Pretenţii. Sentința nr. 108/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2016 pronunțată de Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 108/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSGM:2016:001._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI
Dosar nr. 3010 /307/2010** cod operator 3153
SENTINȚA CIVILĂ NR.108
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 20 ianuarie 2016
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. S.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintată de reclamantul Laviță T. împotriva pârâtelor S. I. și P. M. pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că, cererile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2016, când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub dosar nr._, reclamantul Laviță T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. I., ca instanța prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 13.000 lei cu titlu de pretenții, cu dobânda legală începând cu luna august 2009 până la achitarea integrală a sumei datorate.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 29.04.2009 a încheiat cu pârâta un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată ce a avut ca obiect un utilaj „TAF” cu prețul de 33.000 lei. Pârâta a achitat suma de 20.000 lei la predarea utilajului, iar diferența de preț de 13.000 lei, urma să o achite până la 01.08.2009, obligația care nu a fost îndeplinită de pârâtă.
În drept au fost invocate disp. art.942, 969 și 970 ain.2 Codul civil.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță.
La fila 18 reclamantul a depus o cerere prin care a chemat în judecată pe pârâta P. M., pentru opozabilitate.
Prin sentința civilă nr. 47 din 12 ianuarie 2011 s-a admis acțiunea reclamantului, iar prin Decizia civilă nr. 473/R/22.06.2011 a Tribunalului Maramureș s-a admis recursul și cauza a fost trimisă spre rejudecare .
În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 7 septembrie 2011.
Reclamantul, la data de 29 noiembrie 2011 depune note scrise prin care susține acțiunea așa cum a fost formulată inițial in primul ciclu procesual inclusiv cererea de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe dispozițiile art. 57 și 58 C.pr.civ.
Este neîndoielnic că raportul obligațional s-a născut între reclamant și pârâta S. I. prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare cumpărare" încheiat la 29.04.2009.
Actul în sine este cât se poate de clar neavând în cuprinsul său clauze de natură a atrage desființarea lui ( predare de acte, vicii ascunse etc.) pe care încearcă să le acrediteze pârâta în apărările sale.
Actele privind proprietatea se predau odată cu complinirea prețului și nu anterior, acestea constituind o garanție prin care cumpărătorul este ținut la plata integrală a prețului.
N. orice discuții cu pârâta după perfectarea vânzării .
Pârâta, prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantului în ce o privește pe pârâta P. M. -reținând excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
În fapt, arată că pârâta P. M. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între aceasta și reclamantul Laviță T. nu a existat niciun raport obligațional care să fie materializat sub forma vreunui înscris.
Actul sub semnătură privată de care se prevalează reclamantul confirmă că între acesta și pârâta P. M. nu s-a încheiat niciun act.
Reclamantul, prin răspuns arată că raportat la clarificarea raportului juridic al cererii este vorba despre o cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 57 și 58 C.pr.civ.
Prin întâmpinare aspectul de mai sus a fost elucidat, pârâta S. I. recunoscând neechivoc ca vânzarea-cumpărarea utilajului obiect al contractului din 29.04.2009 s-a realizat între reclamant și pârâtă, situație în care chemarea în judecată a altor persoane a rămas fără obiect astfel că potrivit dispozițiilor art. 246 C.pr.civ. înțelege să renunțe la chemarea în judecată a numitei P. M. .
Cât privește excepția invocată de pârâta privind neexecutarea contractului de către reclamant, în contractul de vânzare cumpărare sunt clar stabilite obligațiile fiecăruia în parte. Predarea documentelor vizând utilajul vândut nu apare ca o clauză contractuală și desigur că această obligație se execută de la sine odată cu plata integrală a prețului bunului.
Nu s-a realizat acest lucru din culpa pârâtei pe de o parte, iar pe de altă parte, reținerea acestor documente s-a făcut cu scopul asigurării garanției plății integrale a prețului.
Invocarea neexecutării contractului atrage după sine sancțiunea acestuia pe calea fie a rezilierii fie a rezoluțiunii.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională se solicită respingerea ca nefondată a acțiunii, reținând excepția neexecutării de către acesta a contractului de vânzare -cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 29.06.2009.
Pe cale reconvențională, pârâta solicită ca în urma probelor administrate:
- să se dispună obligarea reclamantului la a preda pârâtei toate actele utilajului TAF necesare înmatriculării pe numele pârâtei S. I., respectiv certificat de înmatriculare, carte de identitate etc., sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației;
- să se dispună obligarea reclamantului pârât-reconvențional, să achite pârâtei S. I. suma de 10.000 Iei cu dobânda legală conform OG 9/2000 începând cu luna octombrie 2009 și până la plata integrală, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la utilajul TAF pe propria sa cheltuială.
În fapt, arată că la data de 29.06.2009, între pârâta S. I. și reclamantul Laviță T. a intervenit un act sub semnătură privată prin care părțile s-au înțeles ca reclamantul să vândă utilajul TAF pârâtei S. I. cu suma de 33.000 lei.
La momentul când s-a încheiat actul sub semnătură privată, de față a fost numitul C. I., reclamantul afirmând că utilajul TAF este în stare perfectă de funcționare, garantând acest lucru. La data încheierii actului, respectiv 29.06.2009, pârâta S. Tleana a achitat suma de 20.000 lei, urmând ca diferența de 13.000 lei să fie achitată la momentul când reclamantul fie preda actele necesare înmatriculării, fie se prezenta împreună cu pârâta pentru înmatricularea utilajului până la data de 12.08.2009.
Deși în cuprinsul actului sub semnătură privată părțile nu au menționat nimic despre actele de înmatriculare, înțelegerea lor a fost cea arătată.
După predarea utilajului TAF, acesta a funcționat doar o săptămână, reclamantul fiind cel care a lucrat cu utilajul respectiv pe terenul proprietatea pârâtei S. I..
Deoarece utilajul respectiv s-a defectat, reclamantul la insistențele pârâtei S. I. s-a prezentat la domiciliul acesteia, fiind de acord că TAF-ul nu funcționează și a promis acesteia că îl va repara el sau în caz contrar în maxim două luni va restitui suma primit[ cu titlu de preț.
Cele două luni în care reclamantul a promis că va repara utilajul respectiv s-au împlinit în luna septembrie a anului 2009, iar la solicitarea pârâtei S. I. de a-i restitui banii avansați sau de a-i repara utilajul, reclamantul a refuzat fără niciun motiv.
Mai mult, reclamantul a refuzat să predea pârâtei orice act cu care să facă dovada că el este proprietarul TAF-ului, act necesar înmatriculării utilajului pe numele pârâtei.
Raportat la cele arătate, invocă excepția neexecutării obligației actului sub semnătură privată, acțiunea reclamantului fiind nefondată, acesta neputând solicita diferența de preț pentru bunul care a format obiectul actului sub semnătură privată, atât timp cât nu și-a îndeplinit obligația sa corelativă de a preda actele care atestă că el este proprietarul utilajului, acte fără care pârâta nu putea să transcrie utilajul pe numele ei și astfel să îl folosească .
În privința cererii reconvenționale, precizează că pârâta S. I. a fost cea care pe propria sa cheltuială a efectuat reparațiile la utilajul respectiv, reparații despre care reclamantul a fost încunoștințat.
Costul reparațiilor s-a ridicat la nivelul sumei de 10.000 lei și au constat în achiziționat motor, sistem de frânare, cutie de viteză și două cauciucuri.
La data de 6 august reclamantul depune la dosar cerere de renunțare la judecată față de intervenienta P. M..
Prin sentința civilă nr. 2057 din 1 octombrie 2010 pronunțată de judecătoria Sighetu Marmației a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, iar prin Decizia civilă nr. 12/R din 28.01.2015 s-a dispus casarea sentinței și trmiterea în rejudecare.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 25 februarie 2015 sub dosar nr._ .
În rejudecare a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza, raportul de expertiză întocmit de ing. Cînța A. M., fiind depus la filele 39-43 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat ”contract de vânzare cumpărare” încheiat la 29.06.2009, reclamantul a vândut pârâtei utilajul „TAF” cu suma de_ lei vechi, din care s-a achitat suma de_ lei vechi, diferența de preț de_ lei vechi urmând a fi achitată până la data de 01-02.08.2009.
Instanța reține că potrivit disp. art. 1295 cod civil anterior, aplicabil în speță raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, „vinderea este perfectă …îndată ce părțile s-au învoit…”, acesta putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților ( solo con sensu), fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului.
În ceea ce privește susținerea pârâtei privind actele de proprietate ale utilajului necesare înmatriculării acestuia, instanța reține că potrivit dispart.6 Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, TAF-ul este un utilaj nesupus aceluiași regim ca și autovehiculele și nu necesită înmatricularea rutieră, ci eventual înregistrarea.
Or, formalitățile prevăzute de lege pentru înregistrarea acestuia nu afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare, fiind prevăzute de lege numai pentru înregistrarea utilajului.
Astfel, instanța reține că înscrisul încheiat între părți, respectiv contractul de vânzare cumpărare având ca obiect utilajul –TAF a intervenit în mod valabil între părți, dând naștere la două obligații reciproce, respectiv obligația vânzătorului de a preda lucrul vândut și să-l garanteze contra evicțiunii și viciilor și obligația cumpărătorului de a preda prețul.
Se impune a se menționa că între obligațiile vânzătorului codul civil nu prevede obligația de a transmite proprietatea lucrului vândut, deoarece transferul proprietății ( și a riscurilor) se produce, de regulă, prin însăși încheierea contractului.
În cazul în care proprietate nu se transmite prin efectul încheierii contrcatului, vânzătorul este obligat să efectueze acele acte ori fapte care sunt necesare pentru a opera transferul dreptului de proprietate.
Or, în speță instanța reține că transferul dreptului de proprietate a operat din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nefiind amânat transferul dreptului de proprietate sau condiționat de predarea documentelor de proprietate ale utilajului.
Invocarea excepției de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependența obligațiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare obligație constituie cauza juridică a obligației corelative.
Reciprocitatea și interdependența obligațiilor, împrejurarea că fiecare obligație reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată.
Or, în speță nu se poate susține interdependența obligației vânzătorului de a preda actele de proprietate ale utilajului cu obligația cumpărătoarei de a achita diferența de preț, astfel cum susține aceasta, motiv care va respinge excepția neexecutării contractului invocată de pârâtă.
În ceea ce privește garanția cumpărătorului, respectiv a reclamantului pentru vicii, instanța reține că pentru a fi aplicabilă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) viciul trebuie să fie ascuns;
Conform art. 1353 Cod civil anterior, vânzătorul nu răspunde “de viciile aparente și despre care cumpărătorul nu a putut singur să se convingă “.
Prin urmare viciul poat fi cosiderat ascuns numai în măsura în care cumpărătorul nu l-a cunoscut și, după împrejurări, printr-o verificare normală, dar atentă nici nu putea să-l cunoască, nefiindu-i cmunicat nici de vânzător.
În practica judecătorească de a lua la cunoștință viciul lucrului se apreciază in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător prudent și diligent. „Lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care acesta nu le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse.”( T.S, s. civ 183/1978)
b) viciul să fi existat în momentul încheierii contractului ( chiar dacă predarea lucrului se face ulterior)
Pentru viciile ivite ulterior, deci când lucrul se strică, se defectează sau își pierde calitatea din cauza viciilor ivite după vânzare, vânzătorul nu răspunde, deoarece prin efectul încheierii contractului riscurile trec asupra cumpărătorului odată cu dreptul de proprietate.
c) viciul să fie grav, adică din cauza lui lucru să fie impropriu întrebuințării la care este destinat după natura sa ori potrivit convenției sau să micșoreze într-atât valoarea de întrebuințare, încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, n-ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
În speță, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile cumaltiv prevăzute de articolul menționat, întrucât din declarațiile martorilor R. Ș. și L. I., reiese că utilajul era în stare de funcționare la data încheierii contractului, fiind folosit ulterior în folosul pârâtei.( f. 73,74)
Astfel, instanța reține că eventualele defecțiuni nu erau existente în momentul încheierii contractului, ci acestea au survenit ulterior, când riscul contractului a trecut asupra pârâtei în calitate de proprietar al utilajului, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind petitul privind obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 de lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la utilajul TAF, invocate de pârâtă.
Întrucât instanța a constatat transmiterea în mod valabil către pârâtă a dreptului de proprietate asupra utilajului, va reține obligația reclamantului de a transmite odată cu bunul și accesoriile acestuia, obligându-l astfel pe acesta la predarea către pârâtă a actelor de proprietate ale utilajului TAF.
Față de cele expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamanta și va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă conform dispozitivului.
În baza art.274 din codul de procedură civilă, pârâta S. I., va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5861 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorar avocațial pentru toate ciclurile procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul Laviță T., domiciliat în Rona de Sus, nr. 1293, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâta S. I., domiciliată în Săpânța, nr.60/A,jud. Maramureș .
Obligă pârâta S. I. să plătească reclamantului suma de 13.000 lei cu titlu de pretenții, cu dobânda legală prev. de O.G.nr.9/2000, începând cu 01.09.2009 până la achitarea integrală a debitului.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Obligă reclamantul să predea actele de proprietate ale utilajului TAF.
Respinge excepția neexecutării contractului și petitul privind obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 de lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la utilajul TAF, invocate de pârâtă.
Ia act de renunțarea la judecată față de pârâta P. M., domiciliată în Săpânța, nr. 60A, jud. Maramureș .
Obligă pârâta la plata față de reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5861 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. M. O. V.
Red. și dact. CMS./22.02.2016
Ex.5
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 296/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 199/2016. Judecătoria SIGHETU MARMAŢIEI → |
|---|
