Fond funciar. Sentința nr. 1114/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1114/2016 pronunțată de Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI la data de 18-05-2016 în dosarul nr. 1114/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
DOSAR NR._ cod operator 3153
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 MAI 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. G. U.
GREFIER: D. M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentele P. I. și P. I. în contradictoriu cu intimata C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.
Se constată că cererile și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea din data de 11 mai 2016 când pronunțarea s-a amânat pentru acest termen de judecată
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată sub dosarul nr._ 24.12.2008, petentele P. I. și P. I., au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. Locală P. Aplicarea Legilor Fondului Funciar a comunei Săpânța și C. Județeană P. Aplicarea Legilor Fondului Funciar Maramureș, ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 1024/C/18.01.2007 emisă de intimata de rândul 2, cu consecința ca ambele intimate să fie obligate să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 28,6 ha.
În motivele prezentate au fost expuse următoarele aspecte:
Petentele au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare după antecesorul P. G. a lui D. S..
Petenta P. I. îndeplinește cerințele legale pentru admiterea plângerii.
Petentele au făcut dovada că sunt moștenitoarele defunctului susmenționat și au prezentat documente din care reiese dreptul de proprietate al acestuia.
Precizarea că a fost depusă o încheiere a Tribunalului Sighetu Marmației din data de 31.12.1906, împreună cu harta și tabelul anexă din care rezultă că suprafața de_ stânjeni, este echivalentul a 28,6 ha.
Prin încheierea menționată mai sus, antecesorul petentelor figurează la poziția 266 ca proprietar al suprafeței de pădure de 28,6 ha.
Nu s-a menționat nici un temei de drept în plângerea depusă.
Alăturat plângerii petentele au depus: hotărârea nr. 1024/C/18.01.2007; cererea formulată pe numele petentei P. I. din data de 06.10.2005; cererea formulată pe numele petentei P. I. din data de 06.10.2005; un tabel privind arborele genealogic după defunctul precizat mai sus, certificat de adopție; certificat de naștere pentru P. I., certificat de deces pentru P. M., certificat de deces pentru P. G.; certificat de naștere pentru P. I.; certificat de naștere pentru P. D.; certificat de căsătorie dintre P. I. și P. I.; certificat de deces pentru P. I.; certificat de naștere pentru P. I.; certificat de deces pentru P. A.; certificat de deces pentru P. G.; încheierea fostului Tribunal Regional Sighetu Marmației și un tabel în limba germană, precum și o hartă.
Intimatele nu și-au exprimat poziția procesuală în cauză.
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr. 3575/307/24.11.2008 petenta P. I. a solicitat anularea Hotărârii nr 1025/C/18 ian. 2007 a Comisiei județene și obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 9,74 ha pădure situată în .> În motivarea plângerii petenta arată că a formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitoare legală după tatăl său, P. T., cererea fiind invalidată pe motiv că aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Petenta precizează că a depus încheierea Tribunalului Sighetu Marmației din 31.12.1906, în care apărea tatăl său P. T., la poz. 183 ca proprietar al suprafeței de 9,74 ha pădure.
Prin încheierea de ședință din 6 mai 2009, s-a dispus conexarea prezentei plângeri la plângerea înregistrată sub dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2361/17.10.2014 și încheierea din 6.03.2015, instanța a respins plângerile formulate de petente, reținând că actele doveditoare ale dreptului de proprietate trebuie depuse odată cu cererea de reconstituire sub sancțiunea decăderii, astfel că, instanța nu poate lua în considerare ca dovadă a proprietății, actul eliberat de autoritățile ucrainene după formularea plângerii, deoarece mu a fost depus odată cu cererea de reconstituire.
Prin decizia civilă nr 242/R/25.06.2015 Tribunalul Maramureș a admis recursul formulat de petente, a casat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare.
În considerentele deciziei se rețin următoarele:
Instanța de fond, sesizată cu soluționarea plângerilor formulate de petente împotriva hotărârilor Comisiei Județene Maramureș nr 1024 și 1025/C/18.01.2007, a reținut că încheierea din 31 decembrie 1906 a Tribunalului regal Sighetu Marmației (f.133) nu face dovada proprietăților numiților P. G. a șui D. S. și P. T. a T. S. asupra suprafețelor de teren forestier solicitate. Iar în ce privește adeverințele nr 116 și 117/01.21 din 18.10.2012 eliberate de Administrația Județeană de Stat Transcarpatia Ucraina, a apreciat că nu pot fi luate în considerare ca dovadă a proprietății pentru că nu au fost depuse la data de 06.10.2005, împreună cu cerere de reconstituire, petentele fiind decăzute din probă.
Criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate, în condițiile împotriva care Legea 18/1991 nu prevede faptul că persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pot depune documente care să ateste dreptul lor numai până la un anumit termen, sancțiunea decăderii fiind incidentă doar în cazul nesocotirii termenului de depunere a cererii de reconstituire.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate. Adică în mod corect și concret examinate de către instanța sesizată.
Articolul 6 CEDO, implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor și al elementelor de probă ale părților.
Potrivit art. 129 alin 5 Cod procedură civilă 1865,judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Nelegalitatea sancțiunii decăderii petentelor din dreptul de a-și proba îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate cu adeverințele nr 116 și 117/01.21 din 18.10.2012 eliberate de Administrația Județeană de Stat Transcarpatia din Ucraina motivată de nedepunerea acestora la dosarul de fond funciar în termenul de formulare a cererii de reconstituire rezultă, în opinia tribunalului, inclusiv din cuprinsul dispozițiilor art. 11 al 8 din HG nr 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, potrivit cărora”în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită”.
Adeverințele menționate, intitulate „adeverințe de arhivă”, atestă, pe baza documentelor păstrate de Biroul de carte funciară de la Judecătoria regională Tzachiv, că autorii petentelor recurente, P. G. lui D. (D.) S. și P. T. a T. S. figurează înscriși în cărți funciare ale localității Săpânța, ca proprietari asupra unor imobile situate pe raza teritorială a comunei Săpânța.
Or, instanța de fond nu a verificat dacă aceste imobile au fost preluate de stat de la autorii petentelor, proprietari de carte funciară, nici dacă, în caz afirmativ, aceste suprafețe au făcut deja obiectul retrocedărilor în temeiul Legii 18/1991 sau al Legii 1/2000, în proprietate individuală sau în composesorat, cum susține pârâta C. Locală pentru aplicarea legii fondului funciar.
Autorul petentelor recurente P. G. a lui D. S. a decedat în anul 1947, astfel că este pe deplin explicabilă absența sa din registrul agricol din anii 1948-1951, dar prin minime demersuri prima instanță putea verifica dacă acesta figura în anul 1947 în registrul agricol, dacă deținea terenuri cu vegetație forestieră și cine a preluat poziția sa.
Este adevărat că expertiza topografică întocmită în cauză nu a stabilit amplasamentul terenurilor solicitate de recurentele petente, dar în condițiile existenței unor repere cadastrale furnizate de cele două adeverințe: nr. 116 și 117/01.21 din 18.10.2012 eliberate de Administrația Județeană de Stat Transcarpatia din Ucraina, instanța de fond putea solicita lămuriri suplimentare expertului.
Totodată, expertiza topografică putea lămuri, în ipoteza identificării în natură a terenurilor solicitate în prezenta cauză pe baza adeverințelor menționate, dacă imobilele au făcut obiectul retrocedării ori sunt libere, precum și dacă aparțin vreunei forme asociative de proprietate.
Omițând verificarea forței probante a celor două adeverințe, prima instanță a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de petente, va casa sentința și încheierea din data de și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Judecătoria Sighetu Marmației.
Cu ocazia rejudecării, instanța va lămuri, în prealabil, neconcordanțele dintre cele două traduceri ale adeverințelor din limba ucrainiană vizând atât cotele părți de proprietate ale proprietarilor tabulari, cât și categoria de folosință a anumitor imobile, va analiza forța probantă a acestora în raport de dispozițiile art. 6 din Legea 1/2000, inclusiv prin coroborarea cu celelalte probe administrate, va solicita expertului topograf să precizeze dacă datele furnizate de respectivele adeverințe sunt suficiente pentru identificarea în natură a terenurilor solicitate de petente, inclusiv sub aspectul categoriei actuale de folosință a acestora, iar în caz afirmativ să procedeze la identificarea lor verificând, așa acum s-a arătat mai sus, dacă imobilele au făcut obiectul retrocedării ori sunt libere, precum și dacă aparțin vreunei forme asociative de proprietate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosar nr ._ la data de 28 X 2015.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de către același expert care a realizat identificarea în primul ciclul procesual, solicitându-se a avea în vedere cele 2 adeverințe de proprietate emise de autoritățile ucrainene, indicând dacă aceste terenuri au făcut obiectul retrocedărilor, ori sunt libere și dacă aparțin vreunei forme asociative de proprietate.
Analizând plângerile petentelor, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1024/C/18 ian.2007 a Comisiei Județene,a fost invalidată cererea petentelor privind reconstituirea dreptului de proprietate al suprafeței de 28,26 ha teren cu vegetație forestieră cu motivarea că acestea au prezentat o încheiere din anul 1906, potrivit căreia proprietarii de terenuri trebuie să plătească datoriile către trezorerie și nu au făcut dovada proprietății de pădure(fila 3).
Prin Hotărârea nr. 1025/C/18 ian.2007 a Comisiei Județene,a fost invalidată cererea petentei P. I. privind reconstituirea dreptului de proprietate al suprafeței de 9,74 ha teren cu vegetație forestieră,cu aceeași motivație.
Petentele au formulat cererea de reconstituire, susținând că sunt moștenitoare după P. G. l. D. S. și O. Sitarului, și P. T. ,făcând dovada acestei calități cu actele de stare civilă depuse(filele 4-9)
Încheierea Tribunalului Regional Sighetu Marmației, prezentată de petente în primul ciclu procesual, atestă cheltuielile intervenite ca urmare a împărțirii unei”posesiuni” și care trebuie achitate trezoreriei de stat.(filele 18-20)
Acest act nu atestă proprietatea pe seama antecesorului petentelor.
Pe de altă parte ,instanța reține însă că, depunerea actelor cu care se face dovada proprietății nu este prevăzută de lege în cadrul unui termen și cu consecința aplicării vreunei sancțiuni(decăderea din probă) .
Astfel, petentele au depus la dosar, în primul ciclul procesual adeverințele nr. 116 și 117/01.21 din 18.10.2012 eliberate de Administrația Județeană de Stat Transcarpatia din Ucraina .
Aceste adeverințe atestă că antecesorii petentelor P. G. l. D. S. și P. T. a T. S. sunt proprietari înscriși în CF a localității Săpânța a unor suprafețe de teren,unele fiind de natură pădure
Însă cele 2 traduceri sunt în neconcordanță cu adeverințele în limba ucraineană, aspecte care sunt ușor sesizabile prin comparare, mai ales în privința cifrelor (cotelor), astfel că instanța se va raporta la cotele menționate în adeverința în limba ucraineană.
Cu privire la adeverința nr. 116,instanța reține următoarele:
-În CF 3080 a localității Săpânța ,pe . o pădure pe hotarul „Colib” pe o suprafață de 12 holde și 1290 stj 2.
Conform expertizei efectuate în cauză suprafața acestei păduri este de 73.699 mp.
Însă adeverința atestă că”o parte” din aceste imobile este proprietatea lui P. T. a T. S.. Nu se menționează în act, a câta parte din teren aparține acestei persoane, astfel că, instanța nu va putea lua în considerare acest act,ca act d eproprietate, în privința acestui teren.
-În CF 3106 din loc. Săpânța pe . o pădure pe hotarul natural „Fața Mlăcilor” pe o suprafață de 21 holde și 271 stj2, însă nu se menționează în adeverință cine este proprietarul acesteia.
Cu privire la adeverința nr. 117,instanța reține următoarele:
-În CF 3106 Săpânța pe . o pădure pe hotarul natural” Fața Mlăcilor” pe o suprafață de 21 holde, 271 stj2 proprietar pe cota de 1/28 fiind P. G. l. D. l.I. S..
Conform expertizei suprafața parcelei de 4236 mp este de_ ,cota de 1/28 reprezentând astfel suprafața de 4351 mp.
În CF 3118 pe . o pădure pe hotarul natural Colib, însă nu se menționează în acțiune cui îi aparține aceasta.
În consecință, instanța constată că, cu aceste acte, petentele au făcut dovada proprietății doar pentru suprafața de 4351 mp pădure ce a aparținut autorului lor P. G. l. D., sens în care va admite în parte plângerea lor.
Petenta P. I. nu a făcut dovada dreptului de proprietate a vreunei suprafețe de teren după autorul P. T. a T. S., astfel că plângerea acesteia, conexată prezentei cauze,va fi respinsă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentele P. I. și P. I., domiciliate în Săpânța, nr. 536 (nr. vechi 466) în contradictoriu cu intimatele: C. Locală P. Aplicarea Legilor Fondului Funciar a comunei Săpânța și C. Județeană P. Aplicarea Legilor Fondului Funciar Maramureș ,și în consecință:
Anulează Hotărârea nr. 1024/C/18 ian. 2007 a Comisiei Județene și dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4351 mp teren cu vegetație forestieră ,din CF 3106 Săpânța, nr. top 4236.
Respinge plângerea petentei P. I. împotriva Hotărârii nr. 1025/C/18 ianuarie 2007 a Comisiei Județene.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 mai 2016.
Președinte, Grefier,
L. G. U. D. M. M.
Red.și dact. L.G.U. 19.05.2016/2ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1063/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1057/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI → |
|---|
