Obligaţie de a face. Sentința nr. 2301/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE

Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2301/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 30-12-2015 în dosarul nr. 2301/2015

Cod ECLI ECLI:RO:JDSFG:2015:008._

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA S. G.

SENTINȚA CIVILĂ NR.2301/2015

Ședința publică din data de 30 decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: B. T. M.

GREFIER: B. E. F.

Pe rol fiind rejudecarea acțiunii civile formulată de reclamanta U.A.T. . în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2015, 29 decembrie 2015, respectiv la 30 decembrie 2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

În primul ciclu procesual, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2013 sub nr._, reclamanta U. Aministrativ - Teritorială ., în contradictoriu cu pârâtul D. I., a solicitat ca acesta să desființeze construcțiile realizate nelegal, fără autorizație de construcție.

Cererea de chemare în judecată a fost motivată prin aceea că pe raza teritorială a com. Ozun, . Tolyestag, pârâtul a realizat fără autorizație de construcție două construcții, un adăpost pentru animale și un fânar. La 24.07.2012, prin procesul-verbal nr.5647/2012, s-a dispus sistarea lucrărilor, iar la data de 04.02.2013, s-a constat că pârâtul a mai construit o clădire.

În drept, a invocat Legea nr. 50/1991R.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . Consiliului Județean C. sau primarul UAT ar fi fost cel în măsură a constata contravenția și a aplica, având în vedere competența de a emite autorizația de construcție, conform art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991.

A invocat și excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției din pv de sancționare contravențională nr. 5674/2012 și nr. 1012/2013.

A mai arătat că primarul . de rea-credință, când a acceptat prorogarea până la data de 1.05.2013 a măsurii desființării construcției. Astfel, pârâtul, crescător de animale, necunoscând prevederile legii nr. 50/1991, nu a contestat procesul verbal de contravenție, plătind amenda și încercând să legalizeze situația construcției anexă a exploatației agricole, demers în care s-a lovit de obstrucția nejustificată a primarului.

În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriile părților.

Soluționând cauza prin Sentința civilă nr. 2691/2014, Judecătoria a hotărât:

„Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . către pârât.

Admite cererea formulată de către reclamanta U. A.-TERITORIALĂ ., cu sediul în ., jud. C. împotriva pârâtului D. I., domiciliat în ., jud. B. și în consecință:

- obligă pe pârât să desființeze adăpostul pentru animale de dimensiuni 12/6m piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă, un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit 14,5 m lungime și 7 m înălțime situat în extravilanul din Bicfalău „Tolgyestag”în apropierea drumului spre Dobârlău .

Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.”

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că, prin procesul-verbal de contravenție nr.5647/24.07.2012 al Primăriei . fost sancționat cu 1000 de lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.26 alin.2 pct.1 din Legea nr.50/1991.

În fapt, agentul constatator a reținut că petentul în extravilanul localității Bicfalău, în apropierea drumului spre loc. Dobârlău a construit un adăpost pentru animale de dimensiunile 12/6 metri, piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă și un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit, 14,5 m lungime și 7 m înălțime, fără autorizație de construcție.(f.4)

Împotriva acestui proces-verbal nu a fost formulată plângere în condițiile art.31alin.1 din OG nr.2/2001.

Prin procesul-verbal de contravenție nr.1012/04.02.2013 al Primăriei . fost sancționat cu 1000 de lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev de art.26 alin.2 pct.1 din Legea nr. 50/1991.(f.6)

În fapt, agentul constatator a reținut că petentul a construit pe terenul extravilan, proprietatea sa din locul „Tolgyestag” din loc. Bicfalău, din luna iulie 2012 a mai construit o clădire de 16/6 m din material lemnos și acoperit cu țiglă roșie și a mai acoperit fânarul de 14,5/7 m, tot fără autorizație de construcție.

Împotriva acestui proces-verbal a fost formulată plângere, ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sf. G., soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 9/21.01.2014 a Tribunalului C., care a modificat procesul-verbal, doar cu privire la sancțiunea de 3000 de lei amendă, pe care a redus-o la 1500 de lei.(f.56-58)

Instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 din Legea nr.50/2001 (conform cărora ,,organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune“), președintele consiliului județean nu are nici o atribuțiune în acest sens.

Invocând prev. art.37 din OG nr.2/2001 și ale art. 32 din Legea nr.50/1991 care reprezintă o aplicare a principiului “restabilirii situației anterioare” săvârșirii contravenției, prima instanță a arătat că în cadrul acțiunii promovate în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991, instanța verifică numai existența sancțiunii contravenționale in baza art. 26 alin.(1) din aceeași lege și neîndeplinirea de către contravenient a măsurilor dispuse de organul constatator în termenul stabilit prin procesul-verbal de contravenție.

Astfel s-a arătat că nu prezintă nici o relevanță buna credință a contravenientului, măsura desființării construcției realizate nelegal dispunându-se în temeiul procesului-verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul recurent D. I., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria Sf. G. în vederea rejudecării.

S-a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare și anume excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei UAT Ozun, excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției din procesul-verbal de sancționare contravențională nr. 5647/2012 și nr. 1012/2013.

Prima excepție, în mod greșit a fost respinsă, instanța de fond reținând că „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune”, fără a observa că organul care a constatat contravenția, adică primarul, nu este aceeași persoană cu cea care a sesizat instanța, fiind evident că reclamanta UAT Ozun nu are calitate procesuală activă.

Cea de-a doua excepție, cea a nulității absolute, pe lângă faptul că n-a fost pusă în discuția contradictorie a părților nici n-a fost soluționată în vreun fel.

În mod greșit a mai reținut judecătorul fondului că instanța are doar atribuția de a face o verificare mecanică a îndeplinirii celor dispuse prin procesul-verbal de sancționare contravențională.

Soluționând recursul prin Decizia civilă nr. 31/R/2014, Tribunalul a hotărât:

„Admite recursul declarat de D. I. împotriva sentinței civile nr.2691/19.12.2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.Irevocabilă.”

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat următoarele:

Potrivit art.137 alin.1 și 2 cod pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situația în care vor fi unite cu fondul cauzei.

Această dispoziție legală s-a invocat a fi încălcată de instanța de fond care, învestită prin întâmpinare cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, opusă de pârât ca mijloc de apărare, a soluționat-o fără a o pune în discuția contradictorie a părților.

Lipsa calității procesuale active sau pasive a părților constituie excepții de fond absolute care obligă instanța, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului pe de o parte, iar omisiunea de a pune o excepție în dezbaterea contradictorie a părților echivalează cu încălcarea de către instanță a dreptului părților la apărare fiindcă, procedând astfel, le-a privat deopotrivă de posibilitatea de a o susține și, respectiv de a o combate.

Tribunalul, prin soluționarea recursului, nu se poate pronunța direct și pentru prima oară în cadrul procesual legal asupra calității procesuale pasive a pârâtei, deoarece ar priva ambele părți de calea legală de atac și nu ar asigura, mai cu seamă părții nemulțumite de dezlegarea dată, garanțiile unui proces echitabil.

În egală măsură, nepronunțarea asupra excepției nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din PV. de contravenție, ca mijloc de apărare, pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluția dată.

Cum această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, conform cazului de casare prev.de art.304, pct.5 cod pr.civ. Tribunalul va admite recursul exercitat de pârâtul D. I. și în temeiul art.312, art.315 cod pr.civ.va casa în tot hotărârea Judecătoriei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a pune în discuție, a califica și soluționa motivat excepțiile invocate, după punerea acestora în discuția contradictorie a părților și luarea concluziilor lor, urmând ca în raport de dezlegarea dată să soluționeze, dup caz, fondul acțiunii.

În al doilea ciclu procesual, s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei la termenul de judecată din 25.09.2015.

La termenul de judecată din 30.10.2015, s-a pus în discuție excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției din procesele verbale de sancționare contravențională nr. 5674/2012 și nr. 1012/2013.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele: Prin procesul-verbal de contravenție nr.5647/24.07.2012 al Primăriei . fost sancționat cu 1000 de lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.26 alin.2 pct.1 din Legea nr.50/1991.

În fapt, agentul constatator a reținut că petentul în extravilanul din loc. Bicfalău „Tolgyestag”, în apropierea drumului spre loc. Dobârlău a construit un adăpost pentru animale de dimensiunile 12/6 metri, piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă, un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit, 14,5 m lungime și 7 m înălțime, fără autorizație de construcție.(f.4).

Ca sancțiune contravenționala complementara, s-a dispus prin rezoluția de aplicare a sancțiunii, oprirea lucrărilor de construire și readucerea terenului în starea inițială, până la data de 01.11.2012.

Împotriva acestui proces-verbal nu a fost formulată plângere în condițiile art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.

În fapt, agentul constatator a reținut că petentul a construit în mod continuu clădiri pe teren extravilan, proprietatea sa din loc. Bicfalău „Tolgyestag”, din luna iulie 2012 a mai construit o clădire de 16/6 m din material lemnos și acoperit cu țiglă roșie; a mai acoperit fânarul de 14,5/7 m, tot fără autorizație de construcție.

Ca sancțiune contravenționala complementara, s-a dispus prin rezoluția de aplicare a sancțiunii, demolarea imobilului construit fără autorizație de construcție și readucerea terenului în starea inițială, până la data de 01.03.2013.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât prin întâmpinare:

Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Dar, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, (1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg (…) din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Astfel, amenajarea teritoriului și activitatea de urbanism interesează unitatea administrativ teritorială. În acest context trebuie interpretat art. 32 din Legea nr. 50/1991: organul care a aplicat sancțiunea nu acționează în nume propriu, pentru ca nu este parte în nume propriu în raportul juridic ce urmărește angajarea răspunderii contravenționale, ci acționează în numele unității administrativ teritoriale a căror valori sunt protejate în acest raport juridic de răspundere administrativa.

Mai mult, o interpretare contrara ar duce la concluzia ca persoana juridica ale cărei valori sociale sunt lezate nu ar putea antrena răspunderea contravenționala deși aceasta posibilitate este de esența acestei răspunderi.

Instanța constată și că, potrivit Deciziei nr. 1956/5 aprilie 2012 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul Local sau Primaria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. În aceste condiții, o interpretare contrară ar duce la imposibilitatea pentru unitatea administrativ teritorială de a-și valorifica dreptul prevăzut la art. 32 din Legea nr. 50/1991, deoarece Primăria, neavând personalitate juridică, nu ar putea sta în judecată în calitate de reclamant, conform art. 41 alin. 2 vechiul C.proc.civ.

În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din procesele-verbale de contravenție nr.5647/24.07.2012 și nr. 1012/04.02.2013:

Instanța constată că pârâtul nu a motivat în fapt și în drept această excepție. Astfel, deși a fost citat pentru termenul din 30.10.2015 cu mențiunea de a preciza excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din procesele-verbale de contravenție nr.5647/24.07.2012 și nr. 1012/04.02.2013, respectiv de a indica care sunt motivele de fapt și de drept pe care le invocă în cadrul acesteia, și deși, personal prezent la acel termenul de judecată, i-a mai fost expres solicitat de către instanță precizarea excepției, pârâtul nu a îndeplinit cerințele instanței.

Mai mult, referitor la eventualele motive de nulitate prezente în procesul-verbal de contravenție nr.5647/24.07.2012, împotriva acestui proces-verbal nu a fost formulată plângere în condițiile art.31alin.1 din OG nr.2/2001, fiind titlu executoriu conform art. 37 din OG nr. 2/2001. Cu privire la eventualele motive de nulitate prezente în procesul-verbal de contravenție nr.1012/04.02.2013, împotriva acestui proces-verbal a fost formulată plângere, ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Sf. G., soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 9/21.01.2014 a Tribunalului C., care se bucură de putere de lucru judecat.

Având în vedere cele de mai sus, instanța va respinge excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din procesele-verbale de contravenție nr.5647/24.07.2012 și nr. 1012/04.02.2013, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța constată că desființarea construcțiilor a fost dispusă prin sancțiuni contravenționale complementare.

În soluționarea acțiunii, instanța verifica doar îndeplinirea condițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991: existența procesului verbal de contravenție potrivit art. 26 din Legea nr. 50/1991 și legalitatea sancțiunii contravenționale complementare potrivit art. 28 din Legea 50/1991, respectiv neîndeplinirea de către petent a acesteia.

Astfel, i s-au aplicat pârâtului sancțiunile contravenționale cu amendă în cuantum de 1000 lei, respectiv 1500 lei, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor de construire și readucerea terenului în starea inițială, până la data de 01.11.2012, respectiv demolarea imobilului construit fără autorizație de construcție și readucerea terenului în starea inițială, până la data de 01.03.2013.

Mai mult, instanța constată că prin Procesul verbal – declarație din 20.11.2012, pârâtul a declarat pe proprie răspundere că până în data de 01 mai 2013 va desființa tot ce a construit fără autorizație de construcție, iar în caz contrar va suporta consecințele Legii nr. 50/1991.(f.25)

În drept, instanța are în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit cărora executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în temeiul unei autorizații de construire/desființare, dispoziții care se coroborează cu cele ale art. 28 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora măsura desființării construcțiilor se aplică și în situațiile în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara.

Măsura desființării construcțiilor fiind dispusă în baza proceselor-verbale de contravenție, care sunt la adăpost de orice cale de atac ordinară, demersurile efectuate de pârât în vederea obținerii autorizației de construcție nu pot duce la respingerea acțiunii reclamantei.

Față de cele de mai sus, instanța va obliga pârâtul ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe să desființeze adăpostul pentru animale de dimensiuni 12/6 m piloni stâlpi de lemn – acoperit cu țiglă, un fânar 6 stâlpi de lemn, acoperit 14,5 m lungime și 7 m înălțime situat în extravilanul din Bicfalău „Tolgyestag”în apropierea drumului spre Dobârlău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A.-Teritorială . către pârât, ca neîntemeiată.

Respinge excepția nulității absolute a prevederilor referitoare la aplicarea sancțiunii contravenționale și a luării măsurii demolării construcției, din procesele-verbale de contravenție nr.5647/24.07.2012 și nr. 1012/04.02.2013, invocată de către pârât, ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de către reclamanta U. A.-TERITORIALĂ . prin Primar Raduly I., cu sediul în ., jud. C., împotriva pârâtului D. I., CNP_, cu domiciliul în ., jud. B. și în consecință:

Obligă pe pârât ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe să desființeze clădirea din material lemnos, cu dimensiunile de 16/6 m, acoperită cu țiglă roșie, precum și fânarul cu 6 stâlpi de lemn, cu dimensiunile 14,5 m lungime și 7 m înălțime, acoperit, situate în extravilanul din loc. Bicfalău „Tolgyestag”, în apropierea drumului spre Dobârlău.

Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 decembrie 2015.

PREȘEDINTE GREFIER

B. T. M. B. E. F.

Red.BTM/ 17.02.2016;

Tehnored./17.02.2016;4 ex.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 64/2015....		Partaj judiciar. Sentința nr. 2258/2015. Judecătoria SFÂNTU... →

Obligaţie de a face. Sentința nr. 2301/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2301/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE