Plângere contravenţională. Sentința nr. 3792/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3792/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 3792/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3792
Ședința publică din 23.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de petentul S. S. I., în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 09.06.2015, când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată la data de 26.02.2015, sub nr. _ /2013, petentul S. S. I. a chemat în judecată pe intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUN S. și ., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/03.02.2015, precum și restituirea sumei de 500 lei achitată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii s-a arătat că a fost sancționat motivat de faptul că a staționat cu autovehiculul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Dumbrăvii în dreptul imobilului cu nr. 38A pe zona marcată cu hașuri oblice și s-a dispus sancțiunea complementară de ridicare a autovehiculului. Procesul verbal este netemeinic deoarece nu corespunde cu realitatea și relevă caracterul fals al actului emis de S. P. de Poliție Locală al Mun S..
În ceea ce privește data emiterii procesului-verbal, menționată data de 03.02.2015 ora 11,45, precizează că este un fals evident întrucât în procesul-verbal de contravenție se menționează numele petentului, nume pe care agentul constatator l-a cunoscut abia după ce s-a achitat taxa de 500 lei și s-a ridicat mașina, după orele 18,43.
În aceste împrejurări menționarea orei 11,45 ca fiind cea a întocmirii procesului-verbal de contravenție este o mențiune care nu corespunde cu adevărul. Scopul acesteia este de a da o aparență de legalitate operațiunii de constatare a contravenției și de a da impresia ca aceasta este constatată expresia sensibus, în mod direct, de către agentul constatator. De fapt, constatarea contravenției nu a fost efectuată de către agentul constatator în mod legal întrucât nu se cunoaște identitatea eventualului agent constatator prezent la fața locului.
Pe de altă parte, modul în care este descrisă fapta contravențională este unul impropriu, având în vedere faptul ca se face referire la staționare, însă nu se face referire la intervalul orar pe care agentul constatator l-a avut în vedere atunci când a arătat că a staționat cu autovehiculul pe zona hașurată, întrucât staționarea presupune un interval orar de cel puțin 5 minute; ca urmare, nu este îndeplinită condiția esențială prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 care instituie obligativitatea descrierii contravenției în cuprinsul procesului verbal și nu prin referirea la alte elemente, precum filmarea și fotografierea, care nu au fost comunicate și care nu pot completa procesul-verbal de contravenție. Aceste mijloace de probă pot fi folosite doar în faza procesuală ca mijloace de probă și nu ca o completare a actului juridic administrativ care este procesul-verbal de contravenție.
Neîntocmirea procesului-verbal de contravenție la ora indicată în cuprinsul său, ci ulterior și în altă parte decât locul săvârșirii contravenției are și o altă consecință, care este de o gravitate deosebită: abolirea dreptului contravenientului de a face obiecțiuni care să fie consemnate în procesul-verbal de contravenție. Astfel, art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 instituie o nulitate expresă a procesului-verbal atunci când agentul constatator nu aduce la cunoștință contravenientului împrejurarea că are dreptul să formuleze obiecțiuni. Acest drept nu este o simplă formalitate care poate fi îndeplinită și ulterior, ci constituie o parte din exercitarea dreptului la apărare al contravenientului. Ori, prin încheierea procesului-verbal în alta data decât cea la care se consemnează în cuprinsul sau ca ar fi întocmit și, mai mult, în altă locație, fără convocarea contravenientului, posibilitatea formulării de obiecțiuni este înlăturată ab initio.
În situația supusă analizei instanței măsura ridicării autovehiculului a fost pusă în executare înainte ca aceasta să fi fost dispusa, respectiv înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție.
În mod greșit a fost încadrată juridic contravenția, raportat la dispozițiile HCL 103/2011, modificată prin HCL 75/2012 care în art. 1 alin. 2 din Anexa nr. 3 stabilește domeniul de aplicare a măsurii ridicării autovehiculului, și anume în cazul autovehiculelor oprite sau staționate: pe trotuare, pe alveole, peluze, rigole și insule de dirijare a traficului, pe pistele amenajate pentru circulația pietonilor, bicicletelor și rolelor; în parcuri, în zone pietonale, pe zone verzi, în stațiile destinate transportului public de călători și în stațiile de taxi; în locurile special amenajate autovehiculelor pentru persoanele cu handicap și alte locuri de parcare exclusivă; în dreptul hidranților. După cum se poate observa, zonele hașurate cu linii oblice nu figurează printre aceste zone.
Mai mult, zona în care a parcat petentul mașina se află în continuarea unei parcări, față de care nu există elemente de delimitare astfel că a fost convins că, de fapt, este o parcare.
Afirmația sa este dovedită și prin tichetul de parcate care era marcat pentru data și intervalul orar respectiv și care era afișat în parbriz. Această convingere i-a fost întărită și de împrejurarea că în zona respectivă nu există nici un semn de parcare interzisă și nici pe carosabil nu se observă hașurile invocate în procesul-verbal de contravenție. A procedat la fotografierea zonei când am constatat că i-a fost ridicata mașina, fotografii pe care le-a anexat la dosar.
Pe de altă parte, arată că se afla cu mașina în zona respectivă în interes de serviciu, împrejurare atestata prin adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al Municipiului S. din 3 februarie 2015 și de permisul de parcare în exercițiul funcțiunii valabil pentru anul 2014 (cele pentru anul 2015 încă nu au fost emise).
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, Anexa 3 a HCL 103/2011.
Petentul a depus în copie, înscrisuri (f 8-21).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul S. P. de Poliție Locală al Mun S. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată solicitându-se menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.
În motivare se arată, în esență, faptul că autoturismul petentului era staționat neregulamentar pe zona hașurată cu linii oblice de pe . încălcate dispozițiile art. 10 alin. 1 din HCL 103/2011.
În temeiul art.5 pct.4 din OG.2/2001, coroborat cu prevederile din HCL. 103/2011, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșită încadrându-se într-una din situațiile în care se aplică această sancțiune complementară.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța poate reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. În situația în care contravenientul nu este prezent, agentul constatator își continuă activitatea, plecând pe teren, fiind în imposibilitatea finalizării actelor deoarece nu deține datele de identificare ale contravenientului, cu tot ceea ce implică acest lucru în privința răspunderii contravenționale. Practic, finalizarea procesului verbal de contravenție se poate realiza după ce agentul intră în posesia datelor de identificare ale contravenientului, date pe care contravenientul le comunică prin înmânarea cărții de identitate și prin completarea procesului verbal de restituire, a cererii de restituire, a mandatului de la societate (când este cazul) .
Consideră că descrierea faptei este suficient realizată, astfel încât pot fi reținute informațiile esențiale cu privire la aceasta, și numai în cazul în care ar fi lipsit cu desăvârșire descrierea faptei, ar fi fost incidență sancțiunea prevăzută de ari. 17 din 00 2/2001.
Cu privire la durata staționării, art. 63 alin. I și 4 din OUG. 195/2002 prevede oprirea ca imobilizarea voluntară a unui vehicul, pe o durată de cel mult 5 minute, peste această durată, imobilizarea se consideră staționare, iar parcare înseamnă staționarea vehiculelor în spații special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător.
Așadar, este eronată susținerea petentului deoarece din planșele foto și înregistrarea video depuse la dosar reiese cu claritate că din momentul constatării contravenției și până la momentul ridicării autovehiculul au trecut mai mult de 5 minute.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se poale constata că petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art. 249 C.pr.c., astfel încât procesul verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege.
În drept, s-au invocat prev. art. 205, 206 Cod Proc. Civ, OG nr. 2/2001, HCL 75/2012 și HCL 103/2011.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._/03.02.2015 petent a fost sancționat contravențional cu sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 din Anexa 3 HCL 103/2011 reținându-se că în data de 03.02.2015, ora 11,45, autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ a staționat pe zona inscripționată cu hașuri oblice pe . zona imobilului cu nr. 38A din Mun. S..
Petentul nu a semnat procesul verbal și nici de către vreun martor deoarece persoanele de față refuză calitatea de martor.
Starea de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este dovedită la dosarul cauzei prin fotografiile existente și DVD.
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusa in termenul legal. De asemenea instanța constata ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 si ca starea de fapt descrisa de agentul constatator in cuprinsul procesului verbal constituie contravenția prevăzuta de textul legal sus menționat.
În cuprinsul art. 17 din OG 2/2001 se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele invocate de petentă (indicarea orei în cuprinsul procesului verbal, indicarea greșită a temeiului de drept), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În privința presupusele nereguli invocate de către petent acesta nu a făcut dovada vătămării produse, ocazie cu care procesul verbal este legal întocmit. Mai mult, în privința orei întocmirii procesului verbal, se poate observa din lecturarea acestuia că nu este trecută o oră de întocmire ci este trecută ora la care a fost săvârșiră contravenția.
În privința textului de lege indicat în procesul verbal, instanța constată faptul că textul de lege indicat de agentul constatator este corect, lit. l a art. 10 din Anexa 3 a HCL nr. 103/2011 fiind modificat prin HCL nr. 235/2012 si are următorul conținut: „staționarea și parcarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel în zonele de protecție ce delimitează parcările amenajate pe străzi, zone inscripționate cu hașuri oblice”.
În privința momentului de întocmite a procesului verbal de contravenție, instanța constată faptul că agentul constatator nu dispune de mijloace de identificare a contravenienților, ocazie cu care datele de identificare ale contravenientului sunt completate la momentul la care contravenientul se prezintă în vederea ridicării autovehiculului. Dacă s-ar opta pentru o altă soluție s-ar ajunge ca în cazul săvârșirii unor astfel de contravenții să nu fie sancționată nici o persoană.
Situația nu este comparabilă cu cea prevăzută de OUG 195/2002 întrucât agenții constatatori ai contravențiilor prevăzute de HCL 103/2011 nu dispun de aceleași mijloace de identificare a contravenienților ca organele de poliție. Astfel, art. 39 din OUG prevede obligația proprietarului sau deținătorului de autovehicul de a comunica poliției rutiere identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit art. 102 al 1 pct. 14 din OUG 195/2002 și sancționată cu amenda prevăzută la clasa IV de sancțiuni.
HCL 103/2011 nu conține o prevedere similară, iar agenții constatatori din cadrul S. P. de Poliție Locală al Mun S. nu ar putea uza de prevederea art. 39 din OUG 195/2002, astfel încât faptele contravenționale săvârșite în legătură cu parcarea autovehiculelor ar rămâne nesancționate ori de câte ori contravenientul nu ar fi de față.
Mai mult, la momentul ridicării autoturismul există dispoziția de ridicare, dispoziție care este emisă de agentul constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului există și a fost săvârșită de către acesta, conform art. 10 din HCL 103/2011 cu modificările și completările ulterioare. Din înregistrarea video și planșele foto se poate observa cu o foarte mare ușurință faptul că petent a staționat autoturismul în mod neregulamentar în zona de protecție ce delimitează parcările amenajate pe străzi, zone inscripționate cu hașuri oblice.
În privința apărărilor petentului referitoare la faptul că era în interes de serviciu nu au nicio relevanță atâta timp cât și petentul, în calitatea pe care o are, are obligația de a respecta dispozițiile legale aplicabile în Mun. S..
În privința incidenței în cauză a sentinței civile nr. 2762/2014 a Tribunalului S., instanța constată faptul că hotărârea respectivă are o incidență strictă cu privire la agenții constatatori ai . și nu cu privire la agenții constatatori ai Serviciului P. de Poliție Locală al Mun S., art. 14 din Anexa 3 a HCL nr. 103/2011 anulat prin hotărâre trebuie coroborat cu motivarea din considerentele acesteia, motivare care se referă strict la agenții constatatori ai ..
În consecință, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petent, considerând legal și temeinic procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. S. I., dom. în S., ., jud. S. în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., .-3, jud. S. și ., cu sediul în S., ., nr. 16A, jud. S. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/03.02.2015, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Plecat C.O. sem. conf. art.426 alin..4 N.C.p.c
GREFIER ȘEF,
Red.AD/06.08.2015
Ex.5
Ef. 3 .-HL (S. S. I., S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., .> PIEȚE S. SA)
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6670/2015. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5437/2015.... → |
|---|
