Contestaţie la executare. Sentința nr. 1344/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1344/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 1344/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S L A T I N A
C I V I L
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1344
Ședința publică din data de 15.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: E. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorii C. L. AL C. TATULESTI cu sediul în ., P. C. TĂTULEȘTI reprezentată legal prin primar I. L. cu sediul în . în contradictoriu cu intimata M. A. cu domiciliul în loc. Slatina, .. 23, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii, prin avocat, G. M., cu delegație la dosar și intimata, prin avocat R. M., care depune delegație de substituire pentru avocat titular V. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorii, prin avocat, depun la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecată.
Intimata, prin avocat, depun la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată, respectiv chitanța onorariu de avocat.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare formulată de contestatori.
Contestatorii, prin avocat, solicită să se ia act de cererea de renunțare formulată.
Intimata, prin avocat, solicită să se ia act de cererea de renunțare formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la cererea de renunțare formulată de contestatori.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 9.07.2015 sub nr._, contestatorul C. L. AL C. TĂTULEȘTI și P. C. TĂTULEȘTI, în contradictoriu cu intimatul M. A., a formulat contestație împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 365/2015 de B. Tapusi R., acte pe care le consideră nelegale și netemeinice, solicitând anularea acestora.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, la cererea creditoarei M. A., B. Tapusi R. a întocmit dosarul de executare nr. 365/2015, în vederea recuperării unei pretinse creanțe în cuantum de 7729,12 lei.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile C., Legii nr. 215/2001, OG 22/2002. În dovedire a atașat înscrisuri în copii (filele 7-30).
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata legal citată a depus întâmpinare la data de 18.09.2015, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare fiind temeinice și legale, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 15.02.2016 contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, în temeiul dispoz. art. 406 C.proc.civ.
Potrivit art. 406 C.proc.civ., (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă; (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială; (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut; (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare; (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză; (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
Așadar, renuntarea la judecată, ca act procesual de dispozitie al reclamantului, așa cum este reglementat prin dispozițiile art. 406 C.pr.civ., poate avea loc în tot cursul procesului, în fața primei instanțe, a instanței de apel ori a celei de recurs, fie prin cerere scrisa, fie verbal în ședință publică.
În cauza de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile textului de lege enunțat anterior și astfel va lua act de renunțarea la judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța are în vedere disp. art.406 alin.3 C. potrivit căruia dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Cu toate acestea, articolul trebuie interpretat în coroborare cu art.451 alin.2 C. conform căruia instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Astfel, instanța reține că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită).
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Întrucât importanța obiectului cauzei în dosarul nr._ nu poate fi pusă la îndoială, justificând acordarea unui onorariu total de 600 lei, instanța va analiza în continuare dacă munca îndeplinită de avocat justifica în aceeași măsură suma acordată cu titlul de onorariu avocațial.
În primul rând, instanța va reține că munca îndeplinită de avocat va fi analizată prin prisma culpei procesuale a părții care a căzut în pretenții, instanța neavând căderea să facă aprecieri asupra a ceea ce ar fi putut face avocatul părții care a câștigat procesul și nu a făcut.
De asemenea, instanța va avea în vedere că procesul a parcurs exclusiv faza judecății în primă instanță, nefiind declanșat controlul în căile de atac, ceea ce presupune angajarea apărătorului în vederea soluționării acțiunii și demersurilor adiacente pentru o durată redusă de timp.
Sub aspectul complexității cauzei, instanța reține că aceasta a avut ca obiect contestație la executare, situație în care complexitatea poate fi considerată medie, prin prisma motivelor invocate de contestatori.
Astfel, în concret, se reține că apărătorul pârâtei a efectuat și depus la dosar întâmpinare, însoțită de înscrisuri doveditoare. Totodată, instanța reține că, exceptând ultimul termen de judecată, la care s-a luat act de renunțarea la acțiune, apărătorul intimatei nu a fost prezent.
Față de cele arătate în precedent, instanța reține că acordarea unui onorariu avocațial de 600 lei, în condițiile în care, începând cu termenul din data de 18.01.2016 s-a prefigurat renunțarea la acțiune, iar unicul act de procedură efectuat în cauză de apărător este reprezentat de întâmpinarea din data de 18.09.2015, ar fi excesivă, drept care, în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, prin prisma circumstanțelor particulare ale cauzei, se impune reducerea onorariului de la suma de 600 lei, la cea de 150 lei.
Având în vedere cele de mai sus precum și culpa procesuală exclusivă a contestatorilor în demararea litigiului, instanța îi va obliga pe aceștia la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul C. L. AL C. TĂTULEȘTI în contradictoriu cu intimatul M. A., domiciliată în mun. Slatina, .. 23, ., ., jud. O., având ca obiect contestație la executare.
Obligă contestatorul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.02.2016.
PREȘEDINTE,GREFIER,
N. S. E. T.
Red. NS
Tehnored. NS/IM
4 ex./29.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1410/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1137/2016.... → |
|---|
