Plângere contravenţională. Sentința nr. 285/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 285/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 285/2015
Ședința publică de la 23.02.2015
Președinte - D. O. - Președinte judecător
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. I. EUSTATIU, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/05.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 23.10.2014, petentul M. I. E. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție .._/05.10.2014, întocmit de I.P.J. D. – Postul de Poliție C. și exonerarea sa de plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a învederat faptul că în data de 05.10.2014 se afla la "țară" în . cu tatăl lui efectua lucrări de toamnă. În jurul orelor 17:30, vecinei sale P. M., în vârstă de 90 de ani, i s-a făcut rău în curte. B. le-a spus că se simte foarte slăbită și că nu știe dacă mai trăiește până la spital.
Având în vedere că era o zi de duminică, doctorul de la dispensar era plecat din localitate, cei doi au urcat-o pe aceasta în mașină pentru a o duce la spitalul la C., însă, pe raza comunei Giurgița, au fost opriți de un echipaj de poliție pentru depășirea vitezei legale în localitate.
La solicitarea documentelor, petentul și-a dat seama că uitase portofelul cu documentele în casă, la țară.
Petentul a relatat organelor de control desfășurarea evenimentelor, iar acestea i-au spus că îl vor sancționa doar cu avertisment pentru lipsa documentelor dar, pentru viteza de 75 km/h în localitate, i s-a spus că va fi amendat.
Ca și argumente ale cererii sale, petentul învederează că temeiurile de drept ale actului sancționator nu au nicio legătură cu faptele pentru care a fost sancționat, exceptând art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Petentul invocă argumentul potrivit căruia îndoiala profită învinuitului, ce reprezintă situația juridică în care atunci când nu se poate stabili cu certitudine vinovăția unei persoane pentru săvârșirea unei fapte penale, nu se poate angaja nici răspunderea acesteia, principiu întâlnit și în materie contravențională și care conduce la exonerarea de răspundere a persoanelor contraveniente .
În subsidiar, a solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea „Avertisment”.
Petentul a menționat că amenda de 360 lei este disproporționată în raport de gravitatea contravențiilor reținute în procesul verbal, circumstanțele concrete de producere și realitățile socio-economice concrete actuale.
În cazul petentului, nu se poate reține că fapta a fost săvârșită "cu vinovăție ", având în vedere forța majoră constituită de necesitatea transportării urgente a unui pacient la spital.
Sancțiunile aplicate ignoră prevederile art. 5 al. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora "Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ", cât și prevederile art. 21 al. 3 din același act normativ –"Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal".
În concluzie, prin prisma celor de mai sus și având în vedere împrejurările concrete de derulare a evenimentelor, chiar și după ce petentul le-a povestit agenților de poliție cele întâmplate, aceștia au decis sancționarea lui, motiv pentru care a consemnat la rubrica "mențiuni", raportat la circumstanțele concrete de producere a contravențiilor, faptul că nu este de acord cu cele consemnate în cuprinsul procesul verbal de contravenție.
În sprijinul sancțiunii mai ușoare a avertismentului, petentul invocă dispozițiile art. 6 din OG nr.2/2001.
În dovedire, prin plângerea formulată, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul P. M..
Au fost anexate al cerere procesul verbal de contravenție . nr._/05.10.2014, în original și în copie, copie act identitate al numitei P. M..
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul IPJ D. a depus întâmpinare, menționând faptul că respectivul proces-verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, s-a precizat că, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, deși actul normativ anterior menționat nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept invocând și faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislație este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Totodată, s-a menționat faptul că, sancționarea petentului este temeinică și legală, fapta reținută în sarcina acestuia prezentând pericol social destul de ridicat, întrucât abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
S-a învederat și faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești și, de asemenea, în cauza C. Neata contra României, prin Decizia CEDO, Camera a III-a, din 18.11.2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art. 6, în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amendă contravențională într-un cuantum de redus și, totodată, Curtea a arătat în mod expres că atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloace de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte, prin prisma art. 6 din CEDO.
De asemenea, s-a menționat că, având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legi, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
În contradovadă, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar nr._/19.03.2014.
Totodată, s-a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute decât în condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ nu mai pot fi cerute ulterior arătând că această solicitare se datorează faptului că, în caz contrar, i se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările intimatei și probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002, Republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Republicată și OUG nr. 2/2001.
Intimatul a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 al.1 pct.2 C.pr.civ.
A fost audiată martora P. M. - propusă de petent -, a cărei declarație, sub prestare de jurământ, a fost consemnată în scris iar fila atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.10.2014 întocmit de I.P.J. D. – Post Poliție C., în data de 05.10.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 05.10.2014, în jurul orelor 1800, „petentul a condus autoturismul marca MITSUBISHI cu nr._ pe DJ 561 pe raza comunei Giurgița cu viteza de 75 km/h și înregistrat de aparatul radar ROM 366. De asemenea, nu a avut asupra sa permisul de conducere și actul de identitate”, fiind încălcate în acest mod prevederile art. 121 și art. 147 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Petentul a invocat cazul de forță majoră.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța consideră că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod corect, lucrătorii de poliție au decis sancționarea contravențională a petentului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului cu privire la obligațiile ce-i revin.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte, dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fi proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă), precum și art. 7 alin 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune) iar, pe de altă parte, pericolul social redus al faptei analizate.
Astfel, din declarația martorei P. M. reiese ca deplasarea petentului cu viteza înregistrată de aparatul radar a fost determinată de starea de sănătate precară a acestei martore, petentul fiind solicitat sa o transporte la spital.
În aceste condiții, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, instanța consideră că gradul de pericol social al acesteia nu este unul ridicat și că nu se impunea aplicarea sancțiunii amenzii, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a-l determina pe petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 360 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.10.2014 întocmit de I.P.J. D. – Post Poliție C., cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. I. Eustatiu, CNP-_, cu domiciliul în C., .. 24, jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/05.10.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
Anulează parțial procesul verbal de contravenție . nr._/05.10.2014 .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea: „AVERTISMENT".
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red. D.O./TEHN. D.F.I.
4 ex./ 26.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 284/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 778/2015. Judecătoria... → |
|---|
