Anulare act. Sentința nr. 774/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 774/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 774/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 774/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea cauza civilă privind pe reclamanții R. G., R. A. și pe pârâta . P. REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect anulare act clauze abuzive.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 iunie 2015, iar susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 22 iunie 2015, când s-a pronunțat următoarea sentință .
INSTANȚA
P. cererea de chemare în judecată depusă la 4.11.2014, reclamanții R. G. și R. A. au solicitat Judecătoriei Sighișoara, ca-n contradictoriu cu pârâta . să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/1.09.2008: clauzele referitoare la comisionul de risc, respectiv art. 5.1 lit. a din Condițiile speciale și pct. 3.5 secțiunea 3 din Condițiile generale ale Convenției de credit, redenumit comision de administrare ,; clauzele referitoare la comisionul de administrare garanții prevăzut de art 5.1 lit. d din Condițiile speciale și art 3.10 din Condițiile Generale ale Convenției ; clauzele referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în următoarele situații: în situația în care reclamanții împrumutați nu își achită obligațiile din alte contracte de credit prevăzute de art 8.1 lit. a liniuțele doi și trei din Condițiile Generale ale Convenției ; în cazul încălcării oricărei alte obligații din convenția de credit în afara celei de rambursare a creditului, clauză prevăzută la art 8.1 lit. b din Condițiile generale ale Convenției ; în cazul apariției unor evenimente care în opinia băncii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanților sau garantarea creditului, clauze prevăzute la art 8.1 lit. c și d din Condițiile generale ale Convenției; clauza conform căreia banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadenței anticipate a creditului, precum și cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului prevăzută la art 8.3 din Condițiile generale ale Convenției . Ca și consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor arătate la petitul I să se constate nulitatea absolută a acestora și să se dispună repunerea părților în situația anterioară; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc începând cu data încheierii contractului și până la data pronunțării hotărârii. Să fie obligată pârâta la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de comision de administrare garanții, începând cu data achitării sumelor și până la data pronunțării hotărârii. Să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate conform art 3 al. 1 din OG 9 / 2000, pentru fiecare sumă în parte plătită pârâtei în baza clauzelor abuzive anulate, începând cu data plății și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume. Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că la data de 1.09.2008 au încheiat cu . - Sucursala Sighișoara, Convenția de credit nr._, ei având calitatea de împrumutați, pentru suma de 21.000 EUR pe o perioadă de 240 luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului, descris in pct. 7 din Convenția de credit.
Potrivit prevederilor art. 3.5. din Condițiile generale, banca încasează comisionul de risc pentru punerea la dispoziție a creditului, acesta este aplicat la soldul creditului și să plătește lunar, pe toată perioada creditului .
A mai arătat că și-au asumat prin convenția de credit următoarele obligații, conferind băncii următoarele mijloace de garantare:
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. a) din Condițiile speciale raportate la art. 9.3. din Condițiile generale, a fost încheiat un contract garanție ipotecară prin care s-a instituit ipotecă de rangul I asupra unui imobil, în favoarea V. România SA. Mai mult, conform prevederilor art. 8, Diverse, din Condițiile speciale, valoarea creditului acordat nu poate depăși mai mult de 75% din valoarea de evaluare a imobilului adus în garanție;
În conformitate cu art. 7, lit. b, din Condițiile speciale, coroborate cu art. 7.1., Iit. d) și e) din Condițiile generale, în sarcina sa a fost stabilită obligația de încheiere a unui contract de asigurare a bunului ipotecat cu o societatea de asigurări parteneră, agreată de bancă și de menținere a asigurării până la rambursarea integrală a împrumutului și a celorlalte speze.
Totodată, potrivit art. 7.1. lit. e) teza a Ill-a din Condițiile generale, a fost instituit dreptul băncii de a debita orice cont de disponibilități sau depozit al său, cu sumele reprezentând polițele de asigurare, pentru a efectua plata lor, precum și de a reînnoi polița în numele și pentru el. În acest sens, contractul prevedea în favoarea băncii inclusiv dreptul de a alege societatea de asigurare la care se va reasigura bunul.
Mai mult, ei aveau obligația de a permite reprezentanților băncii verificarea condițiilor scriptice și materiale ale bunurilor obiect al garanției (art. 7.1. Iit. „1" din Condițiile generale). Forța majoră și cazul fortuit nu sting, conform acestor prevederi contractuale, obligația împrumutatlor de a rambursa creditul și de a plăti dobânzile, comisioanele și oricare alte costuri datorate în baza Convenției.
Potrivit prevederilor art. 7.1., Iit. j) din Condițiile generale, el are obligația de a furniza orice informații considerate de către bancă a fi necesare și importante cu privire la situația econom ico-financiară a subsemnatei, precum și asumarea de către el a nemodificării naturii juridice a obligațiilor, în eventualitatea intervenirii unui divorț sau partaj (art. 7.1., lit. b), teza finală din Condițiile generale);
Suplimentarea garanțiilor din partea reclamanților a fost de asemenea impusă de către bancă în situația în care, ulterior intervenirii unor modificări pe piață, acestea ar putea fi considerate ca neîndestulătoare pentru oferirea garanției de ramsursare.
Prevederile art. 4.5. din Condițiile generale care impun ordinea în care vor fi stinse debitele, reprezintă de asemenea o garanție a rambursării creditului și a celorlalte costuri. Așadar, spre a servi la protejarea intereselor băncii, vor fi stinse prioritar debitele ce privesc comisioane, penalități, dobânzi restante etc, pe ultimul loc fiind stingerea părții din suma principală curentă. Astfel plățile efectuate nu vor stinge partea din suma principală sau a dobânzii curente (în acest fel nemaiexistând posibilitatea de a acumula noi sume cu titlu de penalități, restanțe etc), ci dimpotrivă, a comisioanelor și a penalităților restante. Pe cale de consecință, suma principală curentă va genera în sarcina debitorului, în continuare, costuri suplimentare.
Conform pct. 4 Penalizări din cadrul Condițiilor speciale, ei sunt obligația să suporte un comision de penalizare conform specificațiilor contractuale.
Conform pct. 5 Comisioane lit. c din Condițiile speciale le-a fost calculat și un „comision de rambursare avans” datorat băncii în situația în care ar intenționa să ramburseze anticipat o sumă semnificativă de bani.
Conform pct. 5 „ Comisioane” lit. d din Condițiile speciale au ei au suportat costurile „ comisionului de administrare a garanțiilor” în cuantum de 200 euro.
In conformitate cu prevederile art 8.1 lit. a, al. 2 și 3 din Condițiile generale, banca are dreptul de a declanșa scadența anticipată, în situația nerespectării de către reclamanți a unor obligații asumate prin alte contracte de împrumut încheiate cu banca sau cu alte instituții de creditare.
Conform art 8.1 lit. b din Condițiile generale, banca și-a rezervat dreptul de a declara scadența anticipată a creditului în cazul încălcării oricărei alte obligații din convenția de credit în afara celei de rambursare a creditului.
Mai mult, conform art 8.,1 lit. b și c din Condițiile generale, banca poate solicita scadența anticipată în cazul apariției unor evenime4nte care, în opinia băncii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanților sau garantarea creditului.
Potrivit art 8.3 din Condițiile Generale, banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadenței anticipate a creditului, precum și pentru cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului/ codebitorului.
P. art 1 al. 3 din legea nr. 193/2000, legiuitorul a instituit o normă juridică imperativă prohibitivă care interzice comercianților să stipuleze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii .
Definiția clauzei abuzive este dată de art 4 al. 1 din legea nr. 193/2000, care prevede că „ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Solicită să se observe că reglementarea din dreptul național (reprezentată de prevederile Legii nr. 193/2000) este în consens cu cea a art. 4, alin. 2, din Directiva nr. 13/93 stabilește că aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. Se prevede, cu titlu de excepție, situația în care aceste clauze au fost exprimate în mod clar si inteligibil.
a mai arătat cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct. 5.1, lit. a) din Condițiile speciale și pct. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/01.09.2008:
P. pct. 5, lit. a) din Convenția de Credit nr._/01.09.2008, s-a stabilit un comision de risc de 0,165% aplicat la soldul creditului, lunar, pe toata perioada de derulare a Convenției de Credit.
Apreciază că acest comision de risc este o clauză abuzivă, întrucât a fost inserat în contract cu încălcarea prevederilor Legii nr. 193/2000 și a dispozițiilor legale de drept comun prevăzute de vechiul Cod Civil.
Așa cum au amintit inițial, pentru a putea califica o clauză ca fiind abuzivă, trebuie îndeplinite următoarele condiții: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, să fie creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților iar dezechilibrul să fie în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe;
Au precizat că nu au avut posibilitatea de a negocia cu instituția bancară referitor la instituirea sau neinstituirea unei asemenea clauze. De altfel, nu s-a putut negocia nici cu privire la cuantumul respectivului comision, acesta fiind impus pe cale unilaterală, conform strategiei de vânzare practicate la acel moment față de bancă.
Cu privire Ia cea de-a doua condiție, arată că dezechilibrul pe care-1 generează aceste clauze abuzive este dat de faptul că acest comision de risc nu reprezintă un cost actual al creditului ci, în cel mai rău caz, reprezintă o asigurare pe care banca și-o ia - avânt la lettre - împotriva riscului intrării consumatorului în incapacitate de plată.
Acest comision de risc, calculat și perceput lunar, disimulează un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului. Cuantumul comisionului de risc nu este deloc neglijabil, reprezentând aproape 24% din valoarea creditului acordat și aproape 33% din dobânda totală. Așadar, comisionul de risc perceput (4968,86 EUR), urma ca până la sfârșitul derulării Convenției de credit, împreună cu dobânda percepută (_,83 EUR) -_,69 EUR aproape să dubleze creditul acordat inițial_ EUR. Este evident că acest comision reprezintă o dobândă mascată, fapt ce creează în mod neîndoielnic un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților convenției.
Reaua credință rezidă și în prezentarea acestui comision în mod voit echivoc, pentru a nu încunoștința clientul asupra valorii reale a dobânzii. Aceasta reiese și din faptul că respectivul comision de risc nu este definit și nu sunt precizate cazurile acoperite prin reglementarea acestui comision și nici criteriile în funcție de care s-a stabilit procentul comisionului.
Arată că în anul 2010, profitând de schimbările legislative intervenite (în speță este vorba de OUG 50/2010), pârâta nu numai că a transformat dobânda fixă în dobândă variabilă în mod abuziv, dar a pus la cale un „artificiu juridic" menit să eludeze noile prevederi în scopul de a continua perceperea comisionului de risc.
Art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 prevede în mod expres și limitativ care sunt comisioanele bancare ce pot 11 percepute legal, respectiv: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, costuri aferente asigurărilor și penalități. Enumerarea pe care legiuitorul o face este una expresă și limitativă, motiv pentru care nu există dubii cu privire la faptul că legiuitorul nu tolerează alte comisioane decât cele enumerate în textul de lege.
Pârâta a implementat actul adițional, redenumind prin acesta, comisionul de risc în comision de administrare. Perceperea comisionului de risc sub alta denumire este una nelegală, întrucât nu se poate considera că prin simpla sa redenumire acesta a intrat în legalitate. în contextul noului cadru legislativ prevăzut de O.U.G. nr. 50/2010, pârâta, ., a apelat la un „artificiu juridic", pur și simplu redenumind comisionul din comision de risc în comision de administrare.
P. adresa nr. 1113/17.08.2010 făcută Asociației Române a Băncilor, ANPC arată că redenumirea comisioanelor nu este permisă în scopul alinierii condițiilor contractuale cu O.U.G. nr. 50/2010. Mai mult, prin Comunicatul pentru informarea consumatorilor nr. 961/15.09.2010 emis de A.N.P.C. (anexat prezentei), aceasta arată expres că băncile nu au voie să redenumească comisioanele nepermise de O.U.G., fiind obligate să le elimine. Printr-un alt Comunicat de presă, la 22.09.2010, A.N.P.C. susține că O.U.G. nr. 50 cere imperativ eliminarea comisionului de risc și că nu este permisa introducerea unui comision care nu exista in contractul inițial, chiar daca noul comision este admis de Ordonanță.
Pârâta, prin act adițional, a modificat în mod abuziv și unilateral contractul de credit, înlocuind comisionul de risc cu comision de administrare prin implementarea tacită a actului adițional. în principiu, tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat atunci când legea prevede în mod expres (sau dacă prin voința expresă a părților se atribuie tăcerii o anumită semnificație juridică sau atunci când tăcerea are valoare de consimțământ, potrivit obiceiului)
Conform art. 95, alin 1 și 2, O.U.G. nr.50/2010, pârâta avea obligația ca, prin act adițional, în termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a ordonanței, sa asigure conformitatea contractului cu dispozițiile acesteia și drept consecință să elimine clauzele cu privire la comisionul de risc. Potrivit alin. 5, a art. 95, nesemnarea este considerată acceptare tacită, NUMAI cu privire la actele adiționale prin care se asigură conformitatea contractelor aflate în derulare cu prevederile ordonanței. per a contrario, nesemnarea actelor adiționale prin care nu se asigură conformitatea contractelor aflate în curs de derulare cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 nu se consideră acceptare tacită. P. actul adițional pârâta trebuia să elimine clauzele privind comisionul de risc, întrucât acestea nu erau conforme cu dispozițiile art. 36, O.U.G. nr. 50/2010.
La art. 5, lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției s-a stabilit în sarcina subsemnaților un comision de 708,15 RON (contravaloarea a 200 EUR), din care 125 EUR s-a plătit la data de 27.08.2008 și restul de 75 ftUR la data semnării convenției de credit.
Potrivit art. 3.10. din Condițiile Generale ale Convenției, comisionul de administrare garanții este perceput de către bancă pentru administrarea fiecăruia dintre bunurile asupra căruia se instituie garanțiile reale imobiliare, pentru primii trei ani din durata creditului, în cuantumul și scadența stabilite în condițiile speciale. După expirarea primilor trei ani din durata creditului, precum și ulterior, la expirarea fiecărei noi perioade de trei ani din durata creditului, banca și-a rezervat dreptul de a percepe un nou comision de administrare garanții, a cărui valoare nu va depăși 100 EUR pentru fiecare bun asupra căruia a fost instituită garanția reală imobiliară și care va deveni scadent ca urmare și, Ia data indicată în notificarea transmisă în acest sens de către bancă împrumutatului.
Cu privire la clauzele referitoare la scadența anticipată arată următoarele:
Pârâta și-a constituit, încă de la momentul încheierii convenției de credit, un mecanism contractual folosit în exercitarea de presiuni psihice asupra clienților consumatori, instituind cu rea credință, în favoarea sa, dreptul de a declara scadența anticipată pentru motive ce nu au legătură cu îndeplinirea obligațiilor asumate prin semnarea convenției de credit de către aceștia.
Dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat în situația în care împrumutatul nu î^i îndeplinește obligația de plată a sumei, a dobânzilor sau oricăror alte costuri datorate conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca sau conform altor convenții încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit, (art. 8.1., lit. a) din Condițiile generale)
Potrivit art. 8.1., lit. a, liniuțele doi și trei din Condițiile Generale ale Convenției, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, dobânzilor sau oricăror costuri datorate conform altor convenții de credit încheiate cu pârâta sau conform altor convenții de credit încheiate cu alte societăți financiare, atunci, în orice moment, banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat în situația în care împrumutatul nu își îndeplinește orice obligație din contract, (art. 8.1., lit. b) din Condițiile generale):
Această clauză nu este doar abuzivă, ci este și o clauză fondată pe o cauză ilicită, deoarece nu are nici o utilitate pentru bancă din punctul de vedere al creșterii șanselor de recuperare a creditului, ci constituie doar o amenințare la adresa împrumutatului care, pentru a evita executarea silită ar fi determinat să îndeplinească orice solicitare a creditorului.
Art. 8.1., lit. c) și d) din Secțiunea 8 din Convenția de credit conferă pârâtei dreptul de a declara soldul creditului ca fund scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției, pe baza unei notificări transmise împrumutatului și garantului, în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și mai poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției sau în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia. în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
Dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților apare evident, în condițiile în care formulările utilizate nu pot conduce decât la interpretarea clauzelor în favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, (art. 1, lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000), fără a da posibilitatea împrumutatului care și-a îndeplinit obligațiile contractuale, să verifice dacă scadența anticipată este judicios dispusă, dacă este justificată de motive temeinice și dacă este necesară și proporțională în raport cu scopul urmărit.
Cu privire la clauza conform căreia banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadentei anticipate a creditului, precum și cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului/codebitorului (art. 8.3. din Condițiile generale):
Această clauză trebuie raportată la situațiile în care banca poate declara scadența anticipată, ale cărei consecințe pot merge până la executarea silită a bunurilor subsemnaților împrumutați (în speță a imobilului ipotecat, locuința noastră), clauze ale căror caracter abuziv solicităm a se constata. împreună cu aceste clauze, art. 8.3 din Condițiile generale contribuie la dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe, prin aceea că exonerează banca de răspundere în situația în care declară creditul scadent anticipat în baza unei clauze abuzive.
Conform art. 5, C.civ din 1864 (art. 11, N.C.Civ), nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de Ia legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. Așa cum am arătat, contractul de credit și actele adiționale au fost încheiate cu nesocotirea normelor care vizează ordinea publică.
De asemenea, așa cum rezultă din considerentele O.U.G. nr. 50/2010 care prevăd că „aceste aspecte vizează interesul public și constituie situații de urgentă și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată" este clar că nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea absolută a clauzelor încheiate cu nesocotirea lor.
Deoarece aceste clauze contractuale abuzive sunt lovite de nulitate absolută, se impune repunerea părților în situația anterioară și restituirea către subsemnații a sumelor plătite nedatorat. în temeiul principiului restitutio in integntm, se impune ca tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic/unei clauze inexistente sau lovite de nulitate absolută să fie restituit. Acest principiu decurge din cel al retroactivității efectelor nulității. Numai prin revenirea la situația anterioară părții vătămate îi este reparat întreg prejudiciul.
Textul art. 1254, N.C.C. dă expresie principiului guvernator al efectelor nulității: quod nullum est, nullum producit efectum. Acesta prevede la alin. 2 că „în cazul în care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte (...) prestațiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu." Această ultimă teză reprezintă o derogare de la excepțiile de la principiul restitutio in integrum. (în acest sens, Noul Cod Civil. Note . Corelații. Explicații, Ed. C.H.B., București, p. 472)
Banca a beneficiat de o îmbogățire fără justă cauză prin faptul că s-a folosit și va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plăți a consumatorilor și până în momentul în care banca va restitui în mod efectiv consumatorilor fiecare sumă de bani în parte încasată în baza clauzelor abuzive. Valoarea îndrăcirii respectiv îmbogățirii fără just temei, în speță, pentru intervalul de timp marcat dintre momentul fiecărei plăți efectuate și momentul restituirii efective de către bancă a fiecărei sume de bani în parte, este evaluabilă în bani în mod exact. Astfel, echivalentul bănesc al acestei însărăciri respectiv îmbogățiri fără justă cauză îl reprezintă dobânda legală calculată asupra fiecărei sume de bani plătite în baza clauzelor abuzive anulate, de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către bancă a fiecărei sume de bani în parte.
Totodată, între reclamanți și bancă sunt stabilite raporturi comerciale, iar în materie comercială, cuantumul dobânzii legale este reglementat de prevederile art. 3, alin. 1, O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care statuează „Dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României."
In drept, și-au întemeiat cererea pe prevederile: art. 30, alin. 3 și 4, art. 32, lit. d), art. 33 art. 35, art. 40, art. 194-197, art. 204, art. 200, alin. 2 din Codul de Procedură Civilă; art. 5, art. 948 și art. 966 din Codul Civil din 1864; art. 45 și art. 79 din Codul consumului (Legea nr. 296/2004); alin. 1, lit. g) din Anexa la Legea nr. 296/2004; Legea nr. 193/2000, art. 4 și art. 6, Directiva nr. 13/93/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii; art. 201 din Legea nr. 71/201, OG 21/1992 privind protecția consumatorilor; art. 41 și 44 din; Hot. din 27.06.2000 în cauzele conexate C-240/98 la C-244/98 - Cauza Oceano Grupo Editorial SA; Hot. din 27.06.2000 în cauza C-240/98 - Cauza Murciano Quintero; Hot. din 19.11.1990 în cauza C-106/89 - Marleasing; Hot. din 15.03.2012 din cauza C-453/10, J. Perenicova și Vladislav Perenic și Hot. din 05.08.2014 din cauza C-472/10 - Invitel ale C.J.U.E., art. 6, alin. 5, art. 1254 și art. 1638, Noul Cod Civil.
Au solicitat încuviințarea probelor cu: înscrisuri, precum și proba cu prezumția legală de nenegociere instituită de art. 4, alin. 3 din Legea nr. 193/2000;
Au anexat la cerere: împuternicire avocațială; Copii după buletinele subsemnaților; C. după Convenția de credit; Graficul de rambursare aferent Convenției de Credit, Tabel de calcul al sumelor achitate în baza clauzelor abuzive cu titlu de comision de risc/administrare și respectiv comision de administrare garanții, Tabel privind modul de calcul al dobânzii, Comunicatul Biroului de Presă al ANPC din 22.09.2010.
Pârâta a formulat întâmpinare la 11.12.2014 invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul acțiunii de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision și respingerea cererii fiind pretenții care decurg din contract și exced termenului general de prescripție de 3 ani în raport de data chemării în judecată 4.11.2014. Mai mult fiind contracte cu executare succesivă, prescripția extinctivă operează conform art 12 din Legea nr. 167/1958.
În consecință, în speța dedusă judecății, apreciază că în mod just termenul de prescripție pentru cererea de restituire începe să curgă Ia momentul efectuării plății fiecărei sume cu titlul de comision de risc/administrare iar nu la momentul constatării ulterioare (incert în timp) a caracterului abuziv al acestei clauze.
Petitul I, în privința cererii vizând constatarea caracterului abuziv și anularea clauzelor privind comisionul de risc, comisionul de administrare garanții și prevederile secțiunii 8 din condițiile generale sunt lipsite de interes, având în vedere că prin act adițional implementat în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 au fost înlăturate sau înlocuite toate aceste clauze.
Odată cu luna septembrie 2010 s-a stipulat un alt comision, denumit „de administrare". Totodată clauzele privind comisionul de administrare garanții și secțiunea 8 din condițiile generale din convenția inițială au fost fie înlăturate fie înlocuite cu alte prevederi din acest act adițional, după cum rezultă din proiectul actului adițional notificat reclamanților în septembrie 2010.
În consecință, în baza art. 32 lit. d și 33, art. 40 C. înțeleg să invoce lipsă de interes în promovarea acțiunii în privința comisionului de risc întrucât vizează o clauză contractuală inexistentă la momentul promovării cererii, interesul nefiind actual.
Din perspectiva modificării contractuale din 2010 și introducerea comisionului de administrare, acțiunea este nefondată, în subsidiar față de excepția lipsei de interes anterior invocată, având în vedere că acest comision a fost stipulat prin act adițional care a fost implementat în conformitate cu prevederile OUG 50/2010.
Actul adițional a fost implementat avându-se în vedere prevederile OUG 50/2010, astfel încât reclamanții nu pot solicita anularea clauzei privind comisionul de administrare, întrucât aceasta a fost introdusă în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 și 3 din OUG 50/2010, fiind exclusă de la aplicabilitatea Legii 193/2000, raportat la prevederile art. 3 alin. 2 din acest act normativ.
În consecință nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000 în esență clauza fiind prezumat negociată și asumată de reclamanți prin implementarea actului adițional, cu observarea prevederilor art. 36, 40 alin. 3 și art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010, respectiv art. II alin. 2 din Legea 288/2010.
În subsidiar, dacă se apreciază de către instanță că există un interes în promovarea acestei acțiuni vizând clauza anterior existentă privind comisionul de risc și restituirea sumelor încasate de către subscrisa cu acest titlu, având în vedere fundamentarea în drept a cererii, au făcut următoarele precizări referitoare la înțelesul și limitele protecției consacrate prin Legea 193/2000.
În primul rând comisionul de risc făcea parte din prețul contractului iar acesta este o componentă a obiectului principal al contractului. Comisionul de risc se regăsea identificat în mod expres inclusiv în graficul de rambursare, alături de celelalte elemente ale prețului creditului, fiind asumat ca atare de către clienții băncii prin semnarea graficului de rambursare pe fiecare pagină. Fiind un element al prețului contractului, este evident că perceperea acestuia nu poate fi analizată drept clauză abuzivă având în vedere art. 4 alin. 6.
În al doilea rând clauza reglementată de art. 5 lit. a din Convenția de Credit nu a creat un dezechilibru semnificativ, contrar bunei credințe, între drepturile și obligațiile părților.
In temeiul art. 4 din Directiva 93/13/CEE aprecierea ca abuzivă a unei clauze contractuale trebuie să țină seama de natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului, de toate circumstanțele care privesc încheierea sa și de toate celelalte clauze ale contractului. P. urmare, în materia clauzelor abuzive ceea ce se urmărește este înlăturarea dezechilibrului contractual, din perspectivă statică, surprins în secvența de timp a încheierii contractului și a împrejurărilor ce o preced. Pe de altă parte o clauză poate fi declarată abuzivă în caz de disproporție considerabilă și nejustificată între drepturile și obligațiile părților.
În cauză se observă că reclamanții au încheiat convenția de credit în anul 2008, tocmai înainte de criza economică și financiară și au învestit instanța de judecată cu o cerere în care reclamă un dezechilibru contractual în cursul anului
2014- între aceste două momente reclamanții nu și-au arătat cu nici un prilej nemulțumirea în legătură cu presupusul dezechilibru semnificativ care sa afecteze utilitatea contractului, cauzat de clauzele indicate ca abuzive în prezent. De fapt reclamanții susțin în continuare utilitatea contractului în ceea ce îi privește dar încearcă să își reducă contraprestația.
În privința cerinței negocierii, desigur că se poate argumenta că anumite clauze contractuale sunt preformulate, în fapt toate contractele pe care le încheie o persoană fizică au clauze preformulate (bilete de călătorie, furnizori de utilități, cumpărături din magazin), dar aceasta nu înseamnă că ele sunt abuzive. De aceea este necesară o analiză concretă a condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000.
Prevederile Legii 103/2000 conferă caracterul de contract standard preformulat unui contract de credit clasic. Trebuie totuși subliniat că, în privința contractelor încheiate de subscrisa, această prezumție legală se aplică doar în privința condițiilor generale ale convenției, întrucât condițiile speciale, sub aspectul obiectului contractului - dobândă, comisioane, perioadă de rambursare, pot fi în esență diferite de la un client la altul. Opinăm astfel că prezumția de nenegociere reglementată de art. 4 din Legea 103/2000 nu operează în privința condițiilor speciale iar lipsa negocierii trebuie dovedită de reclamanți.
Iar în analiza condiției privind lipsa negocierii trebuie să se evite confuzia între lipsa negocierii ca și condiție legală și lipsa intenției de a negocia. Posibilitatea de negociere exista în mod real la momentul încheierii contractului.
Faptul că nu s-a dorit negocierea din partea reclamanților nu echivalează cu lipsa în totalitate a posibilității acestei negocieri, pentru ca prezumția lipsei negocierii să opereze.
Reclamanții nu și-au manifestat în nici un mod intenția de a negocia deși aveau această posibilitate, puteau să ceară o dobândă sau un comision mai favorabil. Dacă ar fi fost refuzați, puteau să nu mai încheie un contract de credit cu S.C. V. România S.A. și să aleagă o altă instituție de credit. Reclamanților le-a fost pus la dispoziție contractul spre studiu, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 5 din Legea 193/2000, a existat posibilitatea reală de a discuta clauzele sub aspectul cuantumului valoric al dobânzii și comisioanelor însă aceștia nu și-au manifestat opțiunea de a negocia.
In consecință și în al treilea rând perceperea comisionului de risc a fost reglementată și consimțită contractual (negociată) de părțile convenției de credit fără existența vreunei constrângeri și se realizează potrivit principiului consființit de art. 969 Cod civil.
Trebuie subliniat faptul că Legea 103/2000 nu prevede nicăieri în cuprinsul acesteia nulitatea ca sancțiune juridică. Singura sancțiune care intervine în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze în baza Legii 103/2000 este inopozabilitatea clauzei după cum rezultă fără dubii din art. 6 coroborat cu art. 13 al Legii 103/2000.
Arată că suntem în prezența unei veritabile excepții de la principiul restabilirii situației anterioare, ca principal efect al nulității actului juridic civil, excepție unanim acceptată în doctrină dar controversată în practica judiciară. Prestațiile executate în baza unui contract cu executare succesivă nu sunt supuse restituirii .
Nu ne aflăm în prezența unei clauze abuzive dacă banca, în caz de neplată, declară scadent anticipat creditul și trece la executare silită, în caz contrar neexistând nici o posibilitate de recuperare a sumei creditate.
În drept au invocat art. 32 lit. d, art. 33, art. 40, art. 148, 193,194, 196, 200, 204, 205, 245-248, 249, 250, 254, 260, 265, 273, 277, 292, 327-329, 351-352 Cod Procedură Civilă, principiul aplicabilității directe al art. 4 alin. 2 al Directivei 93/13/CEE, art. 3-5, 6, 12-13 din Legea 193/2000, art. 1, 7, și 12 din Decretul Lege 167/1958, art. 969, 977 Cod civil, art. 11,14, 36, 40 alin. 3, 95 din OUG 50 / 2010, art II al. 2 din legea nr. 288/ 2010 .
Reclamanții au formulat un răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea prescripției dreptului material la acțiune întrucât consecința caracterului abuziv al unor clauze este echivalată cu constatarea nulității absolute a acestora și impune restituirea prestațiilor, sumelor incasate în baza clauzelor anulate.
Contractul de împrumut este o varietate a contractului de credit, este contract cu executare uno ictu, restituirea creditului cu plata în rate lunare este doar o modalitate de executare a obligației de restituire . Odată cu constatarea nulității acestor clauze abuzive se naște și obligația de restituire a ceea ce s-a efectuat/plătit în temeiul acestora. Reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei de interes întrucât prin acțiune urmăresc realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, interesul este personal, direct și actual conform art 32 lit. d, art 33 din C..
La 5.01.2015 reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată solicitând și constatarea că Actul adițional nr. 1 a fost întemeiat pe o cauză ilicită și constatarea nulității absolute a acestuia (iar în subsidiar să constatați nulitatea absolută a clauzei de la art. 5, pct. 5.1, Ut. a) din Actul adițional nr. 1 prin care a fost redenumit comisionul de risc în comision de administrare și respectiv a clauzei prin care s-a modificat dobânda curentă, conform principiului accesoriul urmează soarta principalului) și să se dispună repunerea părților în situația anterioară, pentru motivele:
Actul adițional a fost încheiat de către pârâtă pentru o cauză ilicită, banca având principalul scop de a menține comisionul de risc interzis de OUG 50/2010 (comision pe care îl percepea abuziv de la clienții ș£u prin contractele încheiate), prin „mascarea" acestuia și perceperea lui prin comisionul de administrare și ulterior din nou, prin comisionul de risc.
Totodată, conform art. 968 a Codul Civil din 1864, „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice", iar sancțiunea care intervine în cazul constatării naturii „nelicite", ilicite a cauzei este nulitatea absolută, astfel cum prevede art. 966 din Codul Civil de la 1864: „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită nu poate avea niciun efect. "
Cauza încheierii Actului Adițional nr. 1, declarată de către pârâtă, ar fi vizat adaptarea contractelor de credit încheiate anterior apariției ordonanței la rigorile impuse de noile prevederi, așa cum reiese din Notificare băncii/_.
Dacă într-adevăr cauza principală și unitară a încheierii actului adițional ar fi fost adaptarea convențiilor de credit încheiate anterior OUG 50/2010, noul act adițional nu ar fi înglobat și comisionul de administrare, întrucât potrivit prevederilor OUG 50/2010 banca ave obligația de a elimina comisionul de risc, întrucât acesta nu se număra printre cele enumerare la art. 36, iar nu de a-1 redenumi.
Comisionul de administrare credit inserat prin Actul Adițional nr. 1 este același cu comisionul de risc perceput prin Convenția de Credit inițială, mai ales analizând natura și obiectul său. Acest aspect transpare cu puterea evidenței din textul celor trei clauze.
Astfel, comparând cele două clauze, identitatea lor juridică este de natura evidenței. Acestea nu doar că au același obiect și natură, dar până și formularea clauzelor în sine relevă identitatea dintre scopul acestora. Interpretarea făcută de instanță asupra naturii comisionului astfel cum e perceput în prezenta convenție de credit nu trebuie să se limiteze asupra formulării acestuia, ci trebuie să aibă în vedere sensul și scopul acestuia, astfel cum cer normele de interpretare instituite de Codul Civil.
Totodată, tocmai din Notificarea băncii/_ ce emană de la pârâtă, reiese această identitate între comisionul de risc și cel de administrare. P. această notificare tocmai pârâta afirmă că în considerarea prevederilor OUG nr. 50/2010, "comisionul de risc agreat de dumneavoastră prin semnarea Convenției de credit, se va redenumi comision de administrare credit, urmând a fi datorat în continuare pe toată durata convenției, în aceeași valoare procentuală."
Ca urmare a prevederilor dreptului comun la acea dată (C.civ de la 1864 art. 948, 966 și 968) precum și a prevederii din art. 95, (4), OUG 50/2010 ( "se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanță de urgență sunt considerate nule de drept. Actul Adițional este nul") Actul Adițional nr. 1 este nul. (Jud. Sector 2, București - Sentința_/02.07. 2013).
In subsidiar, dacă instanța nu consideră că nulitatea se extinde asupra acestui act adițional în întregimea sa, solicită aplicarea principiului general de drept conform căruia accesoriul urmează soarta principalului. Acesta exprimă regula potrivit căreia bunul sau contractul accesoriu urmează soarta juridică a bunului sau contractului principal de care depinde. Având în vedere identitatea vădită dintre clauzele de la art. 5, lit. a) din Convenția de credit, care a fost modificat prin art. 5.1., lit. b) din Actul adițional nr. 1, rezultă cu prisosință că drept urmare a constatării nulității absolute a clauzei cu privire la comisionul de risc din Convenția de credit, se impune a fi anulate toate clauzele subsecvente, modificatoare ale acesteia dintâi.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită constatares nulității absolute a Actului adițional nr.l pentru cauză ilicită și repunerea părților în situația anterioară (respectiv restituirea tuturor sumelor încasate în plus în baza actelor adiționale anulate cu titlu de dobândă modificată, comision de administrare și respectiv comision de risc), iar în subsidiar a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei de la art. 5.1, Ut. b) din Actul Adițional nr.l, ca efect al aplicării principiului accesorium sequitur principale și repunerea în situația anterioară (respectiv restituirea tuturor sumelor încasate de pârâtă cu titlu de comision de administrare și respectiv comision de risc).
In probațiune au solicitat administrarea probei cu înscrisuri constând în notificarea din 3.09.2010 emisă de pârâtă și actul adițional nr. 1 implementat tacit, aflate la filele 106-109 din dosar.
Precizarea acțiunii i-a fost comunicată pârâtei la 15.01.2015 văzând disp. art 247 – 248 C..
Judecătoria Sighișoara, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la pretențiile reclamanților rezultând din contractul de credit nr._ din 1.09.2008 și care exced termenului general de prescripție de 3 ani, anterior chemării în judecată, 4.11.2014, va dispune respingerea ei, întrucât reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea unor sume de bani plătiți în baza unor clauze apreciate de ea ca abuzive, situație în care cererea lor în pretenții va fi analizată ca o cerere accesorie petitului principal privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din convenția de credit încheiată. Dreptul material la acțiune este strâns legat de momentul soluționării petitului privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor menționate, context în care termenul de prescripție începe să curgă de la momentul în care s-ar constata caracterul abuziv al clauzelor în baza cărora sumele de bani pretinse au fost percepute.
Excepția lipsei de interes ridicată de pârâtă pe motiv că la data introducerii cererii nu mai exista clauza contractuală, având în vedere că prin actul adițional nr. 1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/01.09.2008 în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2010 au fost înlocuite toate aceste clauze sau înlăturate, instanța urmează să o respingă. P. interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, reclamantul interesul său este material și constă în obținerea unei sume de bani de la pârâtă conform cerințelor prev. de art. 33 din C.pr.civilă, interesul fiind determinat, legitim și personal.
Pe fondul cauzei, instanța reține că între părți s-a încheiat la 01.09.2008 convenția de credit nr._ prin care reclamanții împrumutați pentru suma de 21.000 euro au garantat restituirea împrumutului cu ipotecă de rang I asupra imobilului ., ..13, CF 7898 Sighișoara proprietatea lor. P. pct.5 lit. a din Convenția de credit nr._/01.09.2008 s-a stabilit un comision de risc de 0,165% aplicat la soldul creditului, lunar, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, pentru, conform pct.3.5 din condiții generale ale convenției, punerea la dispoziție a creditului, împrumutații datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale.
P. actul adițional nr. 1/20.08.2010 la Convenția de credit, art. 5 pct. 5.1 lit. a s-a prevăzut un comision de administrare credit de la 0,165 % pe lună aplicat la soldul creditului datorat și plătibil de către împrumutat băncii lunar, pe toată durata creditului, la data de scadență stabilită la pct.6 – rambursări și plăți, din condițiile speciale ale convenției, pentru administrarea de către bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutatului în termenii și condițiile prevăzute în convenție. Comisionul de administrare vizează administrarea riscului de credit și a riscului de plată și este calculat lunar luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 zile cu formula sold credit x comision de administrare credit x 12 x 30/360.
Rezultă că, comisionul de risc prevăzut în convenția de credit la art. 5 lit.a este același cu comisionul de administrare din actul adițional la convenție, ambele de 0,165% pe lună, aplicat la soldul creditului datorat și plătibil de către împrumutat băncii lunar, pe toată durata creditului. Împrejurarea că este unul și același comision rezultă și din notificarea emisă de bancă împrumutatului în considerarea prev. OUG 50/2010, că „comision de risc agreat de dumneavoastră se va numi comision de administrare; Ori pârâta conform art. 95 al.1,2 din OUG 50/2010 era obligată ca prin act adițional în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței să asigur conformitatea convenții de credit cu prevederile OUG 50, și să elimine clauzele precum cea privind comisionul de risc, care nu erau conforme cu dispozițiile art. 36 din OUG 50/2010, în care se arată care sunt comisioanele percepute de bancă pentru creditul acordat și ce reprezintă comisionul de administrare. Comisionul de risc prevăzut în convenția de credit dintre părți nu se regăsește între comisioanele permise și enumerate de lege, iar comisionul de administrare (redenumirea celui de risc) nu este perceput conform dispozițiilor art. 36 al.1,3 din OUG 50/2010 în sensul administrării creditului din perspectiva riscurilor, asumate de bancă prin punerea la dispoziția împrumutului, așa cum este acesta definit la art. 3 pct.5, 5.1 lit.a în originalul actului adițional. P. adresa nr. 1113 din 17.08.2010, ANPC comunică că redenumirea comisionului nu este permisă în scopul alinierii condițiilor contractuale cu OUG nr. 50/2010, iar în comunicatul din 22.09.2010 se cere imperativ eliminarea comisionului de risc fără introducerea altuia ce nu a existat în contractul inițial, deși prevăzut de OUG nr. 50/2010. Dacă comisionul de administrare credit prevăzut în actul adițional la art. 5.1 lit.b, este definit în cuprinsul actului, introdus sau menționat prin fraudarea legii, OUG nr. 50/2010 care prevede și interzice conform art. 95 al.4 introducerea în actele adiționale a oricărei alte prevederi, iar introducerea în actele adiționale a oricăror alte prevederi decât cele impuse de ordonanță sunt considerate nule de drept și rezultă că actul adițional nr.1 este nul de drept, comisionul de risc din convenția de credit nr._/01.09.2008 prev. la art. 5.1 lit.a condiții speciale și art. 3.5 secțiunea 3 din condiții generale, este abuziv, în condițiile în care împrumutatul și-a asumat o . alte obligații conferind mijloace de garantare a acestui împrumut de 21.000 euro, prin încheierea contractului de garanție ipotecară conform art. 9.3 din condiții generale coroborat cu art. 7 lit.a din condiții special, au încheiat un contract de asigurare a bunului ipotecat conform art. 7 lit.b din condiții speciale coroborat cu art. 7.1 lit.d,e din condiții generale; au instituit în favoarea băncii dreptul de a debita orice cont de disponibilități sau depozit al împrumutaților conform art. 7.1 lit.e teza a III-a din condiții generale și altele de la art. 7.1 lit.j,i din condiții generale. Ori, după definiția din condițiile generale ale convenției, acest comision de risc ca și dobânda este perceput pentru acordarea creditului, rezultând că pentru punerea la dispoziție a creditului și pentru asigurarea riscului convențional, împrumutatul și-a asumat deja destule obligații, iar riscul pentru care a fost perceput acest comision nu este definit, determinat ori nedeterminabil din contextul prevederilor contractual. El s-a calculat pe an precum dobânda de la începutul convenției, în transe lunare, fiind mai degrabă o dobândă mascată ce se adaugă la dobânda deja percepută pentru acordarea creditului.
La art. 5, lit.d din condițiile speciale ale convenției s-a stabilit în sarcina reclamanților un comision de 708,15 Ron, contravaloarea a 200 euro plătit la data de 27.08.2008 și la 01.09.2008, care potrivit art. 3.10 din condiții generale este perceput pentru administrarea fiecăruia dintre bunurile asupra cărora se instituie garanțiile reale imobiliare pentru primii trei ani din durata creditului în cuantumul și scadența stabilite în condițiile speciale, precum și ulterior după expirarea primilor trei ani, la expirarea fiecărei noi perioade de 3 ani din durata creditului, banca și-a rezervat dreptul de a percepe un nou comision de administrare garanții. În primul rând exprimarea acestui comision este neclară în conținutul actului; nu rezultă care contraprestație o plătește împrumutatul cu titlu de comision de administrare garanții, nu există nicio dovadă a vreunui act de administrare a bunului asupra căruia s-a instituit ipoteca, fiind numai obligații suplimentare de plată în sarcina împrumutatului deja împovărat de multe alte comisioane și penalizări impuse. Nu este previzibilă suma ce trebuie plătită de împrumutați cu titlu de comision de administrare, scadența ei la fiecare trei ani, rezultând o marjă largă de apreciere a băncii, când ți cât să le perceapă acestora acest comision pentru administrarea unui bun pentru care ei deja au instituit garanții reale, și ei îl utilizează și-l administrează în bancă.
Apoi banca, comerciantul, a prevăzut în contractul de credit încheiat cu reclamanții la pct.I.3.1 dreptul său de a declara creditul scadent anticipat, în situația în care împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei, a dobânzilor, sau oricăror alte costuri datorate conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca, sau conform altor convenții încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit, art. 8.1 lit.a din condiții generale, atunci în orice moment banca ar avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului să declare soldul creditorului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte … datorate băncii conform convenției. Același drept al băncii există și în ipoteza în care împrumutații nu ar îndeplinii oricare dintre obligațiile asumate prin convenția de credit, art. 8.1 lit.b din condiții speciale precum și în situația apariției unor situații prevăzute, care în opinia băncii ar face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției inclusiv referitor la garantarea creditului, art. 8.1 lit.c,d din condițiile generale.
Ori toate apar ocazii nedefinitive, nedeterminabile la data încheierii convenției când banca ar putea aprecia că, consumatorul numai garantează corespunzător executarea creditului acordat și poate declara obligația acestuia scadentă anticipat. Ori, ce înseamnă și care sunt aceste situații neprevăzute și neîndeplinite de consumator care, în opinia băncii face improbabil ca împrumutatul să-și mai poată îndeplini obligațiile avute, când și care sunt situațiile și cum le poate ști împrumutatul că, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător și-l pândește riscul ca pârâta să-i declare creditul scadent anticipat. Situațiile sunt apreciate exclusiv de bancă și absolut abuzive . La art. 8.3 din condițiile generale ale convenției de credit se prevede clauza conform căreia banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadenței anticipate a creditului; precum și cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului. Asta înseamnă că banca dacă declară scadența anticipată a creditului încălcând prevederile contractuale sau începe executarea silită cu încălcarea normelor legale, consumatorul nu-i poate pretinde despăgubiri pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, singurul în culpă ar fi consumatorul. P. această prevedere se încalcă echilibrul contractual între drepturile și obligațiile părților, buna credință a acestora, banca printr-un contract de credit de adeziune cu caracter preformulat impune unilateral clientului împrumutat o . obligații, o . condiții împovărătoare, nenegociate, cu consumatorul, de costuri nedefinite, nejustificate iar ea nu-și asumă nicio răspundere față de consumator pentru toate consecințele ce le are declararea anticipată a creditului, despre care când, cum și de ce se întâmplă, consumatorului nu-i este cunoscut, fiind exclusiv situații pe care banca le apreciază. Împrumutatul care și-a îndeplinit obligațiile contractual n-are cum să verifice dacă eventuala declarare ca scadentă anticipată a creditului său este justificată, temeinică, necesară și proporțională scopului propus, pentru că din formulările utilizate numai banca știe de ce, iar apoi consecințele acestui fapt le suportă numai consumatorul, indiferent că a fost sau nu în culpă pentru riscul pentru care banca a declarat scadent anticipat creditul.
Cu privire la toate aceste clauze reclamanții au solicitat să se constate în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, care a transpus Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuziv în contractele încheiate cu consumatorii, că sunt clauze contractuale abuzive și să se dispună înlăturarea lor din contract, fiind lovite de nulitate absolută și răspunderea patrimonială a băncii pentru prejudiciile cauzate constând în restituirea pretențiilor constând în plata sumelor de bani încasate de bancă cu titlu de comision de risc redenumit comision de administrare începând cu data încheierii contractului și până la data pronunțării sentinței, a celui cu titlu de comision de administrare garanții începând cu data achitării sumelor - 27.08.2008 și până la data pronunțării sentinței, la care să se adauge dobânda legală calculată conform art. 3 al.1 din OG nr.9/2000 pentru fiecare sumă în parte, plătită pârâtei în baza unor clauze abuzive anulate începând cu data plății și până la data restituirii efective de către pârâtă.
Instanța va admite cererea reclamanților așa cum a fost formulată și precizată cu singura mențiune privind data de la care urmează să se plătească dobânda legală fiind cea a chemării în judecată a pârâtei și nu data încheierii contractului, dobânda legală calculată conform art. 13 al.1 din OG nr. 9/2000 la sumele de bani ce vor fi restituite de către pârâtă reprezentând comision de risc și de administrare calculat la câte 0,165% lunar pe durata cuprinsă între data încheierii convenției nr._/01.09.2008 și data pronunțării sentinței, aplicat la soldul creditului, redenumit și perceput în continuare și în baza actului adițional la convenția de credit nr. 1/20.08.2010. La fel dobânda legală se va calcula și sumelor de bani plătite de reclamanți cu titlu de comision de administrare garanții, prima plată de 125 euro fiind efectuată de aceștia la 27.08.2008; urmând să le fie restituite reclamanților sumele de bani plătite cu acest titlu de la data de 27.08.2008 până la data pronunțării sentinței.
Clauzele contractuale analizate cuprinse în convenția de credit nr._/01.09.2008, și ale actului adițional la acesta constând în comisionul de risc art. 5.1 lit.a din condițiile speciale și art. 3.5 secț. 3 din condițiile generale ale convenției, art. 5 pct.5.1 lit.a din actul adițional, cele prev. de art. 5.1 lit.d din condițiile speciale, art. 3.10 din condițiile generale ale convenției referitoare la comisionul de administrare garanții; cele cuprinse la art. 8.1 lit.a, alin.2,3 din condițiile generale ale convenției, art. 8.1 lit.b, din condițiile generale, art. 8.1 lit.c,d din condițiile generale referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în situațiile menționate sunt clauze contractuale cu caracter abuziv întrucât nu au fost negociate direct cu consumatorul; fiind cuprinse într-un contract de adeziune, standardizat precum cel de credit, redactat unilateral de către banca care are o poziție dominantă de comerciant în raporturile cu consumatorul, care impune conținutul contractului iar consumatorul nu are nicio posibilitate concretă efectivă de a influența conținutul contractului. Împrejurarea că clauzele menționate au fost negociate revenea în sarcina comerciantului profesionist să probeze. Clauzelor contractuale menționate le lipsește transparența, astfel termenii clauzelor așa cum sunt redate în analiza lor sunt redactați într-o manieră astfel încât interpretarea lor este într-un singur sens, cel favorabil băncii. Clauzele implică un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului fiind exclusiv în favoarea comerciantului și intereselor acestuia. Clientului căruia banca i-a acordat creditul i-au fost impuse o sumedenie de obligații în schimbul punerii la dispoziție a creditului, și lipsesc obligațiile corelative ale băncii ceea ce face ca acest dezechilibru contractual să fie semnificativ, astfel plata dobânzii la suma împrumutată, garanția reală imobiliară adusă, polița de asigurare încheiată, calitatea de creditor chirografar al băncii asupra întregului patrimoniu al debitorilor consumatori, comisioane pentru punerea la dispoziție a creditorului, posibilitatea declarării anticipate a creditului și rambursarea lui imediată împreună cu toate costurile, ori când banca va aprecia exclusiv că consumatorul nu-și execută obligația din alte contracte, ori se află în situația de a nu-și îndeplini orice obligație din contract, ori apariția unei situații neprevăzute care ar face imposibilă executarea în continuare a contractului de către consumator. Toate aceste situații care reprezintă obligații, sarcini impuse consumatorului și pentru care banca este exonerată de orice răspundere față de consecințele lor, reprezintă și creează un dezechilibru major, semnificativ în drepturile și obligațiile părților, iar acest dezechilibru este o consecință a încălcării cerințelor bunei credințe a băncii. Sunt astfel îndeplinite condițiile ori criteriile determinării caracterului abuziv al acestor clauze contractuale, conform art. 4 al.1 din Legea nr. 192/2000 potrivit cu care o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Aceste clauze vor fi declarate nule absolut, iar ca urmare a constatării caracterului lor abuziv instanța va dispune restituirea către reclamanți a comisionului de risc / a comisionului de administrare cum a fost redenumit în actul adițional încasat de pârâtă de la a ceștia în perioada, data încheierii contractului și data pronunțării sentinței de față și la fel în cazul comisionului de administrare garanții Dreptul la acțiune al reclamanților nu s-a născut la momentul plății ci odată cu constatarea abuzivă a acestor clauze, care le deschide calea spre recuperarea sumelor de bani achitate în temeiul clauzelor de mai sus declarate nule de această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc sau comision de administrare, cum a fost redenumit comisionul de risc, excepția invocată de . București.,
Respinge excepția lipsei de interes privind capătul de cerere în constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, comision de administrare garanții, declararea scadenței anticipate a creditului, toate cuprinse în convenția de credit nr._/1.09.2008, invocată de . București.
Admite în parte acțiunea civilă a reclamanților R. G. cu CNP_ și R. A. cu CNP_ ambii cu domiciliul în Sighișoara .. 45 B . procesual ales la sediul cab. Av. D. A. D. din Tg M. str5. Răsăritului nr. 6, jud M., în contradictoriu cu pârâta . București nr. ORC J_ , cu sediul în București, șoseaua P. nr. 42 ., sector 2, astfel cum a fost formulată la 4. 11.2014 și precizată la 5.01.2015 și în consecință:
Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse in convenția de credit nr._/1.09.2008 constând în: clauzele referitoare la comisionul de risc, art 5.1 lit. a din Condițiile speciale și art 3.5 secțiunea 3 din Condițiile generale ale convenției, redenumit comision de administrare prin Actul adițional al convenției nr. 1 ; clauzele referitoare la comisionul de administrare garanții, prev la art 5 .1 lit. d din Condițiile speciale și art 3.10 din Condițiile generale ale convenției ; clauzele referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în situațiile descrise la art 8 .1 lit.a liniuțele 2 și 3 din condițiile generale ale convenției, la art 8.1 lit. b din condițiile generale ale convenției, la art 8.1 lit. c și d din Condițiile generale ale convenției ; clauza conform căreia banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care declararea scadenței anticipate a creditului precum și cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului sau codebitorului prev. la art 8.3 din Condițiile generale ale convenției.
Declară nulitatea absolută a clauzelor arătate mai sus, inclusiv a clauzei de la art 5 pct 5.1 lit.a din Actul adițional nr. 1, prin care a fost redenumit comisionul de risc în comision de administrare și prin care s-a modificat dobânda curentă conform principiului accesoriul urmează soarta principalului .
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele de bani încasate de la aceștia cu titlu de comision de risc, respectiv cu titlu de comision de administrare garanții, începând cu data încheierii contractului 1.09.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, azi 22.06.2015 .
Obligă pârâta să plătească reclamanților la sumele de mai sus reprezentând comision de risc și de administrare garanții, dobânzi legale conform art 3 al. 1 din OG 9/2000 începând cu data chemării în judecată 4.11.2014 și până la data plății ori restituirii efective de către pârâtă a acestor sume și respinge cererea privind plata dobânzii legale începând cu data plății sumelor cu titlu de mai sus.
Cheltuieli de judecată vor fi solicitate printr-o acțiune separată .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sighișoara .
Pronunțată în ședință publică azi 22 iunie 2015.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, M. G. |
Red- GB/ tehnored. MG
5exemplare/31.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 623/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 777/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA → |
|---|
