Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 4830/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4830/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 4830/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4830
Ședința publică de la data de 24 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. T. P. - Președinte
GREFIER: D. K. - D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I. A. M. și pe pârât D. G., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant – av. L. A., lipsă fiind pârâtul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
În conformitate cu dispozițiile art. 264 N.C.C., s-a procedat la ascultarea în camera de consiliu a minorei A. G. ns. la data de 15.12.2004, situație față de care s-a încheiat un proces-verbal care s-a atașat la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantei, av. L. A., arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat în cauză instanța închide faza cercetării judecătorești și în baza art. 392 C.pr.civ. deschide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei, av. L. A., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte aspecte de lămurit, împrejurări de fapt și temeiuri de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C., instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu acțiunea civilă formulată de reclamanta I. A. M. în contradictoriu cu pârâtul D. G., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurii dispuse prin sentința civ. nr. 3354/26.04.2012 Judecătoriei Sibiu, privind exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minora D. A. G. ns. la 15.12.2004 și înlocuirea acesteia cu exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt se arată în esență că prin sentința civilă nr.3354/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora A. G. ns. la 15.12.2004 de către ambii părinți și s-a stabilit domiciliul minorei la mama reclamantă în Sibiu . . . jud. Sibiu.
Ulterior acestei hotărâri, în vara anului 2013 reclamanta a promovat o cerere de schimbare a acestei măsuri motivat de faptul neimplicării tatălui în viața minorei și de faptul neexercitării dreptului de a lua decizii în comun cu aceasta, fiind respinsă, în principal pe motivul că reclamanta nu ar fi gestionat relația minorei cu tatăl său. Se arată că după un an de la data pronunțării soluției de respingere a cererii formulate, tatăl minorei se arată la fel de dezinteresat față de evoluția acesteia și dezinteresat în asigurarea celor prevăzute de art. 31 alin. 2 din Lg. nr.272/2004.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești în comun arată că această instituție nu vizează doar un drept al părintelui, ci și o obligație pe care trebuie să și-o asume față de minorul ce l-a adus pe lume. Dată fiind situația dedusă judecății existentă în mod obiectiv, prin faptul neexercitării dreptului conferit de lege de către tată, acesta manifestând total dezinteres față de fiica sa, situație care face imposibilă exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, consideră că instanța de tutela poate dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte. Deși acțiunea promovată anterior poate fi considerată ca "acțiune provocatorie", prin demersul reclamantei dar și prin soluția adoptată de către instanța de judecată, pentru părintele care încă nu a înțeles nevoile afective ale minorei și nu doar pe cele materiale impuse de lege, sub sancțiunea răspunderii de natură penală, ne aflăm în același impas (mamă și fiică) și anume acela al privațiunii de a beneficia de decizii parentale comune, indiferent care aspect al vieții este avut in vedere: școala, religia, sanatatea,un tratament, o intervenție chirurgicală, deplasările internaționale ale minorei, participarea la diferite programe sau excursii organizate de către scoală. Cu atât mai mult cu cât instituția exercitării autorității părintești, în mod exclusiv, de către un singur părinte se deosebește de instituția decăderii din drepturile părintești care vizează doar un drept al părintelui pe care îl poate pierde datorită consumului de alcool, boala psihică, dependență de droguri, violența fața de copil sau fața de celălalt părinte, condamnări pentru anumite infracțiuni, respectiv pentru aceleași motive care ar îndreptăți instanța de judecată (în mod exemplificativ, dar nu limitativ) a decade părintele din exercitarea, în comun a autorității părintești».
Aceasta situație este total în defavoarea minorei, care va fi mereu condiționată de atitudinea și de disponibilitatea tatălui său. Astfel, dacă nu va exista deschidere din partea pârâtului vom fi mereu nevoite a apela la justiție ce implică timp și costuri, pentru fiecare situație în care minorul va avea nevoie de semnătura ambilor părinți. Practica în materie a cristalizat și soluția exercitării autorității părintești doar de către unul dintre părinți în acele situații în care unul dintre părinți este dezinteresat și nu dorește să ia parte, în mod direct și constant, la creșterea și educarea minorului, prin încălcarea drepturi și obligații instituite de lege.
În condițiile în care doar unul dintre părinți este singura persoană care îi asigură minorului fundamentul afectiv și suportul material și moral de care acesta are nevoie pentru creștere și educare, în timp ce celălalt părinte, prin lipsa de acțiune lezează interesul minorului neacționând în detrimentul acestuia, este de necontestat faptul că interesul superior al copilului este în sensul de a beneficia de toate drepturile sale, de a-i fi ocrotite toate interesele și de a beneficia măcar de un părinte care să poată, din punct de vedere legal, să îi confere siguranța și stabilitatea de care are nevoie.
În drept art. art.403 rap. Ia 398 Noul Cod Civil; 451 Noul cod de procedură civilă.
În probațiune s-a depus la dosar în copie certificată următoarele înscrisuri: sentința civilă 3354/2012 a Judecătoriei Sibiu, certificat de naștere minoră, carte de identitate reclamantă.
Pârâtul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare (f.20-21) solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamantă. Se arată că de la momentul divorțului reclamanta a mai promovat o cerere de schimbare a acestei măsuri motivat de faptul neimplicării acestuia în viața minorei și de faptul neexercitării dreptului de a lua decizii în comun cu aceasta, fiind respinsă. Menționează că, în prezent, motivele care îl fac să fie de acord cu exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de reclamantă țin de faptul că a constatat că în timp s-a produs o îndepărtare afectivă a minorei față de acesta, posibil și din cauza influențelor negative ale reclamantei și din cauza imposibilității acestuia de a fi mai activ în ce privește relația tată-fiică, fiind șofer transport-internațional. Astfel, analizând foarte bine aspectele privind viitorul minorei consideră că este mult mai bine ca orice decizie privind pe minoră să fie luată de persoana de care minora se simte cel mai apropiată și anume de către mama acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.3354/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus exercitarea autorității părintești cu privire la minora A. G. ns. la 15.12.2004 de către ambii părinți și s-a stabilit domiciliul minorei la mama reclamantă în Sibiu . . ..
Ulterior, prin Sentința civ. nr. 1596/19.03.2014 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă, cererea reclamantei de modificare a acestei măsuri motivat de faptul neimplicării tatălui în viața minorei și de faptul neexercitării dreptului de a lua decizii în comun cu aceasta, în principal pe motivul că reclamanta nu ar fi gestionat relația minorei cu tatăl său.
În prezent din probele administrate în cauză și poziția pârâtului exprimată prin întâmpinare se reține că s-a produs în timp o îndepărtare afectivă a minorei față de tatăl său din cauza imposibilității acestuia de a fi mai activ în ce privește relația tată-fiică, fiind șofer transport internațional, ceea ce presupune plecarea tot timpul în curse, aspect care face aproape imposibilă implicarea acestuia în educarea, supravegherea minorei, participarea cu decizii la organizarea vieții acesteia și asigurarea unui climat propice dezvoltării armonioase a acestei relații.
Astfel, se apreciază că este în interesul minorei ca orice decizie privind pe aceasta să fie luată de persoana de care se simte cel mai apropiată și anume de către mama acesteia.
În ceea ce privește exercitarea în comun a autorității părintești, Noul cod civil stipulează la art. 397, în mod clar că „după divorț, autoritatea părintească revine în comun, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Potrivit art. 398 „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare al copilului, precum și de a consimți la adopție”. Din interpretarea dispozițiilor legale, rezultă fără dubiu, că regula în materia exercitării autorității tutelare este că aceasta se realizează, în comun de ambii soți și doar din motive întemeiate instanța va dispune ca autoritatea părintească să se exercite doar de un părinte –art. 398 C civil.
Din probele administrate a rezultat ca măsura solicitata de reclamantă este în acord cu interesul superior al minorului.
Conform art.2 alin.3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea interesului copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiu fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului.
În condițiile în care există un motiv temeinic, care să formeze convingerea instanței că pârâtul trebuie să fie exclus de la exercitarea autorității părintești, în acord cu interesul superior al minorei, instanța este obligată să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei de către un singur părinte, respective de către mamă.
Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea reclamantei și va dispune modificarea măsurii dispuse prin Sentința civ. nr. 3354/26.04.2012 Judecătoriei Sibiu cu privire la exercitarea autorității părintești în sensul că autoritatea părintească asupra minorei D. A. G. ns. la 15.12.2004 va fi exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, având în vedere și poziția procesuală a pârâtului exprimată prin întâmpinarea formulată, fiind de acord cu această măsură solicitată de reclamantă.
Se constată că în cauză nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta I. A. M. CNP_ cu dom. în Sibiu . . . în contradictoriu cu pârâtul D. G. CNP_ cu dom. în C. . B jud. Sibiu și în consecință,
Dispune modificarea măsurii dispuse prin Sentința civ. nr. 3354/26.04.2012 Judecătoriei Sibiu cu privire la exercitarea autorității părintești în sensul că autoritatea părintească asupra minorei D. A. G. ns. la 15.12.2004 este exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. P. D. K.-D.
Red.F.T.P./26.10.2015
Tehnored.D.K-D./26.10.2015
Ex.4/2 . M.
pârâtul D. G.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4060/2015. Judecătoria SIBIU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5727/2015.... → |
|---|
