Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 184/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 184/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică de la 20 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. MITRUȚA - judecător
GREFIER: S. I. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții G. P. și G. E. în contradictoriu cu pârâții N. E., N. R. și intervenient R. V., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 11.01.2016, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.09.2015, sub nr._, reclamanții G. P. și G. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții N. E. și N. R. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1753/2007 de BNP B. V. și a încheierii de întabulare nr._/22.08.2007 din CF_-C1-U12.
În motivare, s-a arătat că prin decizia nr. 169/2011 pronunțată în dosar_/306/2009 al Curții de Apel A. I., s-a constatat nulitatea absolută a contractelor și încheierilor de întabulare în cartea funciară anterioare contractului de mai sus, iar urmare a acestei decizii toate actele subsecvente unor acte nule absolut sunt lovite la rândul lor de nulitate absolută.
S-a mai arătat că actul atacat este un act fictiv, în care nu s-a dat și nu s-a primit prețul.
Au mai arătat reclamanții că prin două procese-verbale succesive de licitație numitul R. V. a adjudecat apartamentul în cauză, ambele procese-verbale fiind anulate de către instanțe, însă în pofida acestei împrejurări, numitul R. V. a înstrăinat succesiv apartamentul, încheind contracte de vânzare-cumpărare simulate și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
Prin decizia 169/2011 Curtea de Apel Alba Iulia a constatat nulitatea absolută a tuturor acestor acte, contracte și încheierile de întabulare aferente.
În aceste condiții, pârâta N. R., prin același mandatar R. V., încheie în mod fictiv un contract de vânzare-cumpărare cu numita N. E., contract încheiat în frauda drepturilor reclamanților, fără plata unui preț, ceea ce determină nulitatea acestui contract și implicit a încheierii de întabulare în cartea funciară a acestuia.
Că este așa, rezultă din maniera în care s-a procedat. Astfel, și cu ocazia contractelor a căror nulitate s-a constatat, numitul R. V. în calitate de mandatar “vinde” apartamentul, după care cumpărătoarea îi dă procură notarială cu depline puteri de reprezentare în instanță în vederea evacuării reclamanților și a oricăror alte demersuri cu privire la apartament.
Mai mult, în toată această perioadă, cumpărătoarea N. E. nu întreprinde nici un demers propriu în vederea obținerii posesiei acestui apartament, ci doar cele efectuate de așa-zisul mandatar.
Din probe rezultă reaua-credință a pârâtei N. E. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind fără echivoc că pârâta cunoștea înainte de așa-zisa cumpărare a imobilului, situația juridică a acestui apartament, faptul că există litigii pe rol și că valabilitatea titlului vânzătoarei este contestată, ceea ce denotă că aceasta a fost o cumpărătoare de rea-credință.
Că este așa rezultă din declarațiile martorilor propuși chiar de pârâtă care au declarat că, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numita N. a fost în apartament unde reclamanții i-au arătat actele privind litigiile asupra apartamentului și i-au adus la cunoștință că ei sunt adevărații proprietari solicitându-i să nu încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Aceste declarații se coroborează cu refuzul notarului M. de a încheia actul, pârâta fiind nevoită să caute alt notar, contractul încheindu-se la notarul public Vise V. în pofida faptului că reclamanții i-au adus la cunoștință litigiile și problema proprietății.
În consecință, au arătat reclamanții, contractul a fost unul fictiv, încheiat doar pentru a îi pune pe reclamanți în imposibilitate de a restabili situația anterioară așa cum a dispus Curtea de Apel Alba Iulia.
Pârâta N. E. a depus întâmpinare (f.58) prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanța și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a invocat excepția autorității de lucru judecat arătându-se că prin sentința civila nr. 9074/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, instanța a respins acțiunea formulată de G. P. și E. împotriva acestei pârâte pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea recursului.
Pe fondul cauzei, s-a arătat ca acțiunea este inadmisibilă, întrucât pârâta a cumpărat imobilul prin intermediul unei agenții imobiliare, titlul pârâtei îl constituie un act autentic care face dovada deplină până la înscrierea în fals, inclusiv pentru mențiunile privind mărimea și plata prețului.
Pe de altă parte, chiar daca ar fi reale susținerile pârâților privind neplata prețului, contractul nu ar fi nul, ci ar putea reprezenta o donație deghizată.
Pârâta N. R. a depus întâmpinare(f.76) prin care a invocat la rândul său excepția autorității de lucru judecat față de sentința civila nr. 9074/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, arătând că prin prezenta acțiune se încearcă doar tergiversarea dosarului având ca obiect evacuare.
La termenul de judecată din data de 08.06.2015, reprezentantul reclamanților a arătat ca fictivitatea actului este cauza nulității invocate prin prezenta acțiune și că nu se mai susține nulitatea întemeiată pe actul subsecvent(f.81).
La termenul de judecată din data de 12.10.2015, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat și a respins această excepție având în vedere precizarea referitoare la temeiul nulității invocate în prezentul dosar.
Numitul R. V. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei N. R.(f.122-123), cerere de intervenție care a fost admisă în principiu la termenul de judecată din data de 16.11.2015(f.160-162).
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei N. R., răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar la filele 148-151 și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. G. T.(f.182) și B. I.(f.183-184.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1753/21.08.2007 de BNP B. V. (fila94-95) încheiat între pârâta N. R., în calitate de vânzător, prin mandatar R. V., și pârâta N. E., în calitate de cumpărător, s-a transmis dreptul de proprietate către pârâta N. E. asupra apartamentului nr. 6, din Sibiu, ., fost . CF 7836 Șelimbăr nr. top 1108/13/1.
În cadrul dosarului nr._, reclamanții din prezenta cauza au solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract urmare a constatării nulității absolute a contractului prin care vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate, nulitate dispusă prin Decizia civilă nr. 169/2011 a Curții de Apel A. I..
În cadrul dosarului nr._ instanța a reținut incidența excepției de la principiile quod nullum est nullum producit effectum și resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, excepție întemeiată pe principiul validității aparenței în drept, care presupune întrunirea concomitentă a condiției bunei-credințe a cumpărătorului și a condiției ca acesta să se fi aflat într-o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a vânzătoruluiasupra imobilului în litigiu.
Astfel, instanța a statuat în esență că nu s-a făcut dovada relei-credințe a cumpărătoarei, pârâta N. E., aceasta fiind un subdobânditor de bună-credință, cu titlu oneros, care s-a aflat într-o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului în litigiu.
Deși în prezenta acțiune, întemeiată pe o altă cauză de nulitate, respectiv pe fictivitatea prețului, astfel că așa cum s-a pronunțat instanța la termenul de judecată din data de 12.10.2015, nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, câtă vreme cauza nulității din dosarul antemenționat era nulitatea actului subsecvent determinată de nulitatea actului anterior, se constată că potrivit art. 431 alin2 Ncpc, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
In acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau prin considerente.
Așadar, lucrul judecat are și o funcție pozitivă care impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.
Așa fiind, instanța nu mai poate contrazice în cadrul prezentului dosar ceea ce s-a statuat în dosarul nr._, respectiv aspectele privind buna-credință a cumpărătoarei N. E..
Pe de altă parte, fictivitatea prețului dintr-un contract de vânzare-cumpărare presupune în mod necesar conivența ambelor părți, nefiind posibil ca de exemplu vânzătorul să fie de rea-credință, iar cumpărătorul să fie de bună-credință.
În consecință, instanța constată că nu se poate stabili în prezenta cauză faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare ar fi fost fictiv în sensul că prețul nu ar fi fost în realitate plătit.
De altfel, și probele administrate în prezenta cauză atestă faptul că respectivul contract s-a încheiat prin intermediul unei agenții imobiliare, martora B. I., agentul imobiliar de la respectivul moment, arătând că banii reprezentând prețul vânzării au fost dați de cumpărătoare agenției care ulterior i-a remis cu ocazia încheierii contractului către mandatarul vânzătoarei.
Aceeași martoră a declarat că la momentul vizionării apartamentului, în imobil se aflau niște băieți care nu s-au implicat în discuții și că doar după circa 10-15 zile de la încheierea contractului, pârâta a aflat de pretențiile reclamantei cu privire la apartament.
Așa fiind, se constată că petitul privind constatarea nulității întemeiată pe fictivitatea actului este neîntemeiat urmând a fi respins cu consecința respingerii si a petitului privind nulitatea încheierii de intabulare, dat fiind caracterul subsecvent al acestui capăt de cerere.
În temeiul art. 453 alin 1 rap. la art. 451 Ncpc, reclamanții vor fi obligați la plata către pârâta N. E. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare in judecata formulată și precizată de reclamanții G. P. și G. E., ambii domiciliați în Sibiu, ., ., în contradictoriu cu pârâtele N. R., cu domiciliul în București, .. H., nr.23, sector4, și N. E., cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., jud. Sibiu la avocat B. D., jud. Sibiu.
Obligă reclamanții la plata către pârâta N. E. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. C. MITRUȚA S. I. R.
Red CCM 22.02.2016
Tr. 22.02.16
6 ex. 4 comunic
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2016.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 564/2016.... → |
|---|
