Plângere contravenţională. Sentința nr. 1022/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA

Sentința nr. 1022/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 1022/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA

CIVIL

SENTINTA CIVILĂ Nr. 1022/2015

Ședința publică de la 25 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. V.

Grefier M. M. D.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. V. J. și pe intimatul I.P.J.M. P. REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/09.04.2015 IPJ M..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, lipsa fiind reprezentantul intimatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 NCPC, constată că Judecătoria Sighișoara este competentă general și material potrivit art. 31 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta cauză.

Petentul precizează că solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar. Și că nu mai are probe de solicitat.

Instanța apreciind utilă cauzei, admite proba cu înscrisuri formulată de către petent.

Se constată că și intimatul IPJ M. a solicitat ca probe actele depuse la dosar și anume: raportul agentului constatator, proba video radar, atestatul operatorului radar, cazierul auto, buletinul de verificare metrologică, adresa Direcției de logistică nr._/9.07.2014 și certificatul de aprobate eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală.

Instanța încuviințează și probele solicitate de intimat fiind utile cauzei.

Petentul precizează că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat in cauză.

Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța închide procedura probatorie și acordă cuvântul în fond.

Petentul, având cuvântul, solicită anularea procesului verbal întrucât nu a greșit. Se vede clar pe înregistrarea video radar că nu a greșit, întrucât pietonul a făcut un pas înapoi.

INSTANȚA

P. plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ /_, petentul B. V. J. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M. anularea procesului verbal . nr. 0012897întocmit la 09.04.2015, anularea amenzii și restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii petentul a susținut că fapta menționată în procesul verbal nu corespunde cu realitatea. Pietonul nu a călcat trecerea de pietoni, ci stătea și aștepta pe marginea drumului. El cunoaște foarte bine codul rutier și viteza de deplasare era corespunzătoare, astfel că putea să oprească dacă intenția de trecere a pietonului ar fi fost evidentă.

Petentul a mai precizat că era pe drum spre Ungaria, deoarece are un copil de 11 ani care suferă de o boală autoimună numită sindromul Guillaine Barre, și era reprogramat la spitalul H. P. din Budapesta la neurologie, în țară neputându-se asigura tratamentul specific. Copilul este paralizat parțial și nu putea fi dus decât cu mașina.

La plângerea formulată petentul a anexat copia procesului verbal contestat, chitanța . B nr._/09.04.2015, adresa prin care i s-a adus la cunoștință măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, cartea de identitate, acte medicale în limba română și în limba maghiară (f.2-9).

P. întâmpinarea formulată (f.24,25), intimatul a solicitat respingerea plângerii pentru următoarele considerente:

Procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucura de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară cele reținute în procesul verbal. O aplicare absoluta a prezumției de nevinovăție, in care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutiera. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.

Art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționat. Susținerile în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură a atrage anularea procesului verbal.

Conform prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999.

Intimatul a comunicat materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal un exemplar din acesta fiind comunicat și petentului.

Din probele aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

P. procesul verbal . nr._ încheiat la 09.04.2015, petentul B. V. J. a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006, art. 96, 111 din OUG 195/2002, reținându-se că în ziua de 09.04.2015, ora 15:13 a condus autoturismul Opel Astra cu nr._ pe DN 13 A în localitatea Sărățeni, iar la trecerea de pietoni situată lângă magazinul G. semnalizată și marcată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea drumului pe sensul său de mers.

Plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 din OG 2/2001 raportat la art. 118 al. 1 din OUG 195/2002, instanța având obligația conform art. 34 din OG 2/2001 să verifice mai întâi acest aspect.

Analizând sub aspectul formei procesul verbal contestat, prin prisma dispozițiilor art. 16, 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17.

Din punct de vedere al temeiniciei, instanța va analiza procesul verbal prin prisma probelor administrate în cauză, a practicii CEDO, dar și a jurisprudenței interne recente. În practica CEDO, începând cu cauza Ozsturk c/a Germania din 1984, Tolfner c/a Austria, A. c/a România, Curtea s-a pronunțat în mod constant în sensul că acuzația adusă contravenientului este penală, indiferent de modul de reglementare internă a contravenției și ca atare sarcina probei vinovăției contravenientului revine organului din care face parte organul constatator, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. Petentul va proba nevinovăția sa doar în cazul în care organul constatatore ar face dovada celor reținute în procesul verbal, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauză, intimatul s-a achitat de sarcina probei cu prisosință, instanța constatând, în urma vizionării CD-ului cuprinzând înregistrarea video-radar că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional. Astfel, se observă pe înregistrarea, la minutul 15:13:27 un pieton, acesta fiind pe trecerea semnalizată și marcată corespunzător, și nu pe marginea drumului, cum susține petentul, astfel că intenția de traversare a pietonului nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Deși pietonul se afla pe partea pe care circula autoturismul condus de petent, acesta din urmă nu i-a acordat prioritate de trecere. La minutul 15:14:18 se poate vedea clar că autoturismul este cel cu nr. de înmatriculare_, așadar cel condus de petent. Într-adevăr la un moment dat pietonul a făcut un pas mic înapoi, dar se observă că a rămas tot pe trecere.

În ce privește sancțiunea aplicată petentului instanța constată că este în limitele legale și conformă cu criteriile stabilite de disp. art. 21 din OG 2/2001.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. V. J. domiciliat în comuna Dealu, ./B jud. Harghita în contradictoriu cu intimatul IPJ M..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sighișoara.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2015

Președinte,

D. V.

Grefier,

M. M. D.

M.M. 30 Septembrie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1022/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA