Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 63/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 63/2015
Dosar nr._ exercitare autoritate părintească
ROMANIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă minori și familie nr. 63
Ședința publică din data de 25.03.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE :F. A.
GREFIER :D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitare autoritate părintească, privind pe reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâtul P. V. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta și martora P. R., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a audiat în camera de consiliu minorul P. D. F..
Se constată că pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care este de acord cu stabilirea locuinței minorului la reclamantă, dar solicită ca autoritatea părintească să se exercite în comun.
Se constată depuse la dosar prin serviciul registratură anchetele psiho-sociale efectuate la domiciliile părților.
S-a audiat martora prezentă.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, se constată încheiată cercetarea procesului și se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantă solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată. Nu solicită obligarea pârâtului la pensie de întreținere, întrucât s-a pronunțat hotărâre judecătorească în acest sens.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, sub nr._ reclamanta B. I. a chemat in judecata pe pârâtul P. V. V.,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună exercitarea exclusiv de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minorul P. D. F., născut la 26.10.2002, să se stabilească locuința minorului la reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâtul a rezultat minorul P. D. F., născut la 26.10.2002. Încă de la naștere reclamanta s-a ocupat exclusiv de întreținerea minorului. Pârâtul nu s-a implicat și nici nu s-a interesat de creșterea și educarea minorului. Acesta este foarte atașat de mamă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 505 al. 1 C.civ.
S-au atașat următoarele înscrisuri: copie certificat de naștere minor și copia cărții de identitate a reclamantei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La cererea reclamantei, s-a audiat martora P. R.. Din oficiu, instanța a dispus audierea minorului și efectuarea anchetelor psiho-sociale la domiciliile părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Părțile au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minorul P. D. F., născut la 26.10.2002. Din declarația martorei P. R. rezultă că părțile s-au separat încă înainte de nașterea copilului. Reclamanta s-a ocupat exclusiv de creșterea și educarea minorului, și a făcut-o corespunzător, copilul fiind bine întreținut, educat. Pârâtul nu s-a implicat în creșterea minorului, având o altă relație, din care a rezultat și un copil. Ancheta psiho-socială efectuată la domiciliul reclamantei confirmă existența unor condiții materiale decente pentru creșterea unui copil, preocuparea mamei pentru educația minorului, care urmează cursurile Școlii generale M. Viteazul din Strehaia, pentru sănătate, minorul fiind înscris la medicul de familie S. L.. Relațiile cu colectivitatea sunt bune. Din declarația minorului P. D. F. instanța reține că acesta își cunoaște tatăl doar din vedere, nu l-a căutat niciodată personal sau la telefon, iar în puținele ocazii când s-au întâlnit întâmplător pe stradă, pârâtul nu i s-a adresat. Minorul nu își dorește să îl viziteze.
În conformitate cu dispozițiile art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți iar potrivit art. 487 Cod civil, ``părinții au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educația, învățătura si pregătirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.``
Potrivit art. 505 Cod civil, ``în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita in comun si in mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de către instanța de tutela, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.``
Regula este aceea că autoritatea părintească revine în comun ambilor parinți (art. 397 Cod civil). Excepție face situația prevăzută la art. 398 Cod civil, potrivit căruia dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotarăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre parinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat.
În speță, instanța reține că există motive întemeiate care reclamă exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, respectiv mama, întrucât numai reclamanta s-a ocupat de îngrijirea minorului de la naștere. În schimb pârâtul a fost total dezinteresat de creșterea și educarea minorului și nu există indicii că și-ar schimba atitudinea în viitor.
Luând în considerare și faptul că părțile nu conviețuiesc și nu păstrează nicio legătură, instanța apreciază că părțile nu se vor înțelege cu privire la luarea împreună a acelor măsuri care să corespundă interesului superior al copilului, motiv pentru care va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului P. D. F. să se exercite exclusiv de către reclamantă.
Cu privire la locuința minorului, din dispozițiile art. 400 Cod civil, instanța reține că părinții se pot înțelege asupra locuinței copilului. Dacă părinții nu se înțeleg și decid contrar interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește ca locuința copilului minor să fie la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Având în vedere acordul pârâtului pentru stabilirea locuinței minorului la reclamantă, instanța va încuviința înțelegerea părților, consființind starea de fapt actuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. I., domiciliată în Strehaia, ., jud. M., CNP-_, în contradictoriu cu pârâtul P. V. V., domiciliat în Strehaia-Ciochiuța, jud. M..
Stabilește locuința minorului P. D. -F., născut la 26.10.2002, la reclamantă.
Autoritatea părintească asupra minorului se va exercita exclusiv de către reclamantă.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
F. A. D. M.
Red. FA
4 ex./16.04.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 103/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 51/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
