Plângere contravenţională. Sentința nr. 898/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 898/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 898/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 898
Ședința publică de la 02.02.2016
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. T. și pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a depus relațiile solicitate și că din verificările efectuate s-a constatat că mai există dosarul nr._/303/2015, purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța dispune printarea din sistemul ecris cu privire la dosarul nr._/303/2015 și dispune atașarea acesteia la dosar.
Instanța verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 3 C. și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 6 luni.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 7.10.2015, sub nr._, contestatoarea M. T., în contradictoriu cu intimat CNADNR S.A, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.03.2012, în temeiul art. 37 din OG 2/2001,conform căruia: „ procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate „ și art. 31 din OG 2/2001, conform căruia: „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia."
În ceea ce privește procedura de comunicare a procesului verbal, contestatoarea a învederat instanței faptul că, prin Decizia nr.10/10.06.2013 pronunțata de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea disp. art. 27 teza I raportat la art. 14 alin 1, art. 25 alin 2 și art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, instanța supremă a stabilit ca modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Prin urmare, contestatorul a apreciat că în cauză, intimata nu a făcut dovada faptului că procesul verbal de constatare a contravenției, a fost comunicat pe cale poștala, cu aviz de primire, și nu prin modalitatea de afișare la domiciliu, care este considerată subsidiara transmiterii prin poștă, contestatorul neprimind procesul verbal de constatare a contravenției executat, luând la cunoștința de existența acestuia, abia în momentul informării de către terții popriți.
Totodată, contestatorul a apreciat că procesul verbal contestat este nul absolut datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, sens în care a făcut trimitere la dispozițiile Deciziei nr. 6/201 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de avocatul poporului, statuând ca: „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct 1-4 și art. 7 din legea nr. 455/2001 privind semnătură electronică, republicata, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin 1 lit a, alin 2, alin 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator."
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.03.2012, ca fiind nul absolut.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.11.2015, intimata CNADNR S.A – CESTRIN, a învederat instanței faptul că plângerea contravențională este inadmisibilă, deoarece plângerea se depune în termen de 15 zile de la data comunicării, iar procesul verbal de constatare a contravenției devine titlu executoriu fără investire sau altă formalitate, cu privire la obligația de plată a valorii tarifului de despăgubire. În cauză, intimata a precizat că titlul executoriu a fost instituit cu respectarea prevederilor legale, în virtutea căruia a devenit posibilă punerea în executare pe cale silită a creanței constatate, executarea fiind circumscrisă actului pe care acesta l-a determinat.
Totodată, intimata a precizat că executarea silită a fost efectuată în temeiul unei hotărâri Judecătorești, creanța fiind certa, lichidă și exigibilă, așa cum este definită în baza art. 662 NCPC, încuviințarea executării silite fiind efectuată fără vicii, respectându-se prevederile art. 665 NCPC, actele ulterioare fiind comunicate contestatoarei cu somația, astfel cum prevede art. 666 și 667 NCPC. Prin urmare i s-a dat posibilitatea contestatoarei de a formula contestație la executare, conform art. 771 NCPC, fără a putea invoca motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecații în prima instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă în temeiul art. 712 alin. 1, fiind depusă cu respectarea prevederilor art. 713 NCPC.
Cu privire la susținerea contestatorului care a invocat nulitatea procesului verbal datorită lipsei semnăturii agentului constatator, procesul verbal fiind semnat electronic iar semnătură electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, intimata a apreciat că această susținere este neîntemeiată și nu poate constitui motiv de nulitate a procesului verbal având în vedere dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 care sancționează lipsa semnăturii agentului constatator, fără a se precizat expres felul semnăturii: olografă sau electronică. În acest sens intimata a mai precizat că semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator, intimata a apreciat că procesul verbal este legal semnat, neexistând motive de nulitate.
Tot în acest sens a mai precizat că în înțelesul art. 4.4., semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar: b) asigura tea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de forma electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. Intimata a mai considerat că nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătură electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri, creându-se o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport a acestor date și informații astfel generate.
Astfel, intimata a arătat că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat în cauză, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act să fie disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, a considerat că nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care în forma electronică are atașata semnătură electronică a agentului constatator, să existe și semnătură olografă a acestuia. În aceste sens a mai precizat că procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în formă electronică, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține ca legea privind semnătura electronică trebuie interpretata sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică.
În plus, intimata a precizat că O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se alica pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice. În acest sens a făcut trimitere la dispozițiile Deciziei 6/2015, considerând că aceasta nu este un act normativ, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000 republicata, cu modificările și completările ulterioare, care, în art. 11, face o enumerare limitativă a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotărârile date în interpretarea și aplicarea unitară a legii, iar hotărârile ICCJ date în RIL a apreciat că nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege. În aceste condiții, intimata a considerat că Decizia respectivă produce efecte juridice în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează.
Cu privire la procedura de comunicare a procesului verbal, intimata a invocat disp. art. 27 din OG 2/2001, conform căruia: „ comunicarea procesului – verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contestatorului”, în cauză procesul verbal contestat fiind afișat în anul 2012.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 208, 662, 665 - 667, 712, 713, 718 și 771 NCPC.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._/21.03.2012, certificat calificat, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului - verbal . nr._/21.03.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/21.03.2012 (fila 32), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina contestatorul a fost reținut faptul că, la data de 07.10.2011, pe pe raza localității Glina, jud. Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Iar în ceea ce privește formularea plângerii în termenul legal, având în vedere înscrisul depus la f. 34 dosar, instanța reține că nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal prin poștă cu confirmare de primire conform art. 27 din OG nr. 2/2001 și a Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care apreciază că plângerea contravențională a fost formulată de către contestator în termenul legal.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției cu privire la lipsa semnăturii agentului contravențional, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică estinsă bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în sensul prezentei legi, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă., destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Or, procesul-verbal contravențional emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 din prezenta cauză este generat și semnat electronic, fiind transmis contravenientului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci prin afișare la domiciliul acestuia.
În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat procesul verbal de contravenție nu constituie un proces verbal de contravenție semnat, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat „proces – verbal de contravenție” în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea nulității, datorită lipsei semnăturii olografe.
Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege.
Opinie de altfel conturată și prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial în data de 25.03.2015.
De la data publicării deciziei în interesul legii în Monitorul Oficial, această hotărâre devine obligatorie pentru instanțe în soluționarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată de decizie. Decizia este aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât și celor care se introduce ulterior pe rolul instanțelor.
Astfel încât, apărările intimatei cu privire la efectele Deciziei în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, analizată din oficiu, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța reține că art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, ulterior întocmirii procesului-verbal. dar anterior sesizării instanței.
Astfel, având în vedere că această reglementare prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai mic decât cel prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul soluționării plângerii, instanța urmează să dea eficiență principiului legii contravenționale mai favorabile și să aplice forma acestui text de lege la cauza dedusă judecății.
Similar materiei penale, abordare impusă în speță prin prisma art. 47 din OG 2/2001, legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit pe tot parcursul perioadei dintre data comiterii presupusei fapte contravenționale și data aplicării sancțiunii, respectiv momentul executării integrale a sancțiunii.
Totodată, instanța reține că intră în sfera noțiunii de „lege mai favorabilă” nu doar actele normative care se referă la conținutul constitutiv al contravenției și al sancțiunii aplicabile ci și prevederile legale care guvernează materia condițiilor în care se poate angaja răspunderea contravențională, respectiv prescripția aplicării acesteia. În acest sens sunt și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 1092 din 18 decembrie 2012 care devin aplicabile, mutatis mutandis, și în materie contravențională.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că prin efectele sale prescripția înlătură răspunderea penală, instituția aparținând dreptului penal material și nu dreptului procesual penal. Aceasta cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penala și a obligației corespunzătoare. Prescripția are așadar, în opinia Curții Constituționale caracterul unei renunțări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta săvârșită, cu condiția trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, s-a apreciat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material a prescripției răspunderii penale soluția de urmat în cazul succesiunilor legilor în timp este cea dictată de art. 15 alineatul 2 din Constituție, neimpunându-se, în consecință adoptarea unor dispoziții tranzitorii.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost săvârșită la data de 07.10.2011, ora 04:39 (fila 32). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 21.03.2012, sens în care instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal . nr._/21.03.2012 fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (21.03.2012 față de 07.10.2011).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale iar procesul-verbal de contravenție este nul absolut pentru lipsa semnăturii, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și anula procesul-verbal . nr._/21.03.2012 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul M. T., având CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 6, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România SA, cu sediul în București, ..401A, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_.
Anulează procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.03.2012.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. EAT/Tehnored. PAS
4 ex/ 22.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 943/2016.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 271/2016. Judecătoria... → |
|---|
