, art.2 pct.1 și art.3 al.1 din Legea nr.61/1991 republicată, cu modificările ulterioare, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 7000 lei.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 27.07.2015, ora 18.15, se afla la domiciliul său, unde locuiește împreună cu cei trei fii ai săi, iar doi dintre aceștia se aflau împreună cu mai mulți prieteni și vecini în apropierea blocului unde locuiesc, stând de vorbă.
La un moment dat, având fereastra deschisă, a auzit strigate și gălăgie, fapt pentru care a decis ca, împreună cu fiul său C. I. D., să coboare în fața blocului, pentru a vedea mai bine ce se petrece, astfel că aici i-a găsit pe ceilalți doi fii ai săi, văitându-se de durere și susținând că i-au bătut polițiștii prezenți în același loc.
Auzind aceasta, contestatorul le-a reproșat polițiștilor atitudinea inadecvată, i-a întrebat care a fost cauza pentru care i-au lovit pe fiii săi, moment în care aceștia au început să îi lovească și pe aceștia, spunându-le să își vadă de treaba lor că „o încasează și ei”.
Văzând că sunt loviți și considerând că se află în pericol, cei doi au decis să își păstreze calmul, sperând că agenții se vor calma și ei, deși erau iritați și consternați de situație, însă nu doreau ca situația să degenereze, timp în care polițiștii l-au luat cu forța pe fiul contestatorului, C. P. D., lovindu-l cu pumnii și picioarele și adresându-i injurii.
Contestatorul a precizat că acesta, împreună cu ceilalți doi fii ai săi, le-au reproșat polițiștilor că nu au motive să îl ia pe C. P. D. la Secție, întrucât nu a făcut nimic grav ori nelegal însă, fără a putea să se opună fizic sau să-i agreseze, cu atât mai mult cu cât aceștia îi loviseră înainte și erau speriați de cele întâmplate.
La incidentul descris anterior, au mai asistat și alte persoane, iar doi dintre vecinii martori oculari pot depune mărturie cu privire la veridicitatea celor susținute de contestator.
Contestatorul a apreciat că procesul verbal încheiat este netemeinic și nelegal, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului normativ invocat anterior - Legea nr.61/1991- republicată, sancțiunea maximă pentru împiedicarea organelor de a conduce la secție o persoană este de 6000 lei, iar pentru adresarea de injurii in public - amenda este în cuantum de 1000 lei, iar agentul constatator a aplicat pentru pretinsele fapte sancțiunea maximă, deși, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii presupusei fapte și cele personale ale contravenientului, nu se justifică aplicarea sancțiunii în cuantumul maxim prevăzut de lege.
Deși ar fi avut posibilitatea de a încheia procesul verbal de contravenție la momentul producerii incidentului, iar în cazul refuzului contravenientului de a semna, exista posibilitatea sa găsească cu ușurință un martor între vecinii prezenți, polițiștii au preferat să nu încheie nici un act de constatare în acel moment, ci actul contestat a fost încheiat la secție și comunicat ulterior prin poștă contestatorului.
Dacă procesul verbal ar fi fost încheiat la fața locului, în prezența contravenientului, acesta ar fi avut dreptul de a formula obiecțiuni, privitor la situația reală descrisă anterior, ar fi fost consemnate la rubrica Mențiuni (obiecțiuni) din cuprinsul procesului verbal, iar martorii ar fi putut confirma cele relatate de contravenient.
Contestatorul a menționat că, pentru aceleași fapte și în același context și temei juridic, au fost încheiate procese verbale de sancționare și în ceea ce-i privește pe ceilalți trei fii ai acestuia implicați în incident, doi dintre aceștia contestând actele.
În plus, în cazul refuzului semnării procesului verbal de către contravenient sau când acesta nu este prezent la încheierea actului, agentul constatator este obligat să indice numele și datele de identificare ale unui martor asistent, în cuprinsul procesului verbal, acesta și semnând actul contestat, conform art.19 din OG nr.2/2001.
Lipsa acestei prevederi legale obligatorii constituie un alt motiv de nelegalitate ce impune anularea procesului verbal de contravenție, mai ales că exista posibilitatea de a găsi în mod lesne un martor la locul incidentului sau chiar la secție - unde s-a încheiat ulterior actul.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste argumentele mai sus invocate și, în pofida probei testimoniale, va considera că există culpa în producerea contravenției în cauză, solicitând ca instanța să observe că, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și la persoana acestuia, având în vedere și atitudinea polițiștilor, total nelegală și inadecvată atribuțiilor lor de serviciu, nejustificată de vreo culpă a contestatorului, în baza art.21 al.3 din OG nr.2/2001 actualizată, în speță se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Astfel, referitor la circumstanțele reale și personale, contestatorul a evidențiat următoarele aspecte esențiale: a fost sancționat cu amendă în cuantumul maxim prevăzut de lege, deși circumstanțele sale personale și cele ale comiterii presupusei fapte nu justificau această măsură extrem de aspră; chiar dacă ar fi luat atitudine față de lovirea și bruscarea fiului contestatorului spre a fi condus la Secția de poliție, a făcut aceasta în mod justificat și cuviincios, comparativ cu violența organelor de poliție, reacția acestuia firească de tată surprins că fii săi sunt loviți de către polițiști nefiind însoțită de injurii sau tulburarea liniștii publice, aspect ce poate fi confirmat cu martori; contestatorul se află în imposibilitate de a achita o amendă în cuantum de 7000 lei, având o familie de întreținut și alte cheltuieli importante considerabile (întreținerea locuinței, credit bancare, medicamente etc.), iar veniturile contestatorului actuale - dovedite cu înscrisuri, nepermițându-și achitarea acestei sume imense.
Astfel, având în vedere situația anterior expusă, contestatorul a solicitat să se dispună, în principal, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție contestat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, Legea nr.61/1991- republicată.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat și talon plată pensie aferent lunii aprilie 2015.
La data de 21.10.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul C. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.07.2015 întocmit de Secția 25 Poliție din cadrul DGPMB.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat că, prin procesul-verbal menționat mai sus, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 7000 lei (6000 lei+1000 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 36 și pct. 1 din Legea nr.61/1991 R. În sarcina acestuia s-a reținut că, la data de 27.07.2015, ora 18.30, aflându-se pe ..1, a împiedicat organele însărcinate cu menținerea ordinii publice să își îndeplinească obligațiile de serviciu privind conducerea la sediul poliției a numitului C. P. D., fiul său, prin aceea că nu a lăsat polițiștii să deschidă autospeciala MAI și i-a îmbrâncit. Totodată, i-a amenințat cu acte de violență pe polițiștii de la fața locului și a proferat injurii și expresii jignitoare.
Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 (republicată) constituie contravenție „împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
În fapt, polițiștii din cadrul Secției 25 Poliție s-au deplasat la adresa menționată în procesul-verbal de contravenție, ca urmare a unei petiții adresate de doamna M. I. E., prin care se reclama faptul că la un bar situat la parterul blocului A6, mai multe persoane obișnuiesc să consume băuturi alcoolice și să tulbure liniștea publică. La fața locului, agenții au depistat două persoane de sex bărbătesc care consumau băuturi alcoolice în fața blocului (C. P. D. si C. F.), persoane cunoscute ca având un comportament agresiv si antecedente penale. În momentul în care polițiștii au procedat la întocmirea proceselor-verbale de contravenție, numitul C. P. D. a început să îi înjure pe cei doi polițiști, dar și instituția Poliției Române, să îi amenințe și să provoace scandal, devenind foarte agresiv. Având în vedere scandalul pe care l-a provocat numitul C. P. D., polițiștii au procedat la imobilizarea acestuia, în vederea conducerii la sediul Secției 25 Poliție. Din acel moment, cele două persoane (C. P. D. și C. F.) au devenit și mai agresive, manifestând un comportament violent față cei doi polițiști, iar numitul C. F. i-a împiedicat pe polițiști să introducă persoana încătușată în autospeciala de poliție, i-a împins și i-a tras de uniformă, proferând injurii la adresa acestora ce nu pot fi reproduse. În acel loc și-au făcut apariția mai multe persoane recalcitrante care se manifestau agresiv față de polițiști, adresându-le amenințări precum „te împușc”, „îți voi scoate ochii”, „ne vom mai întâlni noi”, „o să am grijă de familia ta” și alte cuvinte jignitoare ce nu pot fi reproduse. Dintre acele persoane, cele mai recalcitrante au fost C. I. și C. I. D., respectiv tatăl și fratele primilor. Având în vedere raportul inegal de forțe între cei doi polițiști și persoanele care se manifestau agresiv, polițiștii au solicitat de urgență sprijinul colegilor lor pentru a putea să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Numitul C. I. s-a manifestat agresiv față de polițiștii aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, înjurându-i și împiedicându-i fizic să îl conducă la sediul Secției 25 P. pe numitul C. P. D., prin interpunerea între persoana încătușată și polițiști și prin faptul că au blocat accesul persoanei încătușate la autospeciala de poliție. Având în vedere toate aceste aspecte, au fost sancționate contravențional toate persoanele implicate, însă procesele-verbale de contravenție au fost întocmite la sediul secției de poliție, din cauza faptului că polițiștii nu au avut posibilitatea fizică să completeze procese-verbale pe loc, din cauza agresivității sporite manifestată în special de către numiții C. P. D., C. F., C. I. și C. I. D.. La sediul Secției 25 Poliție s-a deplasat și numita M. I. E., care a dat o declarație cu privire la evenimentul la care a fost martoră, declarație pe care intimata o va anexa prezentei întâmpinări. Pe numele numitului C. I. s-a întocmit dosar penal. Cei patru membri ai familiei C., cât și martorul propus de către petent, respectiv M. N., sunt persoane cu antecedente penale și contravenționale, cunoscute pe raza Secției 25 Poliție pentru comportamentul agresiv. Persoanele de față la acest eveniment sunt fie prieteni cu cei implicați, fie se tem să aibă vreo legătură în prezenta cauză, de teama repercusiunilor.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și istoricul contravențional al petentului, care a mai fost sancționat de mai multe ori pentru fapte prevăzute de Legea nr. 61/1991 Rep. și care nu a înțeles să își îndrepte comportamentul.
Ca răspuns la susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, intimata a precizat următoarele aspecte:
1) Amenzile aplicate pentru cele două fapte contravenționale sunt în cuantum maxim, deoarece s-a avut în vedere comportamentul deosebit de agresiv al numitului C. I., care a manifestat violență față de polițiștii aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care a proferat injurii la adresa acestora și la adresa instituției Poliției Române, care a tulburat liniștea publică prin țipete și urlete și i-a împiedicat efectiv pe polițiști să conducă la sediul secției o persoană încătușată și care s-a alăturat unui grup format din mai multe persoane agresive pentru a îi împiedica pe cei doi polițiști să își exercite atribuțiile stabilite în Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
2) Polițiștii nu „au preferat ” să încheie procesele-verbal de contravenție la sediul secției, ci au fost forțați de împrejurări să procedeze în acest mod, deoarece la locul evenimentului se aflau multe persoane agresive care le adresau injurii și amenințări și care i-au împiedicat efectiv să își desfășoare atribuțiile de serviciu, așa cum a făcut și domnul C. I.. Totodată, s-a avut în vedere și respectarea prevederilor art. 13 din OG nr. 2/2001: aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
3) Față de solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, intimata a precizat că, pentru a putea aprecia asupra sancțiunii aplicate și a putea dispune o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului trebuie îndeplinită o condiție minimală, obligatorie, aceea ca petentul să fi înțeles și să fi acceptat faptul că a săvârșit mai multe fapte de natură contravențională, și eventual să regrete săvârșirea acestor fapte, pentru ca instanța să poată aprecia că funcția punitivă, preventivă și educativă a aplicării sancțiunii să poată fi îndeplinită în cauză prin aplicarea unui simplu avertisment. Această condiție minimală nu este îndeplinită în cauză, aspect care rezultă din atitudinea de negare constantă a petentului cu privire la faptele săvârșite. În atare condiții, intimata a apreciat că sancțiunea avertismentului este insuficientă pentru a atrage atenția petentului cu privire la încălcarea normelor legale de conviețuire și de a nu repeta pe viitor o conduită similară. În mod corect instanța poate diminua, în situații deosebite cuantumul sancțiunii, păstrând însă proporționalitatea cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, însă nu poate fi de acord cu transformarea acesteia în avertismente pentru că există riscul ca persoanele care se află în astfel de situații să ajungă să nu mai răspundă în fața legii pentru nerespectarea normelor de conviețuire socială.
Cu toate că se constată o practică din partea contestatorilor de a se prezenta în fata instanței cu diferite înscrisuri ce dovedesc existența unor situații materiale precare care îi pune în postura de a nu putea plăti amenda, intimata nu poate fi de acord cu transformarea sancțiunii pecuniare în avertisment.
Cuponul de pensie, certificatele de naștere ale copiilor, certificatele fiscale au devenit veritabile „legitimații” pe care contravenienții le folosesc pentru a fi exonerați de la plata amenzilor aplicate. În mod normal, o persoană cu stare materială precară depune eforturi în a manifesta un comportament civic exemplar, evitând pe cât posibil săvârșirea unor fapte care i-ar aduce atingere din punct de vedere financiar.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sancțiunea nulității absolute, întemeindu-și afirmațiile pe dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, conform cărora, actul constatator al contravenției trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În același sens, intimata a avut în vedere și Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Pornind de la aceste considerente, intimata a solicitat a se observa că, în privința procesului-verbal contestat, nu sunt incidente cauze de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art.269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
Intimata a învederat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.
A mai învedera intimata faptul că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă. Legislația națională și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumțiilor. Acestea, fie că sunt bazate pe fapte, fie că sunt bazate pe legi, operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, Văstberga și Vulic vs. Suedia).
În acest sens, intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând cu titlu de exemplu decizia civilă nr. 700/06.03.2008 conform căreia „incidența art.6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Intimata a apreciat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanei fizice/juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat să se constate că măsurile luate agentul constatator sunt oportune și legale, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de C. I. ca neîntemeiată și menținerea atât a procesului-verbal de contravenție . nr._/27.07,2015 ca legal și temeinic încheiat, cât și sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreuneia din persoanele prevăzute în art.315 din noul Cod de procedură civilă.
La întâmpinare intimata a anexat, în copie, raportul agentului constatator din data de 01.10.2015, declarația numitei M. I. E., procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal din data de 02.10.2015, procesele verbale de contravenție . nr._ din data de 27.07.2015, . nr._ din data de 27.07.2015, . nr._ din data de 27.07.2015 și . nr._ din data de 04.09.2015.
Instanța a încuviințat pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare, respectiv M. G., pentru contestator, ce a fost înlocuit cu numitul Mițu N., și M. I. E., pentru intimată.
La termenul de judecată din data de 26.01.2016, instanța a procedat la audierea martorei M. I. E., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei – fila 69, iar la termenul de judecată din data de 10.05.2016 instanța a procedat la audierea martorului Mițu N..( fila 93).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.07.2015 contestatorul a fost sancționat contravențional amenda în cuantum de 7000 lei( 6000 de lei +1000 de lei ), pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 și art. 2 pct. 1 din cuprinsul Legii nr. 61/1991.
În fapt, în sarcina contestatorului s-a reținut faptul că la data de 27.07.2015, ora 18:30, pe .. 1, contestatorul a împiedicat organele însărcinate cu menținerea ordinii publice să își îndeplinească obligațiile de serviciu privind conducerea la sediul poliției a numitului C. P. D., fiul său, prin aceea că nu a lăsat polițiștii să deschidă autospeciala MAI și i-a îmbrâncit. Totodată, i-a amenințat cu acte de violență pe polițiștii de la fața locului și a proferat injurii și expresii jignitoare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va înlătura apărarea contestatorului cum că procesul-verbal a fost întocmit fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, având în vedere că simpla împrejurare că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă și nu s-au consemnat obiecțiunile contestatorului, prin formularea plângerii contravenționale contestatorul și-a exercitat dreptul la apărare în care a detaliat nemulțumirile sale, ceea ce nu poate duce la anularea procesului-verbal.
Cu privire la nulitatea invocată de contestator întemeiată pe disp. art. 19 alin. 3 din OG. nr. 2/2001 conform căruia "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", instanța constată neîntemeiată apărarea contesatorului având în vedere că în procesul-verbal de contravenței s-a menționat faptul că acesta a fost întocmit la sediul de poliție .
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat, reiese că procesul-verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrară.
Instanța are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie – contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12).
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, petentul având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanța să le analizeze.
În prezenta cauză, se constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, care nu au lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că aspectele constatate personal de acesta și menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt suficiente pentru a dovedi că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Iar potrivit art. art.2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 constituie contravenție împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice.
Simplele afirmații ale petentului că nu a săvârșit faptele contravenționale, în acest sens, fără alte elemente probatorii nu sunt de natură a dovedi situația de fapt expusă prin plângerea formulată. Instanța apreciază că și în situația în care agenții de poliție ar fi acționat contrar dispozițiilor legale, contestatorul trebuia să sesizeze instituțiile abilitate pentru a efectua verificări sub acest aspect, iar nu să aducă injurii acestora și să împiedice organele însărcinate cu menținerea ordinii publice să își îndeplinească obligațiile de serviciu.
Din analiza probatoriului administrat în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, coroborată cu raportul agentului constatator de la fila 22-23, coroborat cu declarația martorei M. I. –E. ( fila 69), astfel că instanța reține că faptele petentului întrunește elementele constitutive ale faptelor contravenționale reglementate de art. 2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 și art. 2 pct. 1 din cuprinsul Legii nr. 61/1991 .
Din declarația M. I. –E. rezultă că au existat anumite persoane care au împiedicat organele de poliție să își îndeplinească atribuțiile încercând să îl apare pe cel care a fugise, sens în care au procedat la înconjurarea organelor de poliție care se afla într-un număr inferior; cum că s-au adresat injurii organelor de poliție și amenințări de genul „ venim noi după voi”; că organele de poliție au încercat de altfel să îi liniștească pe cei de la fața locului însă fără rezultat; că în momentul în care persoana care fugise a fost prinsă iar organele de poliței doreau să îl ducă la secție persoanele de la fața locului s-au opus prin expresii verbale violente.
Instanța va înlătura declarația martorului Mițu N. ( fila 93) cum că organele de poliție au fost cele care au adus injurii însă participanții la incident nu au adresat astfel de injurii, cum că nu l-a auzit pe contestator să urle și că era normal să ce se întâmplă cu fiul său, se află în contradicție cu declarația martorei M. I. –E. și raportul agentului constatator din care rezultă contrariul.
Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal, contestatorul fiind vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale la maxim, art. 3 alin. 1 lit. b și f din legea 61/1991.
Instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art.21 alin. 3 O.G. nr.2/2001 și cele ale art.5 alin.5 din același act normativ, întrucât sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Agentul constatator reprezintă forța publică, iar faptul că petentul a adresat cuvinte jignitoare și împiedicat la îndeplinirea obligațiilor de serviciu a acestora este de o gravitate deosebită, motiv pentru care, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul total de de 7000 de lei, răspunde cerinței sociale de restabilire a ordinii de drept.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul - verbal de contravenție este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul C. I., CNP_, cu domiciliul în București, ..1, ., apartament 9, sector 6, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de P. a M. București - S. 6, cu sediul în București, Calea V. nr.17-19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. TEA/Thred.MV
4 ex./15.06.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4373/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4378/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
