Pensie întreţinere. Sentința nr. 94/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 94/2016 pronunțată de Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 94/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSGM:2016:001._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
Dosar nr._ cod operator 3153
SENTINȚA CIVILĂ NR. 94
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 20 ianuarie 2016
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. S.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintate de reclamanții M. V. V. și P. M. împotriva pârâtului M. V., pentru exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta asistată de av. B. D. pârâtul personal, martora P. I..
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că, pârâtul a depus precizări la dosar,
Martora arată că nu dorește să depună jurământul religios, astfel,instanța, procedează la audierea acestuia în baza art. 319 al.6 c. proc. Civ. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, adeverință de venituri pentru reclamantă. Cer e a fi întrebat pârâtul dacă a ridicat pensia de întreținere.
Întrebat de instanță pârâtul arată că ridicat pensia de întreținere pe care i-a adus-o postașul.
Reprezentanta reclamanților arată că nu are alte probe de solicitat și cere judecarea cauzei.
Pârâtul cere judecarea cauzei.
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri formulate, pe baza actelor de la dosar ,închide cercetarea judecătorească și deschide dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamanților cere admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris,a se dispune exercitarea în comun a autorității părintești, a se stabili domiciliul minorului la reclamantă și a fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere pentru acesta, de la data introducerii acțiunii.
Pârâtul nu se opune admiterii acțiunii, a se ține seama de precizările depuse la dosar.
A fost audiat în camera de consiliu minorul M. V. V.,procesul verbal fiind atașat la dosar.
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ la data de 29 ianuarie 2015, reclamanții M. V. V. și P. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. V., ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună:
- exercitarea autorității părintești în comun, pentru minorul rezultat din căsătoria părților, respectiv M. V. V., născut la 22 iunie 1999;
- să stabilească locuința minorului la domiciliul reclamantei, cu obligarea pârâtului de a achita pe seama acestuia o pensie de întreținere lunară în cuantumul legal, de la data înregistrării prezentei și până la majorat ori noi dispoziții.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată următoarele:
Reclamanta P. M. s-a despărțit legal de soțul ei, prin sentința civilă nr 922 din 22.03.2010, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
În cadrul dosarului de divorț s-a încredințat spre creștere și educare, minorul M. V. V. născut la 22 iunie 1999 pârâtului, pârâta fiind oblogată la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului.
Minorul a locuit la pârât, însă din cauza comportamentului tatălui a venit la reclamantă, refuzând să se întoarcă la acesta.
Reclamanta a încercat să aplaneze conflictul între minor și tatăl său, crezând inițial că aceasta răbufnire a minorului se datorează perioadei adolescenței, explicându-i acestuia că este încredințat spre creștere tatălui, iar dacă un părinte adoptă o atitudine față de copil și dacă acesta este în interesul minorului acesta trebuie să o accepte, și nu reprezintă o soluție să fugă la celălalt părinte, chiar dacă există disensiuni între părinte-copil.
Minorul nici a dorit să se întoarcă, i-a menționat reclamantei că nu mai dorește să locuiască cu tatăl său, datorită faptului că acesta consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, face frecvent scandal și că acesta este extrem de agresiv cu el.
Datorită acestor probleme reclamanta a acceptat ca minorul să locuiască la domiciliul ei,astfel că în prezent minorul locuiește cu reclamanta, anunțând de acest aspect și autoritățile, însă trebuie reglementată această situație, raportat la noile dispoziții legale.
În drept a invocat disp. art. 398, art. 400, art. 402, art. 403 și urm. C.civil, precum și art. 192-194 și urm. C.pr.civ.
În probațiune a depus în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 410 din 18 februarie 2009 pronunțată în dosar nr._, certificat de naștere minor. ( f. 6-8)
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că se opune admiterii acțiunii, precizând faptul că neînțelegerile dintre el și fiul său au survenit ca urmare a grijei pe care pârâtul a manifestat-o pentru situația școlară a minorului și pe care acesta din urmă a considerat-o ca fiind excesivă.
Precizează că reclamanta nu l-a căutat pe minor de aproximativ 2 ani.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune a fost solicitată proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2016 pârâtul a învederat că este de acord cu stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei.
În speță s-au încuviințat și administrat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială și efectuarea anchetei psihosociale.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 410 din 18 februarie 2009 pronunțată în dosar nr._ . (f. 6,7)
Din relația de căsătoria a rezultat minorul M. V. V., născut la 22 iunie 1999. ( f. 8)
Prin sentința civilă anterior menționată minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului, cu obligarea reclamantei de a achita pensie de întreținere pe seama minorului în cuantum de 120 de lei.
Din probele testimoniale administrate în cauză reiese că minorul în momentul de față se află la domiciliul reclamantei, unde este îngrijit corespunzător. ( f. 56)
De asemenea, din concluziile raportului de anchetă psihosocială reiese că atât reclamanta cât și pârâtul deține condițiile necesare încredințării minorului (f. 44)
La fundamentarea soluției ce va da în cauză, instanța va ține seama cu precădere de poziția minorului, care având vârsta de 16 ani, poate aprecia conform interesul său superior.
Astfel, procedând la ascultarea acestuia în camera de consiliu, acesta a învederat că dorește să locuiască la reclamantă din pricina neînțelegerilor avut în ultima perioadă cu pârâtul.(f. 54)
Potrivit art. 2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești, instanța reține că potrivit art. 397 din Codul civil după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 483 din Codul civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Exercițiul comun al autorității părintești atunci când părinții sunt căsătoriți presupune exercitarea tuturor drepturilor si obligațiilor părintești împreună si în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună si de comun acord toate drepturile si îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă si prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor, actele curente privind creșterea si educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității de către părinții care locuiesc împreună, întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Potrivit art. 398, dacă sunt motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Cazurile de exercitare a autorității părintești de către un singur părinte sunt prevăzute de art. 507 Cod civil, respectiv moartea unuia dintre părinți, decăderea din drepturile părintești, punerea sub interdicție, dacă unul din părinți este în imposibilitate, din orice motiv de a-și manifesta voința, precum dispariția unui părinte, contrarietatea de interese dintre minor și unul dintre părinții săi, împiedicarea unui părinte de a îndeplini un anumit act în interesul minorului, condamnarea unui părinte la o pedeapsă privativă de libertate.
Instanța reține că, în speță, nefiind incident unul dintre cazurile prevăzute de art. 507 cod civil pentru a fi exercitată autoritatea părintească în mod exclusiv de o parte, va dispune exercitarea autorității în comun de către ambele părți.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, în baza art. 400 Cod civil, instanța consideră că este în interesul acestuia a-i fi stabilită locuința la cea a reclamantei, aceasta fiind în măsură să îi ofere atât condiții materiale, cât și climatul afectiv necesar unei creșteri și evoluții corespunzătoare, potrivit anchetei psiho-sociale efectuată în cauză și depusă la fila 44 din dosar, cât și procesului verbal de ascultare a minorului.
Conform prevederilor art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, iar potrivit art.499 alin.1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar să dea întreținere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională.
De asemenea, art. 529 Cod civil prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Cât privește mijloacele de plată ale reclamantului, la dosar nu există probe din care să reiasă obținerea unor venituri periodice de către aceasta însă, având în vedere faptul că aceasta este apt de muncă, instanța apreciază că ar trebui să realizeze cel puțin salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în cuantum de 1050 lei ( 777 lei net), astfel cum rezultă din art. 1 din HG 1091/2014 („Începând cu data de 1 iulie 2015 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 1050 lei lunar…”), în vigoare la momentul introducerii acțiunii..
Pentru stabilirea în concret a pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere cotele reglementate de art. 529 alin. 2 Cod civil, dispoziție legală conform căreia „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime pentru un copil”.
Astfel, prin aplicarea cotei de 1/4 la venitul minim pe economie, se va obține cuantumul de 195 lei.
Raportat la aceste aspecte instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă, potrivit dispozitivului.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții M. V. D. , cu domiciliul în Sighetu Marmației, ./A, jud. Maramureș și cu reședința în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș și P. M., cu domiciliul în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul M. V., cu domiciliul în Sighetu Marmației, ./A, jud. Maramureș.
Dispune exercitarea autorității părintești în comun și stabilește locuința minorului M. V. D., născut la data de 22.06.1999, la domiciliul reclamantei, respectiv în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere pe seama reclamantului în cuantum de 195 de lei, începând cu data înregistrării acțiunii până la majoratul minorului sau noi dispoziții.
Cu apel în termen 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. S. O. V.
Red. Dact. CMS/18.02.2016
Ex. 5
| ← Tutelă. Hotărâre din 05-02-2016, Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 93/2016.... → |
|---|
