Plângere contravenţională. Sentința nr. 465/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 465/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 465/2015
Dosar nr. 14._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU - SECȚIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 465
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 3.2.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-G. L.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta U. Ț. BANK SA și pe intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 20.1.2015, încheierea din ședința respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.8.2014 sub nr. 14._, petenta U. Ț. BANK SA a contestat procesul-verbal . nr._/29.7.2014 în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, solicitând anularea actului respectiv și înlăturarea sancțiunilor aplicate (în principal) sau înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment (în subsidiar).
În motivare, petenta a arătat că la data de 6.11.2006, numitul D. T. C. a încheiat contractul pentru deschiderea contului curent cu HVB Tiriac Bank, depunând cerere de emitere a cardului de debit. La data de 29.3.2014, acesta a apelat serviciul Info Center, reclamând reținerea cardului de debit într-unul dintre bancomatele CEC Bank din Râmnicu-V.. La cererea clientului, petenta a demarat procedura de recuperare a
cardului si a transmis către CEC Bank, prin fax, la data de 31.3.2014, solicitarea de
restituire a cardului de debit respectiv. Până la data de 29.4.2014, acesta nu a fost restituit către petentă. Având în vedere depășirea duratei de 30 de zile de la data pierderii, din motive de securitate, petenta a procedat la reemiterea gratuită a cardului. În decursul lunii aprilie s-a propus clientului de mai multe ori emiterea fără costuri a unui nou card, propunerile respective fiind refuzate. La data de 6.5.2014, clientul a fost informat cu privire la emiterea noului card și a fost invitat la sucursala Sibiu Continental în vederea intrării în posesia acestuia. Clientul, fiind nemulțumit de situația creată, s-a adresat Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu.
Partea a susținut nelegalitatea si netemeinicia procesului-verbal atacat. Fapta săvârșita nu se încadrează în dispozițiile art. 9 din OG nr. 21/1992, întrucât petenta a acționat potrivit dispozițiilor legale incidente. Conform Regulamentului de Operare V. Europe, art. 2.1.D, cardul recuperat nu mai poate fi utilizat după restituirea sa către banca emitentă, fiind obligatorie tăierea/capsarea plasticului din motive de securitate. Potrivit art. 22 al. (4) din Regulamentul BNR nr. 6 din 11.10.2006, emitentul va lua imediat toate masurile necesare pentru a evalua, preveni si limita riscurile ce se pot produce prin utilizarea în continuare a unui instrument de plată electronică despre care a luat cunoștință că este declarat pierdut, furat, distrus, copiat, blocat, compromis sau care funcționează defectuos ori cunoașterea codului PIN/codului de identificare/parolei de către persoane neautorizate.
Art. 9 din OG nr. 21/1992 instituie în sarcina operatorilor economici următoarele obligații: să pună pe piața produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate; să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii; să nu folosească practici comerciale abuzive. Intimata nu arată în ce fel faptele săvârșite s-ar încadra într-una din aceste trei ipoteze, limitându-se la a arata ca acțiunea de recuperare a cardului nu a fost finalizata și la a imputa petentei ca nu a făcut dovada recuperării și deținerii cardului de unitatea bancara care l-a reținut. Or, petenta nu poate fi responsabilă de inacțiunea unei alte unități bancare. Finalizarea procedurii de recuperare depindea CEC Bank, petenta depunând toate diligentele necesare în acest sens, astfel cum se retine și în cuprinsul procesului-verbal, care menționează ca s-au urmat pașii de recuperare a cardului. Mai mult, se retine ca petenta nu a făcut dovada că acel card a fost recuperat de banca emitentă și nici că s-ar găsi la banca la care a fost reținut în bancomat. Or, este evident că o astfel de dovadă putea fi făcuta doar de banca ce a reținut cardul. Petenta a acționat conform informațiilor oferite de client, care a specificat data si locul reținerii cardului, neputând sa facă dovada unui fapt străin de instituția în cauză. Niciuna dintre ipotezele art. 9 nu este aplicabilă. Astfel, produsul bancar (cardul de debit) a funcționat corect, reținerea sa de bancomatul CEC Bank nedatorându-se caracteristicilor aferente. În plus, clientul nu a reclamat un mod de funcționare eronat al cardului. În ceea ce privește celelalte doua cazuri prevăzute de art. 9, petenta a acționat corespunzător, urmărind securitatea tranzacțiilor bancare și eliminarea riscurilor aferente compromiterii cardului de debit, astfel ca faptele imputate nu pot fi calificate în niciun caz drept comportament incorect sau practică abuzivă. Având în vedere că până la data de 29.4.2014 cardul nu a fost restituit către petentă, fiind depășit un termen rezonabil de 30 de zile, datele inscripționate pe acesta au fost compromise întrucât terțe persoane neautorizate au avut acces la acestea (confidențialitatea datelor de identificare ale cardului nu mai putea fi garantată), iar obligația băncii de a garanta securitatea tranzacțiilor bancare se putea realiza doar prin blocarea vechiului card și emiterea altuia.
Nici reținerea intimatei privind emiterea târzie a noului card nu este corectă, având în vedere că, în intervalul de timp dintre solicitarea trimisa CEC Bank de restituire a cardului și emiterea noului card, s-a așteptat trecerea unui termen rezonabil de 30 de zile în care să se producă restituirea cardului. Clientului i s-a propus de mai multe ori emiterea unui nou card, alternativă pe care acesta refuzat-o. Totodată un card de debit este proprietatea băncii emitente, așadar petenta avea dreptul să emită un nou card din motive de siguranță, ramând la dispoziția clientului posibilitatea de activare. Astfel, potrivit Regulamentului BNR nr. 6 din 11.10.2006, cardul de debit este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informație standardizat, securizat si individualizat, care permite deținătorului sau sa folosească disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele sau, ramând in proprietatea emitentului, respectiv a Băncii. Petenta a mai arătat că sancțiunile contravenționale aplicate nu sunt proporționale, astfel încât în cauză de impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, a invocat art. 194 urm. C. și art. 31 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 20).
Prin întâmpinarea din data de 23.10.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În apărare, intimata a arătat că partea adversă a fost verificată în urma reclamației numitului D. T. C. înregistrate la CJPC Sibiu sub nr. 639/ 6.6.2014, cu privire la refuzul de a preda cardul reținut în bancomatul CEC și la emiterea unui nou card, fără consimțământul său. Reclamantul nu a intrat în posesia cardului reținut, cu toate ca s-au început pașii de recuperare a acestuia. Banca emitentă nu a făcut dovada că acel card a fost recuperat și nici că s-ar găsi la banca la care a fost reținut în bancomat. Reclamantul a fost înștiințat în luna mai 2014 că i s-a emis un nou card, însă fără acordul titularului și destul de târziu (lupa 2 luni). Cele constatate contravin art. 9 din OG nr. 21/1992. Operatorul economic a fost sancționat cu amendă contravențională de 10.000 lei, plătibili 1.000 lei în 48 ore, pentru încălcarea art. 9 din OG nr. 21/1992. Ca și masuri s-a dispus remedierea deficientelor prin reglementarea pașilor ce trebuie parcurși în cazul reținerii cardului de o altă unitate bancară, prin bancomatul acesteia, și modului de finalizare a acțiunii de recuperare sau nu a cardului reținut. Petenta nu a putut face dovada vreunei proceduri aplicabile în cazul in care cardul este reținut de bancomat, așadar fapta se încadrează în art. 9 din OG nr. 21/1992. Emitentul cardului a luat hotărârea de a elibera altul, fără a informa consumatorul despre această împrejurare și despre faptul că vechiul card nu se poate folosi din motive de siguranță. Emiterea noului card nu s-a efectuat datorită pierderii cardului inițial, ci datorita reținerii sale în bancomatul altei bănci. În asemenea situații, printr-o comunicare între cele 2 bănci se poate recupera cardul reținut, care poate fi înmânat clientului.
Odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale s-a dispus, ca și măsură remediere a deficiențelor, reglementarea pașilor ce trebuie parcurși în cazul reținerii cardului de o altă unitate bancară prin bancomatul acesteia și modului de finalizare a acțiunii de recuperare sau nu a cardului reținut. Faptul ca petenta a încălcat legislația în vigoare reiese si din art. 3 și 18 din OG nr. 21/1992. Procesul-verbal este temeinic si legal întocmit, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de lege. Amenda aplicată societății petente se încadrează în actul normativ menționat, așadar organul constatator a ținut cont de art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001. Sancțiunea aplicată nu poate fi înlocuită cu avertisment atâta timp cât petenta recunoaște fapta săvârșita, amenda aplicată este minimă, iar prin armonizarea legislației la nivelul UE legiuitorul sancționează drastic folosirea de către operatorii economici a practicilor comerciale incorecte în relația cu consumatorii. În plus, partea adversă nu a răsturnat prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992 și art. 205-208 C..
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 19.11.2014, petenta a arătat suplimentar că art. 3 și 8 din OG nr. 21/1992 nu sunt aplicabile cauzei, nefiind indicate în procesul-verbal, că nu a recunoscut fapta contravențională reținută în sarcina sa și că, potrivit jurisprudenței CEDO, sarcina probei incumbă intimatei.
La dosar au fost depuse înscrisuri: cerere emitere card (f. 6), contract deschidere cont curent din 6.11.2006 (f. 7), adresă eliberare card din 31.3.2014 (f. 8), adresă 21.5.2014 (f. 9), adresă din 24.7.2014 (f. 10), adresă din 29.7.2014 (f. 11), adresă din 21.7.2014 (f. 12-13), proces-verbal de contravenție (f. 14-16), invitație (f. 38), înscris reemitere card din 29.4.2014 (f. 39), decizia nr. 965/24.6.2014 (f. 41-43), fișă de sesizare nr. 639/6.6.2014 (f. 71), reclamație din data de 9.5.2014 (f. 91), adresă din 9.5.2014 (f. 73), adresă din 21.5.2014 (f. 74).
La termenul de judecată din data de 16.12.2014, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, considerând că este admisibilă potrivit legii și că duce la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
I. ÎN FAPT
Petenta U. Ț. BANK SA a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . nr._/29.7.2014 întocmit de intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU (14-16).
În ordine cronologică, situația faptică dedusă judecății este următoarea:
La data de 6.11.2006, HVB Ț. Bank (actuala U. Ț. Bank) și numitul D. T. C. (consumator) au încheiat un contract pentru deschiderea unui cont curent (f. 6-7).
La data de 29.3.2014, cardul electronic al consumatorului a fost reținut într-un bancomat CEC Bank din Râmnicu-V., aspect adus imediat la cunoștința unității emitente prin intermediul serviciului Info Center (f. 71 și 74).
În prima zi lucrătoare următoare, 31.3.2014, petenta a trimis CEC Bank o cerere de restituire a cardului reținut (f. 8).
Întrucât banca emitentă nu a primit cardul electronic reținut la CEC Bank, la data de 29.4.2014 a procedat la reemiterea acestuia. Eliberarea noului card s-a realizat în mod gratuit, însă fără acordul consumatorului, care a fost informat doar ulterior cu privire la eveniment, respectiv la data de 6.5.2014 (f. 78-79 și 90).
Pentru nerestituirea cardului electronic reținut și pentru eliberarea altuia fără consimțământul titularului de cont, consumatorul a formulat o reclamație înregistrată la petentă sub nr. 640.600/9.5.2014 (f. 91).
La data de 21.5.2014, petenta i-a transmis consumatorului faptul că respectivul card a fost blocat din motive de securitate, motiv pentru care a banca a luat decizia de a elibera un altul, fără costuri suplimentare (f. 74).
Prin fișa nr. 639/6.6.2014, consumatorul a sesizat intimata cu privire la lipsa conformității serviciilor furnizate de petentă (f. 71).
În urma verificărilor întreprinse la petentă, comisarul din cadrul intimatei a constatat că „reclamantul nu a intrat în posesia cardului reținut de bancomatul CEC, cu toate că s-au parcurs pașii de recuperare a cardului, dar acțiunea nu a fost finalizată”, că petenta „nu a făcut dovada că acel card a fost recuperat de banca emitentă și nici că s-ar găsi la banca la care a fost reținut în bancomat”, respectiv că „reclamantul a fost înștiințat în mai 2014 că i s-a emis un alt card, însă fără acordul titularului și destul de târziu, după două luni”. Împrejurările reținute au fost încadrate în art. 9 din OG nr. 21/1992 și sancționate în baza art. 50 al. (1) din OG nr. 21/1992 cu amendă contravențională de 10.000 lei, plătibili 1.000 lei în 48 ore. Totodată s-a dispus măsura remedierii deficientelor prin reglementarea pașilor ce trebuie parcurși în cazul reținerii cardului de o altă unitate bancară, prin bancomatul acesteia, și a modului de finalizare a acțiunii de recuperare sau nu a cardului reținut (f. 15).
II. ÎN D.
Cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/29.7.2014 urmează a fi verificat pentru legalitate și temeinicie, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Legalitatea procesului-verbal:
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu. Actul atacat cuprinde toate elementele indicate anterior, iar petenta nu a invocat alte cauze de nelegalitate a acestuia.
În consecință, instanța reține că procesul-verbal . nr._/29.7.2014 este legal întocmit.
Temeinicia procesului-verbal:
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie. Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respectalimita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Proporționalitatea se analizează pornind de la scopul OG nr. 21/1992, respectiv protejarea cetățenilor în calitatea lor de consumatori (prin asigurarea cadrului necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, precum și prin informarea completă cu privire la caracteristicile esențiale ale acestora), apărarea și asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte și participarea persoanelor la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
Art. 9 din OG nr. 21/1992 prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În cazul de față, procesul-verbal . nr._/29.7.2014 constată și sancționează o faptă surprinsă personal de comisarul din cadrul intimatei, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările consemnate corespund adevărului. Având în vedere că petenta nu a făcut dovada altei situații decât cea înscrisă în actul respectiv, instanța constată că acesta e temeinic sub aspectul faptei reținute, coroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză.
Petenta are calitatea de operator economic (persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii; art. 2 pct. 3 din OG nr. 21/1992), iar numitul D. T. C. are calitate de consumator (orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale; art. 2 pct. 2 din OG nr. 21/1992).
Art. 9 din OG nr. 21/1992 prevede următoarele obligații ale operatorului economic: I. să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate; II. să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În cazul de față, nici consemnările agentului constatator, nici reclamația consumatorului nu relevă punerea pe piață de către petentă a unui produs ori serviciu care nu corespunde caracteristicilor prescrise sau declarate.
În schimb, fapta reținută constituie un comportament incorect al petentei față de consumator (practicile comerciale incorecte și/sau abuzive reprezintă acțiunile, inacțiunile, conduitele, demersurile sau comunicările comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relație directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduc atingere în mod direct intereselor consumatorilor, art. 2 pct. 22 OG nr. 21/1992).
În concret, consumatorul nu a intrat în posesia cardului electronic reținut în bancomatul CEC Bank, întrucât demersurile începute de petentă în acest sens nu au fost finalizate. De asemenea, petenta nu a fost în măsură să ofere o explicație lămuritoare cu privire la respectivul card (locul în care acesta se găsește în prezent). Mai mult, aceasta a procedat la emiterea unui nou card electronic, fără consimțământul consumatorului și destul de târziu.
Datorită conduitei sale, petenta a furnizat un serviciu de natură să aducă în mod direct atingere intereselor consumatorului. Operațiunile bancare sunt caracterizate prin celeritate și rigoare, orice întârziere sau dezorganizare putând fi de natură să prejudicieze interesele patrimoniale ale persoanelor implicate. În cazul de față, operatorul economic a nesocotit obligațiile ce îi incumbă în baza OG nr. 21/1992.
Astfel, conduita petentei a îngreunat substanțial accesul consumatorului la serviciul contractat, prin privarea îndelungată a acestuia din urmă de cardul electronic cu ajutorul căruia putea să își acceseze în mod facil și rapid disponibilitățile bănești.
În plus, aceasta a înregistrat întârzieri semnificative în reacția față de situația ivită, având în vedere celeritatea specifică operațiunilor bancare. După formularea cererii de restituire a cardului electronic reținut în bancomatul CEC Bank, banca emitentă nu a mai întreprins în concret alte demersuri de urmărire a procedurii. După o lună de la eveniment, petenta a procedat la emiterea altui card fără consimțământul titularului de cont, aspect adus la cunoștința consumatorului abia după o săptămână. De asemenea, la reclamația formulată de consumator la data de 9.5.2014, operatorul economic a răspuns abia la data de 21.5.2014.
Mai mult, petenta nu avea reglementată o procedură de urmat în astfel de cazuri, acționând dezorganizat și fără finalitate (consumatorul nu a intrat în posesia cardului nici până în prezent, banca emitentă nefiind în măsură să precizeze în ce loc se găsește bunul respectiv în momentul efectuării controlului).
Conchizând, instanța constată că procesul-verbal atacat e temeinic sub aspectul faptei reținute.
Individualizarea sancțiunilor:
Individualizarea sancțiunilor aplicate se examinează în raport cu dispozițiile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Conform art. 50 al. (1) din OG nr. 21/1992, constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: (…) c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a) - f), h) și i), art. 11 și art.14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei. Potrivit art. 15 al. (4) din același act normativ, persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de prezenta ordonanță vor stabili odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.
Instanța reține că amenda contravențională aplicată este prevăzută de lege, însă nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Având în vedere că petenta a început demersurile necesare în vederea recuperării cardului electronic în prima zi lucrătoare de la sesizarea consumatorului, respectiv că noul card eliberat fără consimțământul titularului de cont a fost totuși emis cu titlu gratuit, instanța reține că fapta comisă are un grad redus de pericol social și impune aplicarea avertismentului. În acest sens, art. 7 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Cu toate acestea, întrucât în sarcina petentei s-a reținut totuși săvârșirea unei fapte contravenționale și având în vedere necesitatea responsabilizării operatorilor economici în raporturile cu consumatorii, instanța constată că măsurile de remediere dispuse și prevăzute de lege se impun a fi respectate.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui amenda contravențională aplicată petentei prin procesul-verbal . nr._/29.7.2014 cu avertisment, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. În mod corelativ, va respinge în rest plângerea și va menține în rest procesul-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta U. Ț. BANK SA, J_, CUI RO361536, cu sediul în București, ., Sector 1, în contradictoriu cu A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., cu sediul procesual ales la COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, în Sibiu, ., jud. Sibiu.
Înlocuiește amenda contravențională aplicată petentei prin procesul-verbal . nr._/29.7.2014 cu avertisment, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Respinge în rest plângerea.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.2.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. C. D.
Red.Teh. LAG/2.3.2015
Red. Teh. CD/3.2.2015
Ex. 4, ef. 2 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 466/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
